La Chiorpec

3 ani sau o eternitate. Nu mai are importanță timpul. Tu nu ești aici și restul sunt detalii. Privesc cerul și-așa (măcar) știu că ești aproape.

Liviu, ne este tare dor de tine. 🖤

I-am făcut poza asta acum fix 8 ani. Primăvara era preferata lui, cu casa plină de lalele și-o ciorbă de lobodă mereu pe foc. Liviuț, mereu aici cu lumina ta. 🤍

Ar fi fost ziua ta. Și iarăși ar fi fost frumos și casa plină de oameni dragi, râsete și șampanie. Și-am fi stat până dimineață și viața ar fi fost, poate, prea bună cu noi.

Dar nu e, cm nici tu nu ești azi cu noi să sărbătorești. Ești însă în sufletele multora, ei toți beau azi un pahar pentru tine.

La mulți ani, Liviuț. Ești (încă) foarte iubit. ✨

2 ani azi, fără tine.
Și totuși, toată lumina ta e încă aici, Liviuț drag.

“
– Nu poți iubi Cenușa, a spus el.
Cenușa nu are ochi să te vadă nici buze să te sărute.
Nu poate bea din același pahar cu tine cenușa.
Nu poate înota alături de tine cenușa.

– O iubesc, am spus eu.” — Nina Cassian

Sufletul tău e ca un val ce-acoperă uscatul, sclipește sub soare, asculta stelele, se varsă peste tot.

Un dor infinit … și două umbre împreună, undeva în universul ăsta mare. 💙

🖤 toată viața învățăm să avem curaj.

Prezența ta
- în soare, în lună - se numește oare memorie? sa fie memoria însuși universul?
Unde existăm cu adevärat?
Cine se naște si se reproduce?
Amintirea. (Țipă ca un animal.)

Nina Cassian

Azi sigur ai fi fost la Matache, după lobodă și urzici.
💚

Și el acolo sus, l-a îmbătat pe Moș Crăciun 🤍🎅🏻

Un dor ce nu poate fi măsurat, darămite pus în cuvinte. Râsul tău încă mai are ecou în multe încăperi, cine ascultă cu inima știe. Ce bucurie că te-am avut, fiecare din noi, în viața sa. 🖤

Un an fără tine, Liviuț.
Habar n-am când a trecut, că tu n-ai plecat niciodată din noi.

Cât unt o fi în rai doar pentru tine? 🤍