Silvana Rîciu

Bună dimineața, dragilor!🥰 Eu îmi încep ziua cu un ceai. Am o laringită de vreo două săptămâni. S-au ameliorat mult simptomele, dar de tuse nu am scăpat detot. Laringita asta e foarte ciudată. Nu par răgușită atunci când vorbesc, dar nu pot atinge notele înalte atunci când cânt (decât dacă fac vocalize înainte) și durerea de gât nu m-a lăsat deloc, oricâte medicamente am luat.
Cana asta de la Fimo Finesse mă binedispune și mă face să zâmbesc, numai când o privesc. E a Anastasiei, i-am dat-o în dar de începerea scolii, dar mă lasă să o folosesc si eu. Noi două folosim totul împreună.

Am găsit să îmi cumpăr de la anticariat cartea "Zânele din Valea Cerbului", pe care am primit-o atunci când am obținut premiu 1 la sfârșitul clasei I, în urmă cu 38 de ani, în vara anului 1988.
Nu mai am demult acea carte primită atunci, dar mi-am dorit să am o carte editată în anii '80, similară cu cea pe care o aveam eu, fix cu coperta originală. Mă bucur că am găsit-o.
E o amintire pentru suflet. Mă duce cu gândul în copilărie și la doamna mea învățatoare, doamna Badea. Prenumele se pare că l-am uitat. Nu mai stiu nimic de dumneai de zeci de ani și nu am mai văzut-o niciodată de atunci. Stiu doar că locuia în acei ani în Alexandria și era învățătoare la Scoala nr.4 la noi în Zimnicea.

Cartea pe care am cumpărat-o a văzut lumina tiparului fix în anul 1987, deci chiar în anul în care eram eu elevă în clasa I.
Prețuiesc enorm amintirile și îi prețuiesc enorm pe toți cei care au contribuit la formarea mea din timpul școlii( doamnele educatoare, învățătoarea, profesorii toți și doamnele diriginte).
Mă rog în fiecare seară pentru ei toți.

O seară frumoasă va doresc! Vă salut de la Colegiul Național Matei Basarb, unde este elevă fiica mea cea mare, Andrada, în clasa a XII-a.

Mă uitam la stirile cu sinuciderea Mădălinei Apostol. Trist, foarte trist. Nu îmi plac sintagmele din presă, "iubita lui X", dar dincolo de asta mă gândeam ca depresia e realitarea tristă a zilelor noastre. Din ce în ce mai multe persoane, chiar si cunoscute nouă, au depresie, anxietate. Aud mereu de oameni care au fost în pragul sinuciderii, majoritatea din cauza lipsei banilor, din cauza problemelor, a nesiguranței zilei de maine. Dar culmea e si cei care au o situație financiară bună pot trăi cu o mare tristețe în suflet.
În spatele zambetelor si a pozelor minunate, se ascund tristeți nemărginite care ajung până la deznădejde, se dau lupte interioare greu de dus si greu de imaginat.
Realitatea zilelor noastre ne arata ca de la anxietate, depresie până la suicid poate fi un singur pas.
Mulți nu cred că există aceasta boala. Din păcate da, există si te poți lupta cu ea ani întregi.

Cine se trezeste dimineață, departe ajunge. Noi ajungem la școală...

Bună dimineața, dragii mei! O zi cu soare în suflet să aveți!🥰💜🙏

Vă mai amintiți postarea cu cerceii mei pe care mi i-a îndoit cu ciocul papagalul părintelui Efrem? Datorită comentariilor voastre, am descoperit un bijutier foarte bun la Iași, italian, care a acceptat să repare cercelul îndoit. Din zeci de bijutieri pe care i-am sunat, din diferite colțuri ale țării, doar unul a acceptat. Toți ceilalți au spus că nu se pot repara cerceii, să îmi cumpăr alții. Eu m-am încăpățânat să cred că se poate. Când domnul bijutier de la Iași mi-a spus să trimit cerceii, am sunat-o pe prietena mea Brîndușa Covalciuc Ciobanu si prin ea au ajuns cerceii la bijutier.
Multumesc, Atelier de bijuterii Bartolomeo din 1979 ! Mă bucur că v-am descoperit. Mi-ați salvat cerceii si eu mă pot bucura în continuare purtându-i ani la rând.
Mi s-a demonstrat încă o dată că nu există nu se poate. E adevărat că găsește greu un bijutier foarte experimentat, care să poată rezolva orice problemă, dar iată, se poate și cerceii mei s-au întors la mine, gata de purtat.
Mulțumesc doamnei care mi-a recomandat acest domn bijutier în comentarii si multumesc, Brindusa Covalciuc Ciobanu!

Când merg la Luca la Seminarul Teologic, trec si pe la Mănăstirea Radu Vodă... Doamne ajută tuturor!🙏