conservator24.ro

Copilarie cu comunism.

Nu am fost singur la parinti, inaintea mea era fratele meu, iar d**a noi, la ceva timp, a venit si sora noastra. Primele amintiri ale mele le pot plasa undeva intre varstele de 3 si 4 ani si cele mai multe provin de la caminul saptamanal: intrucat parintii mergeau la serviciile lor care le ocupau cel mai mult din timp (tata era impiegat de miscare dispozitor la C.F.R., iar mama agent turism la O.J.T. Arges), ne-au dus la caminul saptamanal. Ce era acest camin saptamanal? Era un fel de ,,gradi’’ ca astazi, numai ca diferenta provenea de la programul de frecventare: eram dusi dimineata, la ora 8.00/8.30, in fiecare luni, apoi luati in fiecare d**a-amiaza/ spre seara de sambata; urma ,,week-endul de tip comunist’’, adica duminica cu parintii, d**a care iar...la camin. Inainte de acest camin am fost la cresa, dar nu imi amintesc nimic din acea perioada; dar sa revin la camin. Faceam activitati zilnice, de la lucru manual, la ore de joaca prin curtea caminului, trei mese pe zi, obligatoriu program de somn d**a-amiaza, iar seara, incepand cu ora 9.00 la pat fiecare, d**a ce in prealabil, daca era cazul, faceam dus. Parintii veneau la jumatatea saptamanii cu ,,schimburi’’ de haine, stateau cu noi cat puteau, apoi plecau. Au fost si experiente frumoase, mai ales iarna, cand venea ,,Mos Gerila’’, care ne aducea dulciuri si diverse jucarii, dar, per ansamblu, au fost niste ani pregatitori pentru clasa I, in care am debutat la 6 ani. Pentru cei ce sunt din Pitesti si stiu, acest camin saptamanal s-a numit ,,Textila’’ si avea sediul in cladirea fostei case a rabinului evreu, de langa sinagoga evreiasca, peste drum de parcul ,,1907’’; cladirea fusese ,,rechizitionata’’ de comunisti, apoi, d**a 1989 a fost data Universitatii Pitesti care a desfasurat o perioada cursurile de pregatire didactica ale D.P.P.D.-ului si nu numai, iar apoi a fost, pe rand, cazino, restaurant...

Scoala Generala.

15 septembrie 1978, am inceput clasa I. Nu prea intelegeam cm sta treaba cu ,,scoala’’, dar curand am priceput. Initial, am inceput la Scoala Generala nr. 13, apoi am continuat si am si absolvit la Scoala Generala nr. 12, Pitesti, ambele situate in cartierul Trivale. Nu voi intra mult in detaliile de atunci, insa voi aborda acei ani din perspectiva vietii de culoare gri, in ansamblu, pe care o duceam atunci. Evident, nu constientizam realitatea...nici nu aveam cum, insa mi-au ramas amintirile acelor ani. Am citit multe relatari ale celor ce formau atunci ,,soimii patriei, pionierii si utecistii’’, termeni mult mai uzitati atunci, decat cei ,,normali’’, de astazi, precum: copii, adolescenti si tineri. Ce am retinut ca fiind definitorie din aceste reamintiri ale acelor vremuri este o anume ,,atmosfera de ghetou’’ care predomina in vremurile acelea. Practic, intreaga societate era un ,,ghetou concentrationar’’, cu o ideologie dusmanoasa cu normalitatea, cu un aparat de control (Securitatea) extrem de activ, o societate pauperizata si care era impinsa incet-incet spre disparitia identitara.

Amintiri.

Da, imi aduc aminte ca ai nostri vorbeau cu voce tare despre ce ascultau la ,,Europa Libera’’, nu in soapta... Mi-au ramas bine intiparite in memorie experientele de stat la coada pentru lapte si alimente de baza, pentru paine, in general pentru tot ce reprezenta aliment si era de vanzare la ,,Alimentara’’ de la Complexul 1, la ,,Gostatul’’ din piata si la centrele de paine. Prin 1978/1979, comunistii au pus in circulatie o moneda de aluminiu cu valoarea nominala de 5 lei; echivalentul acesteia era o paine alba, sau 2 sau 3 caiete dictando, ori un pix si cateva creioane. Moneda era destul de slab realizata, ca, de multe ori, in urma uzajului, multe monezi deveneau ,,calpe’’: pe portiuni mari de pe fatete, se stergeau desenele imprimate.

Ai mei nu aveau chiar salarii mici, dar problema era ca d**a 1980, cand a intervenit ,,rationalizarea consumului’’, nu prea mai aveai ce cumpara. In orice caz, ma simteam destul de bine, ai mei cumparasera deja de vreo doi ani ,,Dacia 1300’’, culoare portocalie, de la U.A.P., cu numar ,,cu sot’’: 2-AG-9344. Ce am mai retinut din vremea aceea ca, desi Dacia noastra nu avea aer conditionat, nu era asa cald vara in autoturism... In anii ‘80, cand totul se rationalizase, inclusiv benzina, era o ,,aroganta’’ sa faci plimbari cu autoturismul personal in duminicile ,,cu sot’’. Au fost si familii care aveau doua autoturisme, fiecare inmatriculat cu un numar diferit: ,,cu si fara sot’’ si care aveau mult mai multe oportunitati de a calatori...dar noi eram o familie normala, ca milioanele de familii de atunci.

Prima data am vazut Bucurestiul prin 1978, daca nu ma insel. Am fost fascinat de oras, am ramas uimit de tramvaie, troleibuze, autobuze, de acel vacarm pe care Pitestiul meu nu l-a cunoscut niciodata in vremurile acelea, d**a cm nici acum nu-l cunoaste... Iar cand am mers prima data cu metroul prin ‘80 am fost de-a dreptul ,,fara cuvinte’’. Si acum imi rasuna in urechi melodia Angelei Similea lansata pe atunci, ,,Trenul galben fara cai’’!

Asa era pe atunci ,,copilaria fericita’’ din tara lui Ceausescu; in orice caz, cele mai reusite perioade din an erau, cm altfel, vacantele de vara pe care le petreceam, de regula, la bunici, undeva spre Valcea, comuna Draganu, satul Ursoaia. Citeam mult, orice imi pica in mana; chiar si Biblia (o descoperisem in podul casei bunicilor, fara coperti, cu ceva pagini smulse la inceput si sfarsit, dar mie mi-a placut!). Citeam mai ales d**a masa de pranz, cand bunicii voiau sa doarma un pic si sa isi recapete fortele, feriti de soarele verii. Sau mergeam ,,la scaldat’’ la garla sau la ,,bent’’ ( un lac care avea la baza un mic izvor si care colecta, in general, apa de ploaie). Era o placere sa iti ,,garnisesti’’ stomacul cu visine, cirese, prune, mere, caise, piersici, dude, mure, fragi, capsune, sa bei apa rece de la put, sa prinzi pestisori, broaste sau mormoloci sau cateodata pasarele, pe care le hraneam cu mici insecte culese din iarba verde. Seara, cand bunicii fierbeau pentru porci, noi (eu cu fratele meu si cu verisorii) rupeam fiecare cate un stiulete de porumb crud, le infigeam cate un bat la capetele de jos si ii impingeam in jarul de sub tuciul in care fierbea mancarea animalelor. De multe ori dormeam in ,,fanar’’, in fanul proaspat cosit, pe o patura moale, iar sub noi se odihneau in grajduri vacile si vitelusii lor, ori taurii. Alteori, dormeam seara in ,,saivan’’, la un loc cu oile, iar afara, Corbea, seful ,,haitei de mioritici’’ ne mirosea prin uluci si scheuna incet, apoi se punea de partea cealalta a peretelui de lemn. Intotdeauna noaptea priveam stelele si sporovaiam diverse, inainte de a adormi La tara nu aveam televizor, ci doar radio, iar doamna postas trecea in fiecare zi cu sareta trasa de cal si ne aducea in jurul pranzului oficiosul P.C.R., ,,Scanteia’’. Eu citeam doar ,,rubrica ,,Stiati ca...’’, ce se afla pozitionata pe lateralele interioare ale paginilor, precum si ultima pagina despre politica pe glob. Articolele despre cuvantarile si vizitele de lucru ale Tov-ului. Secretar General al P.C.R. ma plictiseau, priveam doar la fotografii. Participam cu bucurie la muncile agricole din gospodarie: strangerea fanului, greblatul miristei, culesul de prune, de zarzare, de mere, culesul porumbului, al dovlecilor. Am facut la fiecare sfarsit de vacanta sarcinile scolare, ,,de peste vara’’: ierbarul, insectarul, broasca la borcanul cu formol plansele de desene cu organele interne al omului... Scriam si la mate si limba romana, mai putin, ce-i drept, insa, in schimb, citeam intr-o veselie! O zona de deal in care nu patrunsese colectivizarea si in care oamenii locului inca mai aveau pamanturile lor, mostenite din generatie in generatie, o zona cu multi pomi fructiferi si vita-de-vie, cu cirezi de vite ce plecau in fiecare dimineata la pascut ,,la islaz’’ . dar si cu ,,oamenii muncii’’ care faceau ,,naveta’’ la Pitesti, pentru a lucra la: ,,Textila, Argeseana, C.A.T.C., C.P.P., C.P.L. Pitesti, T.C.M. Pitesti, C.F.R., etc.’’.

Liceul si adolescenta.

Clasa a 8-a am absolvit-o in 1986, spre vara. Am dat treapta I, dar am ,,picat-o’’ si am fost repartizat la un liceu industrial (Nr. 2), profilul ,,Tropel’’. Pe parcursul clasei a 9-a mi-am descoperit o pasiune: dansurile de societate. Valsul vienez, tango-ul, cha-cha, rumba, samba, paso doble mi-au devenit familiare, iar la Pitesti se desfasura pe atunci ,,Dansul Florilor’’ (festivalul se desfasoara si acum...e deja traditie in Orasul Lalelelor). In orice caz, am cam lasat-o pe ,,tanjeala’’ cu scoala; mai mult, vara m-am angajat ,,sezonier’’, pentru banii proprii... Imi aduc si acum aminte, primul meu salariu a fost de ,,muncitor sezonier’’, evident necalificat, de 1650 lei (comunisti), la 16 ani. Era interesant sa ai banii tai, chiar si in acea perioada in care programul la televizor era de 2 ore pe zi, iar sambata si duminica, cu ,,pauze’’ in cursul zilei, pe langa cele doua ore obligatorii de economii, curentul electric se oprea.

Timpul a trecut...am preferat la sfarsitul clasei a 10-a sa imi iau diploma si sa ma angajez, urmand sa continui ,,la seral’’ liceul. Ceea ce am si facut, dar cu o ,,amanare’’ de trei ani, d**a Revolutia din 1989, la Liceul Industrial nr. 6, profilul mecanica. Revolutia a insemnat nu numai caderea regimului comunist, dar si schimbarea profunda a societatii romanesti: cu un F.S.N. condus de Ion Iliescu care a scos cel mai mare scor electoral in 1990 si care rezista si acum, cu prima ,,devalorizare’’ a leului in toamna lui 1990, in timpul primului guvern ,,Petre Roman’’, cu mineriadele ce au speriat pana si Europa, cu comertul de butic si cu ,,navetistii de Istambul’’, cu explozia informationala din primii ani de d**a 1989, cand ziare ca ,,Romania Libera’’ sau ,,Adevarul’’ ajusesera la tiraje de milioane de exemplare pe zi, cu acele zile in care cuvintele de ordine erau ,,tranzitie, democratie originala, privatizare’’. Am avut ,,primele experiente politice’’ in cadrul P.N.L.-ului din Arges, pe atunci, mai aproape de sintagma ,,partid de Dreapta’’: lipit afise electorale, ciocniri cu echipele de batausi feseniste, cu slogane comuniste de tipul ,,Iliescu cand apare, Soarele rasare’’, cu o societate bezmetica, intrata incet-incet in reforma prin trecerea ,,avutiei poporului’’ in mainile ,,intreprinzatorilor’’ - multi dintre ei, de fapt, politruci reinventati in ,,capitalisti’’.

Maturizarea, armata si perspectivele profesionale - flash-uri mnezice.

Ulterior, am plecat in armata, la Timisoara, cazarma Giroc, la o unitate speciala de interventie din cadrul M.Ap.N, nu M.I. Am terminat armata in 1996, am revenit ,,in civilie’’ si am fost ,,reincadrat’’ la C.F.R., pe postul meu de ,,c.t.c.-ist’’; pe langa acesta unde aveam norma intreaga, mai aveam si diverse alte angajamente de ,,part-time’’: Zepter, reprezentant comercial al unei edituri din Brasov pentru Arges. In 1997, Guvernul Ciorbea a emis H.G.R. 831/1997, prin care s-a dorit fiscalizarea economiei subterane, prin introducerea formularelor fiscale cu regim special, o masura politica interesanta care a ajutat la crearea premiselor pentru intarirea economiei autohtone... In 1998, am plecat din C.F.R., era la acea vreme ministru al transporturilor Traian Basescu: am plecat cu ordonanta de disponibilizare - urma, pe baza vechimii, sa primim ,,salarii compensatorii’’ care sa ne ajute sa facem ,,insertia mediul privat’’. Trebuia sa primim echivalentul a 3000 de dolari americani, dar guvernantii au amanat plata banilor sase luni. Suficient ca sa mai primim in mana echivalentul a aproximativ 1800 de dolari americani, in urma devalorizarii masive din 1998/1999. M-am apucat de micul comert in piata Smardan, din Pitesti. Am trecut in paralel la comertul en-gross, la ,,Bowling Pitesti’’ unde aveam standuri cu alimente si non-food. A fost o perioada buna, in care am avut si o echipa de cativa oameni, cu care m-am inteles bine. In paralel, tot in 1999, spre sfarsitul iernii, am depus un C.V. la Telemobil, agentia Pitesti, in baza caruia am fost acceptat ca agent de vanzari de servicii de telefonie mobila si celulara in Arges. Apoi, din 2001, am intrat in mediul corporatist bucurestean, la angajatori de top.

Politica cu de-amanuntul si prezentul continuu.

Politica era interesanta si atunci ca fenomen, dar era mai relevant sa iti faci ,,un rost’’ in acea perioada. Cuvantul de ordine, d**a aderarea la NATO din 2004 a devenit ,,integrarea europeana’’, care a incepand sa se produca incepand cu 01 01 2007, data aderarii Romaniei la U.E. In anii 2010/2011, PNL a format cu PSD, alianta USL, care a obtinut puterea in 2012. In acea perioada mi-am dat demisia din PNL: nu am putut accepta ideea ca cei cu care pana atunci ,,ma injurasem’’ sa ajung sa ,,ma pup’’. Ulterior, am fost contactat de un grup de oameni din Cluj Napoca, care mi-au prezentat un proiect politic nou, de fapt un start-up politic, dar aflat la nivel ,,underground’’: UCDR - Uniunea Crestin Democrata din Romania. M-am tot gandit vreo cateva luni, in final am acceptat sa intru in acest grup si am preluat proiectul acesta: legislatia care reglementa functionarea partidelor politice, Legea 14/2003 cerea un numar de peste 25.000 de semnaturi de sustinere, adunate din 18 judete, inclusiv Bucuresti...o nebunie totala. Am strans semnaturile, am bagat dosarul de infiintare la T.M.B. si in 2013, prin toamna, am obtinut inscrierea in Registrul Partidelor Politice la numarul 59. Am fost ales presedinte al formatiunii in 2015, pe baza motiunii personale ,,UCDR - oameni noi in politica si administratie’’, prin care am propus participarea la alegerile din 2016, locale si parlamentare. Am obtinut rezultate modeste in 2016, cativa reprezentanti locali distribuiti in Olt, Caras-Severin, Arad si Bihor: blocajul in mainstream media si lipsa a doua elemente fundamentale, fara de care nu poti reusi in politica - oamenii si banii - si-au spus cuvantul. Degeaba aveam visul...

In paralel cu cele scrise mai sus, am absolvit pe rand Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti; apoi, la Pitesti, Facultatea de Stiinte Socio-Umane, sectia Filosofie, specializarea ,,filosofie politica’’; practic, sectia era ,,o extindere’’ a Facultatii de Filosofie Bucuresti, cu un corp profesoral bine pregatit, atat din Pitesti, cat si din Bucuresti, Iasi, Craiova, Timisoara. Am finalizat perioada de studii de nivel universitar cu o specializare masterala in ,,Etica Politicilor Publice’’, cu o disertatie pe ,,leadership si luarea deciziei’’. Anterior ,,ma licentiasem’’ pe baza a doua lucrari, una de critica (constructiva) a magiei si superstitiilor din perspectiva biblica nou-testamentara si alta axata pe filosofia existentialismului promovat in lucrarile lui Soren Kirkegaard. Nu am avut o viata de student aventuroasa, nu imi amintesc sa fi chiulit de la cursuri. Imi placeau mult, eram absorbit cu totul, am luat si bursa de studii de la Statul Roman. M-am straduit sa dau ce e mai bun, constient fiind ca nu ma voi mai intalni cu acel ragaz de timp in care, in tihna, pot sa acumulez cultura, cunostinte si experienta, care sa ma ajute la formarea gandirii reflexive. De asemenea, cu gandul ca poate voi activa in invatamant am facut si modulele psiho-pedagogice. Fapt care s-a si intamplat, dar experienta mea e una nerelevanta, raportata la sistem: doi ani.

Tot in paralel m-am casatorit si am primit ,,pentru o perioada in custodie’’ doua fiice, actualmente la liceu si la scoala, ciclul gimnazial. In 2013 ne-am mutat din Pitesti in Bucuresti, si am decis sa locuim in Sectorul 6, datorita multipelor oportunitati pe care acest sector le ofera: (aproape) doua magistrale de metrou (M3 si M5), legatura de metrou usor (linia tramvaiului 41), transport public bine dezvoltat, cele mai mari si mai multe entitati comerciale din Bucuresti, raportate la numarul de locuitori, scoli cu corpuri profesorale bine legate, cu una dintre universitatile de stat de renume din Romania (Politehnica), dar si cu universitati private. E un sector aglomerat, nimic de zis, dar are avantajele lui...si, mai mult, imi place! Noua ne-a placut 6!

Tot in paralel am dezvoltat o cariera de om de vanzari si am trecut prin toate etapele de formare profesionala: de la agent de vanzari la director de vanzari si manager de constructie sau dezvoltare, pe parcursul aproximativ a 21 de ani. In 2016, d**a alte cateva incercari nereusite de ,,desprindere’’ din zona corporatista si de debut in antreprenoriat, s-au creat premise noi ca visul meu sa se implineasca. Pentru aceasta am dat mult ca timp si implicare, timp de aproximativ doi ani. Astfel ca incepand cu 2018, vara am devenit antreprenor cu acte in regula si cu decizia ferma in minte sa muncesc doar pentru mine. Domeniul in care imi desfasor activitatea este acela de consultanta in achizitii si vanzari de produse ori servicii pentru toate industriile existente in economia romaneasca, cu specializare pe furnizarea de servicii si produse pentru zona de retail farma si non-food.

Cum politica este pentru mine cam ce reprezinta fotbalul pentru microbisti, am participat inca din 2017 la initierea discutiilor intre partide mici, dar curate in vederea constituirii unui pol de dreapta in Romania, care sa promoveze valorile Dreptei in societatea romaneasca, abrutizata de erorile oamenilor politici din prima generatie si atacata de ideologiile ,,fals-progresiste’’ ale socialismului utopic occidental, vest-european. Asa am ajuns impreuna cu alti oameni la concluzia ca numai unificarea micilor proiecte politice de dreapta, curate, care sa nu fi fost ,,atacate’’ de mega-fenomenul coruptiei poate fi o sansa pentru cladirea ,,polului de dreapta’’. Asa ca ne-am dat mainile si in 2018 am intrat in proiectul ,,Alternativa Dreapta’’. Toate detaliile despre Alternativa Dreapta la gasiti la www.alternativadreapta.ro