Epureanu

https://ziare.com/mihai-eminescu/mihai-eminescu-fotografii-prima-si-ultima-fotografie-cu-mihai-eminescu-1783233

Un detaliu mai puțin știut despre Mihai Eminescu: nu îi plăcea să fie fotografiat. Unde pot fi văzute două poze rare cu marele poet Prima şi ultima fotografie ale lui Mihai Eminescu sunt expuse, pentru prima dată împreună, la Palatul Cesianu-Racoviţă, de Ziua Naţională a Culturii. Fotografiile originale, considerate fragmente de istorie, de valoare muzeală, sunt expuse doar o zi - duminică, în intervalul orar 10.00-20...

https://pictofapte.ro/2022/11/29/cum-era-cat-pe-ce-sa-avem-un-stat-american-numit-transylvania/

Cum era cât pe ce să avem un stat american numit Transylvania - Pictofapte December 1, 2022 - Pictofapte - O mică doză de cultură generală

https://playtech.ro/2022/prima-bucatareasa-a-neamului-cine-a-fost-sanda-marin-romanca-ce-ii-dadea-o-mana-de-ajutor-mamei-tale-in-bucatarie/

Prima bucătăreasă a neamului: cine a fost Sanda Marin, românca ce îi dădea o mână de ajutor mamei tale în bucătărie Dacă ai copilărit în comunism sau chiar și în anii ce au urmat Revoluției din 1989, în mod evident îți amintești că, undeva, în casa ta, exista o carte de bucate semnată de celebra Sanda Marin. Cartea de bucate care a marcat România și ne-a ajutat mamele să gătească gustos este cea...

https://ziare.com/avioane/productie-aviane-iar-brasov-razboi-tractoare-1753967

Cum a apărut primul avion de producție românească. Istoria uzinei celebre făcute de comuniști fabrică de tractoare FOTO Primele avioane românești au fost fabricate la societatea IAR Brașov, fondată la 1 noiembrie 1925, ca societate pe acțiuni. La început, acțiunile au aparținut uzinelor Blériot-Spad și Lorraine-Dietrich, fabricii Astra Arad, precum și statului român.

https://comentator.ro/infodemia/2620-povestea-marelui-comic-mircea-crisan-mult-inainte-de-bendeac-si-bobonete-a-fost-el

Povestea marelui comic Mircea Crișan. Mult înainte de Bendeac și Bobonete, a fost el! Prin anii 60 ai secolului trecut, românii se băteau pe bilete la spectacolele lui Mircea Crișan. Marele comediant, pe nedrept uitat azi (a plecat în Germania atunci când era în plină glorie) este unică. Mircea Crișan s-a născut pe 8 august 1924 sub numele Mauriciu Kraus într-un vagon de t...

Povestea Hotelului Athénée Palace - locul unde colcăiau spionii în Primul Război Mondial Hotelul Athénée Palace Hilton este unul dintre cele mai sofisticate şi prestigioase repere ale oraşului Bucureşti. Construit în 1914 şi situat în inima oraşului, hotelul oferă vedere spectaculoasă către Piaţa Revoluţiei, Ateneul Român şi Palatul Regal.În peste 100 ani de existenţă...

https://b365.ro/bucurestiul-care-dispare-i-in-mai-putin-de-1-km-de-calea-grivitei-vezi-15-cladiri-care-arata-ca-dupa-bombardamente-printre-ele-cinema-marconi-monument-art-deco-458175/

Bucureștiul care dispare I În mai puțin de 1 km de Calea Griviței, vezi 15 clădiri care arată ca după bombardamente. Printre ele, Cinema Marconi, monument Art Deco • MAKE BUCHAREST GREAT AGAIN Pe Calea Griviței, între Gara de Nord și Bulevardul Dacia, în mai puțin de un kilometru, poți vedea 15 clădiri părăsite, rănile orașului într-o zonă

🇷🇴 Astăzi sărbătorim 102 ani de la momentul în care opinca românească a fluturat deasupra Parlamentului maghiar, iar ostașii noștri au eliberat o țară de bolșevicii care ajunseseră la conducere și amenințau România. La 04 august 1919, comandantul trupelor române lansa din Budapesta următorul mesaj către bravii noștri ostași: "Faptul săvârşit de voi va rămâne pe vecie înscris în cartea neamului şi în istoria omenirii. Sunt nespus de mândru că v-am comandat şi adânc recunoscător tuturor pentru inima ce aţi pus în înfăptuirea izbândei”. Acum, este de datoria noastră să ducem povestea acelor zile mai departe și de a nu face uitată jertfa soldaților noștri...⚔

Nu este un secret că unii dintre vecinii noștri nu au fost foarte fericiți de data de 1 Decembrie 1918 și de apariția unui nou stat în regiune, puternic și independent. Prin urmare, după Marea Adunare de la Alba Iulia, atitudinea guvernului de la Budapesta faţă de românii ardeleni s-a radicalizat. Acesta nu a recunoscut adunarea de la Alba Iulia sau înfiinţarea Consiliului Dirigent și miza la acel moment că statul român este prea tânăr și neunitar pentru a se opune unei manevre în forță din partea lor. Guvernul maghiar avea în vedere mai ales că Adunarea de la Alba Iulia s-a desfășurat fără prezenţa trupelor române, deoarece la 1 decembrie 1918, trupele române nu trecuseră linia Mureșului decât în zona orașului Târgu Mureș. Abia la 11 decembrie 1918 s-a creat Comandamentul trupelor din Transilvania, comandant de corp fiind numit generalul Traian Moșoiu, iar ulterior generalul Gheorghe Mărdărescu.

La 21 martie 1919, situația politică în regiunea noastră se complică și mai mult, după ce la Budapesta s-a instaurat un guvern bolşevic, sub conducerea lui Béla Kun. Însă, înainte de toate, trebuie să înțelegem mai bine cine a fost acest Bèla Kun. După primul război mondial, în luna noiembrie 1918, Kun a creat Partidul Comunist Maghiar și a devenit președintele Comitetului Central. Următorul său pas a fost să câștige armata de partea sa, fiind sprijinit de cadrele de comandă ofensate de umilirea înfrângerii de pe front și de capitularea care a urmat. În primă fază, va reuși să câștige încrederea unităților secuiești de militari și jandarmi din Transilvania (aprox 10.000 de oameni) și recrutează oameni nemulțumiți și puși pe căpătuială din care va forma gărzile roșii. Vrând să dovedească atașamentul pentru refacerea Ungariei Mari, susține o vastă campanie teroristă în special în Transilvania, căreia îi cad victime mii de români aflați în partea de nord-vest a liniei de contact dintre trupele maghiare și cele române. Pe 21 martie 1919, în fruntea unui corp de voluntari format din aproximativ 1000 militari și "revoluționari" intră în Budapesta, ocupă toate punctele strategice ale orașului, distruge sediile ziarelor și-l obligă pe primul ministru Károlyi Mihály să renunțe la conducerea statului. Dându-se drept urmaș vrednic al unor revoluționari maghiari și mentorul salvării Ungariei Mari, instaurează dictatura proletariatului, colectivizând până și găinile. Aproape imediat, cheamă în armată toate "forțele patriotice pentru salvarea patriei", reușind să adune toate scursurile societății, inclusiv recidiviști și va reuși într-o singură lună să formeze o armată de aproximativ 150-200 000 de oameni.

La 16 aprilie 1919, Bela Kun declară război României și declanșează ostilitățile pe tot frontul românesc. Armata maghiară a atacat la Tisa, cu șapte divizii, având alte două de rezervă, mijlocul dispozitivului trupelor române, în dimineața zilei de 20 iulie, după un intens foc de artilerie. După o ușoară ezitare a soldaților noștri, care se repliază în apropiere de Oradea, aceștia pornesc contraatacul și la data de 30 iulie 1919, trupele române au trecut Tisa, în dreptul satului Tiszabo. La acest eveniment au asistat regele Ferdinand și regina Maria, aflați în Transilvania.”Toți erau atât de plini de elan, se bucurau că trec Tisa ca să-i alunge pe bolșevici, ei doreau să ajungă la Budapesta”, nota regina Maria.

Pe 2 august maghiarii se aflau deja în retragere, iar pe şoseaua dintre Alberty şi Czegled se fac peste 3.000 de prizonieri şi 4 baterii de diferite calibre, mai multe autocamioane şi unul blindat, potrivit memoriilor colonelului Gheorghe Rusescu. Ca efect al ofensivei româneşti pe teritoriul Ungariei, în aceeași zi, Béla Kun fuge în Austria și apoi în Rusia sovietică. La data de 3 august, prima unitate românească, sub comanda generalului Gheorghe Rusescu, a intrat în periferiile Budapestei. Este superbă povestirea relatată chiar de generalul Rusescu: ”Într-adevăr nu străbat decât vreun kilometru şi sunt întâmpinat de o delegaţie de trei a guvernului unguresc ce venea în goana automobilului, ca să mă roage a mă opri, având comunicări importante. La rândul meu i-am rugat să mă scuze, dar sunt în timpul de trap şi nu pot opri coloana; după care, am parcurs o distanţă de încă trei kilometri, şi când am apreciat că am întrega capitală în bătaia tunului, am oprit. "

Căpitanul Constantin Mihăilescu, care a condus un detașament din Regimentului 7 Roșiori „Cuza-Vodă” din Iași, a fost printre primii soldați români care au intrat în Budapesta, atât în data de 03 cât și 04 august. Acesta a povestit, două decenii mai târziu, în "Revista Istorică" a lui Nicolae Iorga, despre acele momente, din care vă voi reda două secvențe. Prima are loc pe data de 03 august, când căpitanul român este invitat la Parlamentul maghiar pentru a i se cere să oprească înaintarea trupelor române. Spre surprinderea acestuia, el a trebuit să poarte tratativele cu un locotenent-colonel din armata italiană (teoretic aliata românilor), pe nume Romanelli: "El a luat loc în stânga domnului Agoston Peter (ministrul Afacerilor Externe maghiar), apoi, adresându-se subsemnatului, mă întrebă dacă nu am primit telegrama domnului Clemenceau, pe care domnia sa, prin mai mulți curieri, a trimis-o comandanților români. I-am răspuns negativ și că abia acum mi s-au predat două cópii pe care le voi face să parvină, cât mai curând posibil, șefilor mei. La aceasta, domnul locotenent-colonel Romanelli mi-a răspuns să mă opresc cu detașamentul unde mă găsesc și să aștept răspunsul ce va trebui să mi-l aducă curierul pe care-l voi trimite cu cópiile telegramelor și că acesta să parvină cât mai curând. Am obiectat că nu pot să mă opresc deoarece am un ordin precis și el, ca militar, își dă seama la ce mă expun, neexecutându-l. Probabil că răspunsul ce l-am dat n-a convenit, fiindcă imediat mi-a ripostat
- Aflați, domnule căpitan, că Budapesta a fost predată Antantei, astăzi la orele 11, mie, reprezentantul ei”.
- Răspund: „Mă surprinde aceasta, domnule colonel, deoarece la orele 13 am fost oprit cu focuri de armă de către armata ungurească și răniții pe care-i am confirmă aceasta; dacă acest oraș ar fi aparținut Antantei, detașamentul meu, care face parte din una dintre armatele aliate, trebuia să găsească calea deschisă!
- „Va să zică țineți morțiș să intrați în Budapesta; dar bine, domnule căpitan, nu vă gândiți ce revoltă se va produce în această populație occidentală, la intrarea dumneavoastră?”
- „Domnule colonel, mă surprinde atitudinea dumneavoastră. În primul rând, locul la această masă vă era lângă mine, iar nu în rândul domnilor miniștri; iar, în fața argumentelor dumneavoastră, eu nu mai am de dat niciun răspuns”.

Căpitanul Mihăilescu va pleca de la aceste negocieri contrariat, însă pe scările Parlamentului va da peste generalul Rusescu și adjutantul acestuia. Generalul, văzându-l, îl îmbrățișează și îi spune în glumă: „Mereu de al 7-lea [Roșiori] mă lovesc. La Tighina și aici, tot de voi dau”! Căpitanul îi povestește cele întâmplate și spre bucuria sa, Rusescu îl felicită pentru atitudinea avută. Mai departe, acesta își continuă povestirea pentru "Revista Istorică": "În noaptea de 3/4 august nimeni nu a dormit o clipă. Bucuria izbânzii noastre făcuse ca oboseala sforțărilor continue din ultimele zile să nu fie simțită. La 4 august 1919, către orele 9, Brigada a 5-a Roșiori, sub comanda domnului general Constanțiu Mihail, sosește la marginea de est a Budapestei. Un mic repaus, în timpul căruia am dat raportul detaliat asupra celor petrecute, iar trupa și-a pus în ordine ținuta și s-a spălat de praful ce primise în timpul marșului. Către orele 10.30-11.00, trompeții regimentelor 2 și 7 Roșiori, constituiți într-un pluton, cântând cm poate niciodată n-au cântat mai frumos, urmați de regimentele respective, pătrund în Budapesta, traversând-o prin Bulevardul Andrássy, trec Dunărea pe podul din dreptul insulei Margareta, ocupă în după-amiaza zilei, către orele 14, cartierul vilelor Zugliget.
Acesta este adevărul adevărat asupra ocupării, de către ostașii români, a Budapestei".

Si uite așa, la data de 4 august 1919 (aceasta a rămas în istorie drept momentul cuceririi Budapestei de către Armata Română) au intrat în capitala Ungariei şi celelalte unităţi ale armatei, conduse de generalul Gheorghe Mărdărescu (ulterior Ministru de Război). Printre ofiţerii cu funcţii de comandă care au participat la operaţiunea din Budapesta s-au numărat generalii Demetrescu, Holban şi Traian Moşoiu, precum şi locotenent–colonelul Ion Antonescu (da, chiar el). La orele 18:00 ale acelei zile, generalul Gheorghe Mărdărescu, comandantul trupelor din Transilvania, primea pe bulevardul Andrassy defilarea unui detaşament compus din Regimentul 4 vânători, un escadron din Regimentul 23 artilerie şi un divizion din Regimentul 6 roşiori. Guvernator al Budapestei a fost numit generalul Ştefan Holban. În Ordinul de Zi emis cu acest prilej, generalul Mărdărescu, adresându-se „bravilor ostaşi ai Comandamentului Trupelor din Transilvania”, spunea: „Faptul săvârşit de voi va rămâne pe vecie înscris în cartea neamului şi în istoria omenirii. Sunt nespus de mândru că v-am comandat şi adânc recunoscător tuturor pentru inima ce aţi pus în înfăptuirea izbândei”.

Probabil cea mai frumoasă poveste din această epopee a armatei române în Budapesta poate fi găsită în cartea generalului Mărdărescu: "…Şi-au intrat trupele noastre în Budapesta la începutul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vânători. Şeful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat şi foarte vioi. Deasupra palatului a văzut Iordan cm fâlfâia în vânt flamura ungurească, roşu-verde-alb. Faptul acesta nu l-a supărat prea tare, dar nici nu i-a plăcut… Dându-şi capela pe ceafă şi scărpinîndu-se după ureche şi-a zis: “Să dau jos steagul unguresc şi să pun fanionul de la companie?… Asta ar şti şi madama de la popota domnilor ofiţeri s-o facă…(…) Dar am să chibzuiesc în aşa fel ca să rămână de pomină şi să fie şi talpa României răzbunată…Zis şi făcut. Chemând pe căprarul Bivolaru, s-au suit în norii Budapestei şi au coborât steagul în lungul sforii, drept la jumătatea steajerului şi, luând apoi opinca răsuflată a căprarului, s-a urcat ca un pui de urs şi a pus-o drept căciulă în capul steajerului, lăsându-i nojiţele s-atîrne-n vânt. Şi aşa a fâlfâit multă vreme în cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui…”.

În urma acestor evenimente, la data de 6 august 1919, Republica Sovietică Ungaria s-a prăbuşit. Armata Română a părăsit Budapesta la data de 14 noiembrie 1919, capitala fiind preluată de armata Ungariei. La data de 16 noiembrie 1919, amiralul Miklós Horthy, fostul comandant al flotei Imperiului Austro-Ungar, a intrat în Budapesta, urmând a deveni conducătorul Ungariei. La 25 februarie 1920, armata română s-a retras de pe întregul teritoriu al Ungariei. Armata Română realiza astfel o dublă premieră: prima armată a Antantei care ocupa o capitală inamică și prima intervenţie militară anticomunistă din istorie!

De ce consider această povestire extraordinară hotărâtoare pentru crearea noului stat român? Pentru că în acea perioadă, România era forțată să poarte un război pe două fronturi, al doilea fiind pe linia Nistrului, împotriva bandelor ruse și ucrainiene care făceau incursiuni în Basarabia (pe acel front se găsea și Divizia 9 din Constanța, dar despre asta vom vorbi cu o altă ocazie); pentru că a fost pentru prima oară în istoria noastră modernă când am purtat un război singuri, fără a fi într-o alianță; deoarece clasa politică și forțele armate au avut o viziune coerentă și unitară și nu le-a fost frică să ducă la bun sfârșit un plan bine gândit. Și uite așa, "miracolul" de la Alba Iulia și crearea unui stat român puternic au dus la căderea unui regim bolșevic în inima Europei și a consfințit, încă o dată, crearea "României dodolață".

P.S. Și pentru că unii se întreabă de ce trebuie să comemorăm astfel de evenimente, vă spun doar atât: campania din 1919 și povestea eliberării Budapestei nu apar în nicio carte de istorie de astăzi. Iar asta este o mare greșeală și personal, o văd ca pe un act de trădare în fața istoriei acestui neam...

https://m.adevarul.ro/cultura/istorie/caragea-voda-fanariotul-carantinat-bucurestiul-timpul-ciumei-1_6185111e5163ec427133eb76/index.html

Povestea lui Caragea Vodă, fanariotul care a carantinat Bucureştiul în timpul ciumei Fiscalitatea dură, primul teatru bucureştean şi unul dintre primele coduri de legi sunt câteva dintre lucrurile pentru care Ioan Caragea este cunoscut. Cu toate acestea, fanariotul a rămas în istorie mai ales pentru ciuma care a omorât zeci de mii de oameni. În primul episod al serialul „F...