NG Security Solutions

SECURITATEA PRIVATĂ XXI/5

Deși în finalul materialului anterior ( Securitatea privată XXI/4 ) am spus că voi reveni pe aceeași temă,mă văd obligat de…starea de fapt să intru într-un subiect pe care mai de mult timp îl am pe…țeavă și anume, dacă securitatea privată are vreo conexiune cu lupta împotriva terorismului.Evenimentele din Anglia m-au,,obligat”să întorc din drum materialul care să continue Securitatea privată XXI/4.Este foarte greu să sintetizez în câteva pagini ceea ce ar trebui spus în două sute sau poate mai multe.Terorismul este flagelul sfârșitului de secol XX și al celor aproape două decenii din acesta. De ce?Pentru că teroristul este un autor necunoscut până în momentul în care produce fapta.Poate fi oricine,azi este vecinul tău care părea inofensiv,pașnic,iar mâine îl vezi împușcat pe un bulevard sau într-o piață de forțele de ordine,pentru că a intrat cu un camion într-o mulțime aflată la un eveniment, sau adunat cu fărașul pentru că s-a detonat.Arma teroristului este fanatismul.Fără aceasta aproape că ar fi un om obișnuit.Cred că este interesant de studiat cm se construiește un…fanatic la douăzeci de ani,cum pleacă englezul,francezul sau neamțul din țara lui ca să se fanatizeze într-un deșert și să trăiască o perioadă printre cămile.Am rămas surprinși să aflăm acest adevăr?Nu. Surpriza a fost că am aflat acum și nu atunci când cetățenii respectivi au plecat din țările de origine,țări supradezvoltate și ,,și-au consolidat educația”la Raqa,Alep sau Mosul după care astfel înobilați s-au întors în țările de origine.Pentru?Oare pentru ce?Că doar nu să ne citească din coran ?Ci pentru a identifica cele mai bune momente și locuri în care să comită unu,două sau nouă atentate.De ce am făcut acestă introducere?Pentru a ilustra nivelul de pericol al prezenței unor astfel de oameni care au călătorit în acele locuri semnalate mai sus, printre noi sau lângă noi.Pe un astfel de om nimic nu-l înduplecă să renunțe la ceea ce și-a pus în gând,el este programat mai ceva decât un robot,pentru că acesta din urmă se mai poate defecta,el nu.Ce ținte aleg persoanele astfel programate?Păi, pe ei îi interesează aglomerările umane:piețe unde au loc evenimente la care participă mii de oameni;promenade de aemenea cu mii de oameni;gări autogări,aeroporturi;arene unde au loc spectacole artistice sau sportive,stații de metrou și nu în ultimul rând sedii ale unor instituții,în special sedii ale forțelor de ordine.Vorbim de atacuri teroriste de zeci de ani,dar mai mult ca oricâd în ultimii treizeci de ani.Măsurile luate de autoritățile din țările expuse,sau din toate, au fost îndeajuns pentru a diminua fenomenul?Nici pe departe,parcă acesta a crescut în intensitate,s-a acutizat și cel mai rău s-a extins.
De ce?Guvernele țărilor din Europa sunt neputincioase în fața recrudescenței acestui fenomen?Nu, dar uneori sunt depășite de situație pentru că acționează postfactum și arareori antefactum.De ce așa?Pentru că nu există guvern( când spun ,,guvern”mă refer la instituțiile acestuia abilitate să aibă sub control fenomenul ) în lume, care să anticipeze un eveniment și să-l anihileze,să-l facă să nu se producă.Auzim uneori că nu știu ce organ a identificat și reținut o persoană sau o grupare care aderase la…Da,dar imediat sau la câteva zile privești ecranul televizorului și vezi ce atrocități s-au produs la Paris,la Nisa,la Hamburg,la Londra,la Stockholm sau mai știu pe unde.A avut efect reținerea despre care făceam vorbire? Nu, poate chiar i-a îndârjit. Sau poate a fost praf în ochi,adică a fost trimis la înaintare un individ gata sacrificat, ca apoi în urma lui alți cinci,șase să pună în aplicare planul.Despre aceste capcane s-ar putea vorbi mult.Dar să revenim la problema noastră,ce poate să facă securitatea privată pentru a combate terorismul? Sau cm poate contribui la combaterea terorismului.E foarte greu să te bați cu un dușman nevăzut sau să faci față acțiunilor lui distructive.E ca și cm te-ai bate cu un om invizibil.Vorbeam mai sus că terorismul are o armă puternică și nu e armă de foc,fanatismul,adică e în stare să se sacrifice pentru…nici el nu știe pentru ce.I se spune că luptă împotriva necredincioșilor,deși printre victimile lui sunt și copii, și numai necredincioși nu pot fi aceștia.În securitatea privată activează zeci de mii de oameni, după ultimile statistici la noi sunt peste o sută douăzeci de mii,multiplicați numai de zece ori în Europa ar fi peste douăsprezece milioane,cifra exactă sau aproape exactă cred că depășește treizeci de milioane de oameni și nu includ aici securitatea cibernetică care este la fel de importantă.Treizeci de milioane este o cifră care te impresionează și imediat te duci cu mintea la forța pe care o reprezintă.Păi domnule dacă este o forță haide s-o folosim!Ca s-o folosești însă trebui mai întâi s-o pregătești.O forță nepregătită pentru un domeniu nu este forță,ci doar statistică,și nu folosește la nimic.Ce ar putea să însemne pregătirea antiteroristă pentru personalul din securitatea privată? Mai întâi mergem la teorie și nu ne limităm numai la legea specifică care acum, la momentul la care ne aflăm, e depășită din multe puncte de vedere,ci pătrundem mai adânc către obligații și drepturi constituționale,prevederile codului penal ( numai cele cu care el ar putea avea tangență pe timpul exercitării atribuțiilor funcționale ),prevederile codului civil cu referire la problemele despre proprietate.Știu, îmi veți spune că nivelul de înțelegere al unora din acest domeniu este și așa limitat ca să mai urcăm la etajele superioare, adică să-i băgăm în apele adânci ale atâtor cunoștințe juridice.Vă dau dreptate,dar nu poți să treci la citit povești dacă nu i-ai învățat pe oameni abecedarul.Ei trebuie să știe de ce sunt acolo, dincolo de nevoia de a-și asigura mijloacele de subzistență.Pentru a avea rezultatele scontate e nevoie să facem o selecție a materiei prime cu care lucrăm,adică alegem acei agenți de securitate care au nivelul de înțelegere necesar pentru a deschide ușile acestor cunoștințe fără cheie.Apoi trecem la pregătirea specifică,adică îi transmitem agentului de securitate cunoștințele care îl fac pe el ceea ce este,dar aceste cunoștințe noi în domeniu trebuie să se refere cu precădere la: vulnerabilitățile sistemului de securitate la nivel local ( în localitatea în care-și desfășoară activitatea );pericolele la care este expus agentul de securitate pe timpul efectuării serviciului, ținând cont de specificul postului său;integrarea misiunii sale în misiunea autorității ( poliție, jandarmi,poliție locală );interacțiunea cu aceste forțe;locul postului într-un dispozitiv aleatoriu local ( dispunere, importanța obiectivului pe care-l păzește,forțe și mijloace la dispoziție );legături operative și de cooperare;utilizarea echipamentului din dotare în acțiuni specifice la nevoie.Și ajungem la partea cea mai interesantă și poate și cea mai importantă a pregătirii specifice,anume:transmiterea către cursantul agent de securitate interesat a cunoștințele din domeniul psihologic și criminalistic.Îmi veți spune că este imposibil să ajungi pe Everest cu oameni care nu au mintea neantrenată în lupta cu informația de nivel superior.Așa este,dar și aici mergem pe selecție și vom găsi oameni care să corespundă criteriilor pe care le stabilim înainte de a porni la drum.Dar să vedem în cele două domenii ce urmărim.În domeniul psihologic trebuie să-l învățăm pe agentul de securitate să studieze emoția,să citească încordarea pe chipul unui om,să pătrundă în el prin expresia feței sau prin tensiunea din ochi.Dacă nu poate vedea subiectul din față ca să-l studieze la modul prezentat,poate să-i studieze mersul,îmbrăcămintea,gesturile,echipamentul ( dacă are asupra lui bagaje și care este volumul acestora ).Apoi este important ca agentul să poată face anumite conexiuni cu locul în care se află personajele studiate după modul prezentat mai sus,adică,prezența acestora într-o gară, aerogară,stație de metrou, piață, aglomerare umană într-un anumit loc ( zonă/obiectiv turistică/turistic ), supermarket,sală de spectacole, arenă sportivă sau sediul unei instituții de interes larg,spital,zona de acces la un obiectiv industrial cu număr mare de angajați etc.Poate să facă și un exercițiu de gândire,de exemplu ce să caute un camion de douăzeci de tone pe o arteră pietonală la o oră de vârf sau cu prilejul unui eveniment chiar dacă acesta este staționat?Îmi veți spune că este imposibil să găsești oameni la acest nivel care să corespundă unor criterii profesionale atât de înalte.Vă răspund tranșant:nu, nu este imposibil.Și de ce sunt atât de sigur? Sunt un mare iubitor de animale, eu însumi am în grijă mai multe,unele mi-au devenit prietene pe viață și le-am văzut comportamentul când sunt antrenate.Și aici mă refer numai la câini.Acestia nu au școală,ci doar antrenament și fac lucruri care ne uluiesc,e adevărat nu toți, și nici aceia care fac lucruri deosebite nu le fac toți la fel de bine,tocmai de aceea există selecția, să-i descoperim și să-i folosim pe cei mai buni.La fel este și cu pregătirea/antrenarea unor agenți de securitate selecționați să facă lucruri deosebite.Mă veți întreba cine plătește? Răspunsul este simplu:cel care este interesat să aibă securitate/siguranță la metrou, aeroport, gară, autogară,în sala de spectacole, în arena sportivă,la orice alt eveniment care presupune aglomerare umană.De ce să ajungem până la agentul de securitate inclus în lupta împotriva terorismului? Vă dau un răspuns foarte simplu:milioane de oameni au venit în Europa din Africa și Asia unde sunt zone întinse în care terorismul a devenit politică de stat, ei spun că au plecat de acolo tocmai de ororile pe care le produce acesta. Nu avem nici un motiv să nu-i credem.Dar ajunși aici avem cu ei două mari probleme dincolo de cele logistice, sociale de adaptare etc.,anume:nu știm dacă ei înșiși sau o parte dintre ei nu au mintea alterată de terorism;dacă nu sunt în stare să altereze mințile unora de aici ( și din păcate sunt zeci și sute de exemple ) și ceea ce este mai rău pentru stat indiferent care ar fi el,nu poate supraveghea mii, sute de mii de minți care ar putea fi potențiale surse de terorism.Rog să-mi demonstrați că nu am dreptate.

CAUZĂ ȘI EFECT

După mai mult timp am călătorit în satul natal, la poale de munte, acolo unde dorul de natură se odihnește la umbra livezilor de meri și pruni, sau prin pășunile pregătite de nunta multicoloră a verii. Și poate această călătorie nu ar fi fost decât interesantă prin spectacolul inegalabil al frumuseții moștenite de la natură, dacă nu ar fi fost și fructuoasă, pentru că l-am întâlnit pe Moș Gheorghe, un om al locului, născut parcă odată cu satul, deși el are puțin peste nouăzeci de ani, iar satul ceva mai mult de patru sute. Și dacă nu ai un dialog cu Moș Gheorghe atunci când îl întâlnești, ai trecut pe acolo degeaba.

De ce?
Pentru că el este atât de ancorat în trecutul mai îndepărat și cel mai apropiat, încât prezentul este doar o filă pe care nu a deschis-o ca să o poată înțelege. Despre viitor?
- O taică, spune, viitorul la mine e ca o potecă nebătătorită, o vezi, o știi că este acolo, dar nu ai curaj să mergi pe ea pentru că nu știi unde duce.
- Deci, nea Gheorghe îți place să vorbești doar despre trecut?
- Da-apoi ce? Pot înțelege prezentul ăsta?
- De ce nu poți?
- Măi băiete, eu am trait în două regimuri până acum, ăsta e al treilea. Hai să zic că pe primul nu l-am înteles prea bine pentru că eram prea tânăr și comunicarea se făcea mai greu, dar tot știu că și atunci erau hoți de toate categoriile (am înțeles că aceste,,categorii”erau partide), că se mințea din toate părțile, că dacă s-ar fi putut, ar fi luat și pielea de pe tine.
Apoi a venit al doilea regim, pe care eu am vrut să-l înfrunt și m-am împotmolit la Odesa, că mi-a trimis rusul un plumb în picior de m-a lăsat beteag toată viața. Eii aici (aud un oftat lung al lui nea Gheorghe încât am crezut că atunci îi vor ieși și plămânii odată cu el), după ce ne-au despuiat de mândrie, de curaj, de speranța binelui nostru, ne-au băgat în colhozuri de-astea botezate… cooperative, ne-au obligat să trăim la comun, să împărțim avutul între noi, încât și leneșul să aibă partea lui, ne-au mai obligat să ne pârâm unii pe alții, să ne fie frică la unii de alții și ceea ce au făcut mai rău, să trăim închiși ca într-o imensă închisoare, adică ai voie să te miști, dar numai în țarcul acesta delimitat de ei și să poți fi citit la orice oră din zi și din noapte, nu precum Biblia, că nu aveai voie, ci ca pe afișul de la sfatul popular, că nu se mai numea primărie.
- Și acum? întreb cu teamă ca nu cumva, nea Gheorghe să se sperie de realitatea imediată și să încheie intempestiv dialogul.
- Acum? E ca un film cu proști. În tinerețele mele mergem la film la căminul cultural, satul pe vremea aceea nu avea curent electric, se producea la un generator, intram în sală, începea filmul și după cinci minute se oprea generatorul, iar ecranul se colora în maro sau roșu, de parcă cineva îl împroșca cu sânge și nu mai vedeai nimic, trebuia să aștepți să repornească generatorul, dar pierdei esența scenei care tocmai fusese tulburată de strănutul generatorului. Așa este și acum, nu mai înțelegi nimic din ce se petrece, de parcă toată lumea a fost la chef și nu a mai rămas nimeni treaz, iar beția asta nu se știe cât va mai dura.
- Dacă dumneata ai avea putere acum și puterea aceasta ți-ar permite să pui ordine, ce ai face?
- Ohhh! Păi de-aș avea puterea asta aș căta un loc unde să-i strâng pe toți cei care se ceartă…
- Cum? Pe toți la un loc? Și dacă își sparg capetele?
- O, nu se va întâmpla asta! Sunt sigur! Hoț la hoț nu-și scoate ochii!
- Corb la corb, ai vrut să spui, îl corectez pe nea Gheorghe.
- Nu, nu, hoț la hoț, pentru că dacă printre ei este vreunul care încă nu a furat nimic, cm să zic, material, tot a furat ceva, votul, că și inducerea în eroare e tot un furt…
- Poate înșelăciune, intervin din nou.
- Așa cm spui dumneata, dar e furt? Adică tu-mi spui mie că faci cutare și cutare, că vii și corectezi colo și colo, unde trebuie ca…instalația să funcționeze și ce să vezi? Nu numai că nu face chiar ceea ce a spus, dar vine și strică și ceea ce funcționează.
- Deci, să revenim. Ai căuta un loc unde să-i aduni pe toți și ce să facă acolo?
- I-aș lăsa un timp, nu știu cât, poate o lună, două, sau mai mult să reflecteze.
- La ce?
- La ce ar trebui să facă.
- Așa fără să-i orientezi, să-i îndrumi într-un fel?
- Așa. Pentru că singuri au încurcat lucrurile, singuri trebuie să le descurce.
- Și crezi că va ieși ceva?
- Cu siguranță ceva mai bun decât au reușit ei să producă acum, va ieși.
- De ce ești așa de sigur?
- Pentru că mintea lăsată slobodă face prostii, adică zburdă fără voie și dă halucinații, atunci când o ții ferecată într-un spațiu bine determinat și pe o durată de timp neștiută, automat devine…vie, adică trăiește realitatea.
- Nea Gheorghe,dumneata ai făcut vreodată politică, ai fost în vreun partid?
- Nu.
- De ce?
- Pentru că eu am principiile mele de la care nu m-am abătut toată viața.
- Poți să-mi spui măcar unul dintre ele?
- Da.
-Ia să aud!
- Politica este cea mai mare mizerie morală pe care o cunosc.
- Cam dur, spun. Fără politică nu se poate, poate războiul este cea mai mare mizerie morală, încerc să-i corectez filozofia lui nea Gheorghe.
- Nu, spune sigur pe el. Politica este, pentru că și războiul e generat de politică. Ea vine și spune: e nevoie să intervenim aici, acolo, dincolo și gata se trece la treabă.
- Să zicem că ai dreptate în ceea ce spui,îi bagi pe toți undeva o perioadă de timp și dacă nu ai rezultatele pe care le preconizezi dumneata, ce faci?
- Atunci sunt nevoit să o iau de jos?
- De jos? Adică?
- De la talpa educației, de la școală să-i învăț pe mânji cm să aibă grijă de casa lor, de familia și proprietate lor, apoi de țară.
- Ehei nea Gheorghe, dar treaba asta poate dura decenii, generații întregi și noi cei de azi ce facem?
- Suferim.
- Nu aveam altă soluție decât să suferim?
- Păi nu vezi că am încercat cu toți și…(se uită în pământ de parcă de acolo voia să-și ia cuvintele și tac, așa că intervin, era evident că este mâhnit în sinea lui, deși părea nepăsător).
- Și?
- Toți o apă și-un pământ.
- Nu ești optimist deloc, spun vădit interesat de părerea lui.
- Băiete, realitatea nu mă lasă.
- Și cm vezi viitorul?
- Care viitor?
- Nu al dumitale, al celor ca mine sau mai tineri decât mine.
- Fiecare cm își așterne așa doarme.
Câtă dreptate avea Moș Gheorghe. Dar ce puteam face cu dreptate lui? În afară doar că am luat act de ea și am transmis-o către dumneavoastră. Și dumneavoastră ce să faceți cu ea? Să o puneți în practică sau măcar să încercați să faceți acest lucru.

RISCUL MESERIA MEA?Nu e un titlu de film, nici titlul unei căți sau numele unui muzeu. Este o întrebare pe care ne-o punem toți,atunci când pornim la un nou drum.

Poate ar fi sunat mai bine dacă spuneam: merită să risc?Oare fac bine?Înțelegem fiecare că riscul nu este o meserie, este o stare de fapt într-o meseriesau așa zisa meserie.

Din descrierile de mai jos veți vedea de ce spunem așa.Atunci când pornești o afacere din start gândești că vei fi supus unor riscuri generate de multe aspecte.

Cele mai frecvente aspecte întâlnite din acest punct de vedere sunt:

-la deschiderea unei afaceri nu se face un studiu de piață care ar putea să scoată în evidență o situație ce te-ar determina să alegi altă soluție;
-nu ți-ai format o echipă din oameni pricepuți, inițiați în acel domeniu, ci numai din oameni apropiați, adică din rude, prieteni,vechi tovarăși de drum care nu au nimic în comun cu afacerea, ci numai cu tine ca acționar/asociat;
-nu ai făcut un calcul economic, adică nu cunoști costurile de început, pentru că un timp vei fi nevoit să cheltui din buzunar, și vei constata după un foarte scurt timp că ai ajuns la fundul sacului înainte ca firma să producă ceva;
-vei oferi servicii la prețuri mici ca să pătrunzi pe piață și din start vei vedea după ce ai parcurs un scurt drum în domeniu, că dacă vrei să mergi mai departe ,,trebuie să vii cu bani de acasă”;
-în acel moment îți vine ideea cm să fentezi profesia, sau statul, sau pe amândoi deodată;
-atunci începe declicul, când încă nu ai pornit bine la drum, pentru că așa vei avea senzația că merge,dar este doar o situație de moment pentru că în realitate succesul temporar nu se datorează unui aspect comercial, adică lucrezi pe un preț bun, normal, ci pentru că undeva îți furi pălăria.

Într-o asfel de situație, o firmă care lucrează la maniera de mai sus poate rămâne pe piață un an, doi apoi intervin factorii perturbatori, anume:
-lucrează cu forță de muncă de slabă calitate prin care oferă servicii identice și deci beneficiarii vor deveni nemulțumiți;
-se adâncește în datorii care devin lună de lună din ce în ce mai mari: la stat, la furnizori, la terți și atunci simte că nu mai este nimic de făcut; nu rămâne decât să treacă la soluția însolvenței sau la vânzarea firmei cu datorii cu tot, dacă cineva se va arăta interesat să o cumpere.

Acum vă supun atenției un risc pe care foarte mulți dintre noi îl suportam, anume rigorile impuse de unele instiuții ale statului care nu muncesc pentru cetățean, ci împotriva lui.

Să mă explic: legile nu sunt niciodată perfecte, unele sunt construite cu lacune încă de la început pentru a permite statului să te sancționeze ușor sau pentru a determina să renunți la afacere la puțin timp după ce ai început-o; organele sancționatorii ale statului se reped la antrepenori mai rău ca vulturii hămesiți ( de ce așa? din răutate, din necunoaștere, din dorința de a ieși înevidență, din toate laolaltă ); ajută ele oare antreprenorul cu ceva? nici pe departe, dacă ar putea reprezentanții acestor instituții l-ar reteza, atunci, pe loc ca pe o trestie; antreprenorul e oare dușmanul statului? Nu, e susținătorul lui, dar se pare că reprezentanții organelor…nu cunosc asta,sau se fac; de aceea îți vine sa zici și poate chiar să faci: ,,mă mut în altă țară; renunț; vând ( dar cine-ți cumpără trânta cu viața ? );mă las; mă fac vânător sau pescar, adicămă întorc la origini și o iau de la capăt;mă lupt ( dar cu cine? și morile de vântau mai multă conștiință și poate mai mult sunet ); povestești în stânga și-ndreapta, poate doar-doar cineva se va îndura de tine și-ți va da un sfat;ți-aigăsit! cine să-ți dea sfat dacă toți sunt în aceeași situație?

Ce trebuie făcut pentru a evita o situație ca cea prezentată mai sus:
-antrepenorul să aibă răbdare, să meargă cu pași mărunți, dar siguri, adică să se mulțumească cu acoperirea cheltuielilor serviciilor prestate,eventual cu un mic profit până când angrenajul începe să funcționeze;
-să nu lucreze cu prețuri care nu pot acoperi cheltuielile de dragul de ,,a fi și tu acolo”;
-să pregătească corespunzător forța de muncă;
-să respecte legislația muncii și cea fiscală, chiar dacă are multe hățișuri șiprevederi neclare;
-să abordeze un management flexibil, cu perspectivă, adaptat la cerințele pieții;
- să nu creeze capcane în care ar putea să intre singur din dorința de a face profit fiscial, care nu are acoperire în producție;
-să cunoască cerințele europene în domeniu, adică să studieze cm fac alții;
-să nu dea dovadă de autosuficiență, aceasta este periculoasă și pentru prestator și pentru beneficiar;
-în permanență să fie ancorat la lupta pentru calitatea serviciilor prestate,aceasta fiind cheia rămânerii și dezvoltării pe piață, indiferent cm se numeșteaceasta;
-apoi să fie tolerant cu,,organele”numai cine nu muncește, nu greșește, săînvețe din greșelile lui, ale altora, să vină cu propuneri de îmbunătățire a cadrului legal, procedural, să se asocieze,să lupte, să persevereze și… maigândiți-vă și dumneavoastră la ceva care să vă sporească starea de bine…dacă o aveți.

NG Security Solutions Conducerea societatii este asigurata de personal cu experienta in domeniul investigatiilor private.

FAMILIA DUMNEAVOASTRĂ IN DERIVĂ? IATĂ SFATUL NOSTRU

Problemele familiale sunt multiple.Diversitatea lor este dată de mulți factori, precum:
-natura umană;
-motive sociale;
-elemente emoționale;
-implicarea unor factori externi apropiați familiei;
-cauze generate de copii;
-cauze generate de părinți;
-instabilitatea psihică a persoanelor implicate;
-incidente sociale;
-s.a.

Uneori problemele familiale nu țin cont de vârstă. Gestionarea lor ține de măiestria a cel puțin uneia dintre persoanele implicate. Prin măiestrie nu trebuie neapărat să înțelegem obținerea de probe împotriva celeilalte părți a relației, ci toleranța, compromisul pentru că până la urmă familia este rezultatul unui contract care implica existența compromisului.

Sunt și probleme ireversibile după părerea noastră, precum:
-consumul de alcool;
-consumul de droguri;
-deviațiile comportamentale, precum pedofilia;
-șocurile sociale s.a.
Ce poate face detectivismul în astfel de situații:
-să investigheze cauza și să depisteze izvorul situației critice;
-să obțină probe care să ateste existența situatiei critice;
-să indice sursa situatiei critice;
-să determine gradul de pericol familial și social al situației depistate;
-istoricul situației este important pentru a identifica evoluția situației;
-persoane implicate în situația critică;
-responsabilitățile fiecăreia;
-identificarea posibilităților de amelioare a situației critice;
-înlăturarea vulnerabilităților;
-altele în funcție de situația concretă a cazului.

Iată sfatul nostru:
-nicio situație din familie nu trebuie considerată ireversibilă;
-acolo unde există voință există și posibilitatea de soluționare a situației critice;
-compromisul face parte din ecuația soluționării situației critice;
-în interiorul compromisului există toleranța de la care nu trebuie niciodată să facem rabat;
-pentru a cunoaște situația exactă, întinderea situației critice, investigația detectivistică este o soluție;
-aceasta poate fi folosită ca soluție de ultimă instanță sau ca soluție de prevenire a unei situații și mai critice decât cea existentă.

NG Security Solutions Conducerea societatii este asigurata de personal cu experienta in domeniul investigatiilor private.