IAR 93

𝐈𝐀𝐑-𝟗𝟗 𝐬̦𝐢 𝐥𝐮𝐩𝐭𝐚 𝐢̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐝𝐫𝐨𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫: 𝐚𝐯𝐞𝐦 𝐝𝐞𝐣𝐚 𝐨 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚̆𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐨 𝐭̦𝐢𝐧𝐞𝐦 𝐥𝐚 𝐬𝐨𝐥?

În ultimii ani, dronele au schimbat radical războiul modern.

Pentru România, problema nu mai este una teoretică.

În acest context apare o întrebare firească:

Are România deja o platformă care ar putea contribui la combaterea dronelor?

Mulți specialiști și pasionați de aviație cred că da.

Numele ei este IAR-99.

De ce sunt dronele atât de greu de oprit?

Pentru că nu seamănă cu amenințările pentru care au fost proiectate majoritatea sistemelor actuale de apărare aeriană.

Dronele kamikaze:

zboară la altitudine joasă;
au viteză redusă;
au amprentă radar mică;
folosesc terenul pentru a evita detectarea;
costă relativ puțin.

Problema nu este doar să le detectezi.

Problema este să le distrugi eficient și la un cost rezonabil.

Nu poți construi o apărare sustenabilă dacă pentru fiecare dronă de câteva zeci de mii de euro consumi o rachetă care costă de multe ori mai mult.

Tocmai de aceea multe state caută soluții noi pentru interceptarea dronelor.

De ce este IAR-99 interesant?

Pentru că profilul său de zbor este surprinzător de potrivit pentru acest tip de misiune.

IAR-99 nu este un avion de superioritate aeriană.

Nu este construit pentru lupte cu F-16 sau Su-35.

Dar poate:

zbura la viteze moderate;
opera eficient la joasă altitudine;
patrula perioade îndelungate;
transporta senzori și armament pe pilonii exteriori;
reacționa rapid la amenințări locale.

În timp ce un avion supersonic este optimizat pentru alte tipuri de misiuni, IAR-99 poate rămâne în aer și poate acoperi zone vulnerabile.

𝐈𝐀𝐑-𝟗𝟗 𝐬̦𝐢 𝐥𝐮𝐩𝐭𝐚 𝐢̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐝𝐫𝐨𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫: 𝐚𝐯𝐞𝐦 𝐝𝐞𝐣𝐚 𝐨 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚̆𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐨 𝐭̦𝐢𝐧𝐞𝐦 𝐥𝐚 𝐬𝐨𝐥?

Mulți își imaginează că pilotul ar trebui să caute singur o dronă pe cer.

În realitate, procesul ar fi complet diferit.

Prima etapă începe la sol.

Radarele militare detectează ținta.

Poziția acesteia este transmisă către centrul de comandă.

De acolo, coordonatele sunt trimise către aeronavă.

IAR-99 nu pleacă la întâmplare.

Este ghidat direct către zona în care a fost identificată amenințarea.

Ajuns în apropiere, intră în acțiune principalul senzor al aeronavei.

Ce este podul EO/IR?

Pentru a îndeplini eficient această misiune, aeronava ar avea nevoie de un pod electro-optic/infraroșu (EO/IR).

Mulți își imaginează că asta ar însemna modificări majore ale avionului.

În realitate, nu este cazul.

Un pod EO/IR este un container extern care se montează sub aeronavă.

La exterior seamănă cu un rezervor suplimentar.

În interior conține:

camere video de înaltă rezoluție;
senzori infraroșu pentru operare pe timp de noapte;
sisteme automate de urmărire;
telemetru laser;
calculatoare dedicate procesării imaginilor.

Practic, este „ochiul” aeronavei.

Un avantaj important este că IAR-99 dispune deja de piloni exteriori utilizați pentru rezervoare, bombe și alte încărcături.

Podul EO/IR poate fi acroșat pe unul dintre acești piloni existenți.

Nu este necesară reproiectarea structurii aeronavei.

Este o soluție modulară folosită pe numeroase avioane militare moderne.

Cum găsește podul EO/IR drona?

După ce aeronava ajunge în zona indicată de radarele de la sol, podul EO/IR începe căutarea.

Nu scanează întregul cer.

Primește un sector și o zonă aproximativă.

Senzorii identifică apoi ținta folosind imaginea optică și semnătura termică.

După identificare, sistemul poate urmări automat drona.

Pilotul vede imaginea în timp real și poate manevra aeronava pentru interceptare.

Lanțul complet arată astfel:

Radar → Centru de comandă → IAR-99 → Pod EO/IR → Identificare → Urmărire → Interceptare

Practic, radarele de la sol descoperă drona.

Podul EO/IR o localizează cu precizie.

Pilotul o angajează.

Cu ce poate fi distrusă drona?

Aceasta este întrebarea pe care o pune aproape toată lumea.

Răspunsul este mai simplu decât pare.

Tunul

Pentru multe drone, tunul reprezintă cea mai eficientă și mai economică soluție.

După identificarea țintei cu podul EO/IR, pilotul se apropie și execută o rafală scurtă.

Muniția explozivă și fragmentară

Nu este obligatoriu ca proiectilul să lovească direct ținta.

Există muniții care explodează și împrăștie schije.

Acestea pot distruge componentele sensibile ale dronei chiar dacă proiectilul nu o lovește direct.

Pentru ținte mici, acest lucru crește considerabil probabilitatea de succes.

Rachetele

Teoretic, pot exista și soluții bazate pe rachete cu rază scurtă.

Totuși, aceasta este cea mai costisitoare metodă și rareori cea mai eficientă economic împotriva dronelor ieftine.

Scopul este tocmai reducerea costului interceptării.

Cum ar arăta o interceptare?

Să luăm exemplul unei drone Shahed.

Radarul detectează drona.
Centrul de comandă transmite coordonatele.
IAR-99 este trimis în zonă.
Podul EO/IR preia căutarea.
Drona este identificată și urmărită.
Pilotul se poziționează pentru tragere.
Se execută o rafală de tun.
Drona este distrusă.

Procesul este relativ simplu și folosește echipamente deja existente sau ușor de integrat.

Dar de ce nu folosesc ucrainenii L-39?

Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări.

L-39 și IAR-99 sunt aeronave comparabile ca filozofie.

Însă majoritatea L-39 operate de Ucraina sunt variante de antrenament, fără tun integrat și fără o configurație optimizată pentru misiuni anti-dronă.

Mai important, simpla existență a unei aeronave nu este suficientă.

Ai nevoie de:

senzori;
legături de date;
integrare cu radarele;
proceduri operaționale;
coordonare cu apărarea aeriană.

Fără acestea, eficiența scade dramatic.

Atunci de ce este blocat IAR-99 SM?

Aici apare partea cea mai greu de explicat.

În spațiul public s-a discutat despre lipsa software-ului necesar simulării bruiajului GPS în anumite etape ale certificării.

Mulți interpretează acest lucru ca și cm aeronava nu ar putea funcționa.

Nu este cazul.

Lipsa acestui software nu înseamnă că:

avionul nu poate zbura;
motorul nu funcționează;
sistemele de bord sunt inutilizabile;
podul EO/IR nu poate detecta o dronă;
aeronava nu poate primi coordonate de la sol;
pilotul nu poate executa o misiune.

Discuția este legată de certificare și validarea unor scenarii specifice.

Nu de imposibilitatea aeronavei de a opera.

Cu toate acestea, rezultatul practic este același:

România nu beneficiază încă de o platformă modernizată pe care o deține deja.

O oportunitate care merită discutată

IAR-99 nu va înlocui F-16.

Nu va înlocui Patriot sau Gepard.....

Nu va rezolva singur problema dronelor.

Dar ar putea deveni o verigă suplimentară între apărarea aeriană de la sol și aviația de luptă.

România are deja:

aeronava;
piloții;
infrastructura;
personalul tehnic;
industria care o întreține.

Nu pornește de la zero.

Într-o perioadă în care multe state investesc miliarde pentru a găsi soluții împotriva dronelor, România are deja o platformă care poate fi adaptată și integrată într-un sistem modern de apărare.

Concluzie

IAR-99 nu este cel mai modern avion din dotarea Forțelor Aeriene Române.

Dar într-o epocă în care dronele devin una dintre cele mai mari provocări pentru apărarea aeriană, s-ar putea să fie una dintre cele mai subevaluate resurse pe care le avem.

Poate primi informații de la radarele de la sol.

Poate transporta senzori EO/IR pe pilonii existenți.

Poate identifica și urmări drone.

Poate intercepta ținte lente la costuri reduse.

Și, cel mai important, există deja.

𝐈̂𝐧 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐜𝐞 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐚𝐮𝐭𝐚̆ 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐢 𝐧𝐨𝐢, 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐣𝐚 𝐮𝐧𝐚 𝐢̂𝐧 𝐡𝐚𝐧𝐠𝐚𝐫. 𝐈̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐯𝐚 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐯𝐨𝐢𝐧𝐭̦𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐨 𝐟𝐨𝐥𝐨𝐬𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆.

Avion IAR 93 DC serie nr. 600 în hala Montaj General -Avioane Craiova - probe instalatia hidraulică.

IAR 93 DC preserie II nr. 183

Parte din personalul tehnico-ingineresc care a participat la Parada aeriană din data de 23 august 1979.
Foto: arhiva comandor ing. Eugen Tăujan
lt.cdr.(r) Gheorghe Ion Vaida -Avionul IAR-93. Oameni şi fapte

Hala Montaj general Avioane Craiova - probabil 1986
în foto
IAR 93 serie simplă comandă cu motor de bază (209-214)
IAR 93 serie dublă comandă cu motor cu postcombustie(600-603)
IAR 99 - prototip 7002

Personal aparţinând C.I.Z. Craiova fotografiat la pista aerodromului Craiova în luna februarie 1980 când ing. Theodor Zanfirescu, directorul C.N.I.A.R. a executat zbor cu avionul IAR-93 D.C. preserie 1 număr de înmatriculare 007, având pe col. Corneliu Coman ca pilot.
Foto: arhiva ing. Theodor Zanfirescu.
lt.cdr.(r) Gheorghe Ion Vaida -Avionul IAR-93. Oameni şi fapte

Membri ai Comisiei româno-iugoslave în vizită la I.Av. Craiova, în faţa avionului IAR-93 cu D.C. prototipul cu numărul de înmatriculare 002 aflat în construcţie. În fotografie, printre alţii, col. Ing. Constantin Rovenţa-G.A.B., generalul ing. Ştefan Ispas-C.A.A.T., generalul-colonel Milan Simovic-preşedintele comisiei româno-iugoslave, doctorul ing. Iovanovic Branislav-directorul VTI din Iugoslavia, lt. Col. Aurel Frăţilă – G.A.B., col. Eufimie Moisei – I.M.F.C.A., col. Eugen Pascariu – I.Av. Bacău, col. Ieftovic Milorad-secretarul comisiei iugoslave, col. Sert. Ivan-directorul general al uzinei Soko-Mostar şi col. Ing. Petrovic Slafco-ataşat militar la Bucureşti al R.S.F. Iugoslavia.
Foto: arhiva domnului Marius State
lt.cdr.(r) Gheorghe Ion Vaida -Avionul IAR-93. Oameni şi fapte -

Personalul navigant şi tehnico-ingineresc care a participat la Parada aeriană din data de 23 august 1979, când avionul IAR-93 a fost prezentat pentru prima dată publicului.
Foto: arhiva lt.cdr.(r) Gheorghe Ion Vaida

1988 - negocieri cu IRAN - pentru 48 IAR 93B
Iranul era de aproape 8 ani în război cu Irakul. Pierduseră în lupte avioane sau rămăseseră făra piese de schimb pentru cele americane din dotare: F 14, F 4, F 5. Aveau nevoie de avioane și erau supuși unui embargou occidental privind armamentul. România a oferit IAR 93. Au testat în zbor, inclusiv efectuând trageri cu bombe de 250 și 500 kg. Erau piloți cu experiență, școliți în SUA. Unul din ei a zburat spre poligon din cabina 2, avion 600, la o înălțime sub 20 m pe tot traiectul. Trebuiau livrate 24 IAR 93B (cu forțaj) – din cele predate la armată + încă 24. Se dorea doar schimbarea stațiilor radio și IFF. După vizita din aprilie,. se hotărâse livrarea cât mai rapidă. Deja se făceau demersurile pentru pașapoartele echipei tehnice care urma să le asambleze. În august s-a încheiat războiul și nu s-a mai continuat livrarea. Contractul pentru IAR 93 a fost inclus în pachetul semnat în perioada 18-20 decembrie de Ceaușescu cu Iranul, ce prevedea livrări de echipamente civile și militare de 1 mld. de dolari/an contra petrol. Continuarea acestui pachet în anii '90 ar fi fost o povară mult prea mare în politica externă a României. La fel a fost refuzată și cererea de a obține licență de fabricație IAR 99. Riscam să avem probleme și cu licența de Viper.

Cabina IAR 93 avion IAR 93 nr. 605 - demonstrator realizat cu echipamente Collins (SUA): Head-up display, sistem de navigație inerțială, 2 display-uri. A fost realizat în 1991 de Avioane Craiova pe propria cheltuială. Avionul a zburat, a fost prezentat fără succes la MapN, după care a fost reechipat cu aparatura standard.