TotalPublishing.ro

MIHAI ILĂU
TENEBRELE PĂDURII - Întâmplări stranii din adâncul codrului
------------* * *------------
Editura TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-630-6673-19-3
Anul apariției: 2026
Format: 130x200 mm
Număr pagini: 104
Tip copertă: broșată (paperback)
https://www.totalpublishing.ro/tenebrele_padurii

------------* * *------------

👉 ÎNCEPUTURI

De mic copil am fost atras de chemările naturii. Eram o fire retrasă, nu vorbeam prea mult și nu împărtășeam cu nimeni gândurile mele. Cutreieram din primăvară până-n toamnă dealurile și luncile din împrejurimile satului meu Șendrești, cu câteva oițe în grijă cu care mama sau tata mă trimitea să le pasc. Fiind în largul meu, începusem să descifrez ușor-ușor tainele naturii înconjurătoare, cu toate frumusețile ei și mai ales liniștea adâncă care mă înconjura și-mi aducea pacea în suflet; asta până când am ajuns să merg la școală.

Mama și tata m-au dus în orașul Bârlad, județul Vaslui, la o mătușă de-a mea, de care am fost chiar și botezat după nașterea mea. Nu am fost entuziasmat de hotărârea părinților mei, dar nu am avut de ales. Am fost dus la o școală în apropierea casei mătușii mele, pe strada Ion Roată, numărul 107, unde am făcut cunoștință cu viitorii mei colegi. Mi-a venit foarte greu să mă acomodez cu ei sau să mă împrietenesc. Mă durea sufletul și dorul mă usca după locurile de unde am plecat și care mi-au marcat toată viața. Am terminat acolo, cu chiu cu vai, învățământul primar. După învățământul primar, urma gimnaziul. M-am sfătuit cu părinții să nu mai merg la Bârlad, căci cheltuielile se măreau iar familia noastră era numeroasă și ei nu-și permiteau să mă mai țină la școală la oraș. Am hotărât să rămân la școala din sat, unde am și finalizat clasa a VIII-a. Am dat examen de două ori la un liceu cu renume din Bârlad, dar nu am reușit să trec baremul stabilit. M-am întristat foarte mult de nedreptățile de atunci, deși la amândouă examenele luasem aceleași note de 8, dar nu a fost să fie, așa că am plecat în lumea largă. Erau și alte oportunități.

Am absolvit o școală profesională de 2 ani, tocmai la Deva, unde lucrau 2 frați mai mari de-ai mei. Am lucrat 4 ani acolo, dar gândul meu era tot la meleagurile mele din copilărie. Un dor nebun mă măcina în interiorul meu.

Pe scurt, am primit ordin de încorporare. Am fost încorporat și dus la București, la o unitate militară unde am fost foarte apreciat și am absolvit cursurile unei școli de radiotelegrafiști, acordându-mi-se ordinul clasa 1 și gradul de caporal. A trecut și armata de 1 an și 4 luni, după care am fost lăsat la vatră în 1976, februarie.

Îmi făceam planuri de viitor; voiam cu orice preț să ajung pădurar, conform tradițiilor din familie, deoarece 3 generații de ale noastre au fost pădurari vestiți. Însuși, tatăl meu a fost mulți ani paznic de vânătoare. Am prins momentul potrivit, citind anunțul dintr-un ziar. Pe baza unor recomandări de la ocolul Silvic din zona în care mă aflam, respectiv ocolul Silvic Zeletin, cu sediul în comuna Răchitoasa, județul Bacău, m-am înscris la școala Silvică de pădurari din Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava. În toamna anului 1976 am dat examenul de admitere și am trecut toate probele cu „foarte bine” fiind admis. Am urmat cursurile acestei școli timp de 2 ani unde pot să spun că am mai făcut o a doua armată întrucât am îndurat exigențele impuse de nobilii mei dascăli. Trebuia să ai un comportament exemplar. A venit și timpul examenului de absolvire. Nu am avut emoții căci mi-a plăcut să învăț bine. Am absolvit cu media 9,75.

Cei 2 ani petrecuți la acel liceu din Câmpulung Moldovenesc au fost cei mai frumoși ani din viața mea. Am avut ocazia să văd toate locurile încărcate de istorie, toate mănăstirile ctitorite de Marele Ștefan, Petru Rareș și alții. Am rămas obsedat de frumusețea peisajelor, deosebit de rare în finețea și naturalețea lor. Am dedicat multe poezii acelor meleaguri, unele publicate în revista școlii, iar altele în revista „Institutorul”. Trecând peste acestea, au venit repartizările pe Ocoale Silvice. Din fericire, am fost repartizat la același Ocol Silvic de la care am plecat la școală. Am mai făcut câteva luni de practică, apoi am obținut un post de pădurar la un district în partea de est al Ocolului Silvic Zeletin. Era anul 1980. Districtul V era format din 5 cantoane silvice, fiecare dintre ele cu denumiri simbolice. În cazul meu, am fost repartizat la un canton numit Sihastru, de unde începe adevărata mea poveste pe care o voi împărți pe capitole în care veți descoperi ciudățeniile pe care le-am întâlnit în lunga mea cariere de 43 de ani, 8 luni și 28 de zile.

Mihai Ilău

MIHAI ILĂU
CU MÂNA PESTE TIMP (Poezii)
------------* * *------------
Editura TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-630-6673-15-5
Anul apariției: 2025
Format: 145x205 mm
Număr pagini: 216
Tip copertă: broșată (paperback)
https://www.totalpublishing.ro/cu_mana_peste_timp
------------* * *------------

👉 DESPRE AUTOR

Mihai Ilău s-a născut la 11 aprilie 1954, în satul Sendrești, comuna Motoșeni, județul Bacău, într-o familie numeroasă și modestă de țărani, în mijlocul naturii care avea să-i devină mai târziu cea mai mare sursă de inspirație.

Viața simplă, curată și plină de truda de zi cu zi a oamenilor de la sat i-a modelat caracterul și sensibilitatea, iar profesia de pădurar i-a adus o legătură profundă cu pădurea, izvoarele și toate frumusețile lumii în care a crescut.

Versurile sale s-au născut dintr-o dragoste sinceră pentru țară, pentru natură și pentru oameni.

Poetul își exprimă în creațiile sale respectul față de părinți și rădăcinile neamului, dar și emoția în fața frumuseților pământului românesc. Totodată, sensibil la realitățile timpului său, Mihai Ilău surprinde în poezia sa frământările și nevoile omului contemporan, exprimându-și îngrijorarea și compasiunea față de problemele cu care se confruntă societatea.

Volumul „Cu mâna peste timp” reunește poezii de o sinceritate rară, izvorâte din sufletul unui om care trăiește în deplină comuniune cu natura.

Printr-un limbaj simplu, dar profund, autorul elogiază frumusețea codrului, demnitatea oamenilor simpli și dragostea de patrie.

Poeziile sale inspiră adevăr, credință și lumină, fiind mărturia unei sensibilități care înnobilează truda și viața de zi cu zi.

Poezia lui Mihai Ilău este marcată de lirism autentic, de emoție curată și de o profundă iubire pentru tot ce este viu.

Natura nu este doar fundalul creației sale, ci o prezență vie, aproape sacră, prin care poetul vorbește despre frumusețea lumii și despre măreția sufletului omenesc.

------------* * *------------

✍️ CINE SUNT EU?

Eu sunt aedul singuratic,
Născut în taina codrilor
Fugar prin timp și enigmatic
Crescut în sânul „ielelor”
Atent la cursul anilor,
La frământatul Lumilor,
La viața scurtă, efemeră,
Trecând prin noi ca o himeră!

Eu, mic atom neînsemnat,
Îngândurat, trist și posac,
Am scris umil, aceste versuri,
Cu enigmatice-nțelesuri!

Călătorind prin timpuri vechi,
Am strâns in mine, doar dureri,
Frustrări ce m-au rănit cumplit
Și nevoit să le suport,
Pân’ voi păși la infinit!

---------------------------

✍️ CU MÂNA PESTE TIMP

Aș vrea să evadez în timp,
Pe celălalt tărâm ascuns,
Să mă-ntâlnesc cu toți ai mei,
Pe-ntinse plaiuri de argint.
Să sorb și eu din palma lor,
Un strop din leacul aromat,
Să-mi sting dureri din pieptul meu,
Dureri și clipe, ca de plumb,
Ce crunt m-au măcinat!

Apoi, ușor să zbor din nou,
Prin spațiu și în timp,
Să-mi amintesc și să revin,
Să-mi amintesc de Eul meu,
De lutul care sunt chiar eu,
Rătăcitor prin Univers,
Având sau nu vreun interes,
Să-ntind o mână ca să prind,
Un arc de timp, trecut de mult,
Ca în prezent să-l aduc,
Cu toți cei dragi și vii în el,
Pentru o clipă sau un ceas,
Pe-obraji de-argint să îi sărut
Ca semn de bun rămas!

---------------------------

✍️ ULTIMUL ROMANTIC

Sunt ultimul romantic viu,
Venit din vremuri ce-au apus,
Cu dor în inimă să scriu,
Să spun, ce am de spus!

Căci, tot am adunat în mine,
Mii de frustrări și ne-împliniri,
O mare-ntreagă de suspine,
În tristele-mi trăiri!

Scriu despre oamenii sărmani,
Aflați în suferință,
Și despre prieteni ori dușmani,
Mânați de rea credință!

L-am lăudat pe Dumnezeu,
În versurile mele,
Căci robul Lui, mă știu și eu,
Cu bune și cu rele!

Și am mai scris despre Natură,
Uimit de-a Sa Creație;
Odată s-ar putea s-avem,
O mare revelație!

Cătăm cu toți, înspre Lumină,
Dar mult e prea-ntuneric,
Și-i greu o cale să găsim,
Aiurea, rătăcim!

Iar eu, romanticul prezent
Și poate cel din urmă,
Nu pot ca azi, să fiu absent,
Din marea noastră, turmă!

---------------------------

✍️ POTOPUL ALB

Privește-n jurul tău, făptură,
Privește și te minunează,
De darul sfânt ce mi l-a dat,
Prea bunul Dumnezeu Cel Sfânt.
Și cm a-mpodobit Pământul
Cu flori, cu soare și cu vânt!

Oriunde ai privi, în jur,
Vezi numai straie de mireasă,
Arbuști și pomi albesc din plin,
Mai albi ca neaua ce trecu,
Cu zâmbet dulce de Crăiasă!

Și cântece de dor vibrează,
Natura râde și-și serbează,
Nepieritoarea-i fantezie,
Eternă și-nflorată, ca o ie!

Iar noi, făpturile precare,
Pășim prin timpul trecător,
Ce-i ca un plumb ce ne apasă,
Hain și crud, neiertător!

BOGDAN-ADRIAN ȘEULEAN
„FIUL MEU, PROFESORUL MEU”
O călătorie către acceptare și iubire
- Ediția a II-a, revizuită și adăugită -
------------* * *------------
Editura TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-606-9643-88-4
Anul apariției: 2025
Format: 130x200 mm
Număr pagini: 180
Tip copertă: broșată (paperback)
https://www.totalpublishing.ro/fiul_meu_profesorul_meu

------------* * *------------

Preț: 45 lei

🛒 O puteți comanda acum, în exclusivitate, de aici:
👉 https://seuleanstore.com/
💬 „Comandă acum și fii printre primii cititori ai ediției 2025!”
✍️ Variantă tipărită cu autograf.
🚚 Livrare rapidă, EasyBox sau curier
📗 În curând și în librării.
https://www.facebook.com/seulean.bogdan

------------* * *------------
La prima vedere, cartea „Fiul meu, profesorul meu” pare adresată celor care au în preajmă copii cu autism. Dar, dacă te apropii cu atenție de ea, realizezi că este o carte pentru toți cei care trăiesc printre oameni și mai ales printre copii. Într-o lume din ce în ce mai zgomotoasă și mai grăbită, această carte e o gură de aer sincer, autentică și profund umană. Mesajul său e simplu și esențial: fiecare om contează, fiecare copil e o lume.
Într-o societate adesea conformistă, în care individualismul e deseori promovat doar ca extensie a consumerismului, orice reacție firească, dar „ieșită din normă”, e privită cu suspiciune. Însă, dacă ne uităm în Biblie – cartea de căpătâi a lumii noastre – nu vom găsi cuvântul „normal”, ci doar „bine” și „rău”. „Normalul” e, în fond, o convenție. În acest context, autorul reușește ceva rar: devine un avocat al binelui, al iubirii și al unicității fiecăruia dintre noi.
Implicarea lui în această poveste este totală. Nu relatează din afară, ci trăiește, simte, greșește, învață și merge mai departe. Emoția e prezentă în fiecare pagină, dar nu e o emoție care plânge — e una care construiește. Bogdan-Adrian Șeulean, ca tată și personaj al propriei cărți, urmărește drumul fiului său, Tudor, nu ca pe o deviere de la o linie dreaptă, ci ca pe un traseu viu, real, care îl provoacă să devină el însuși un alt om.
„Fiul meu, profesorul meu” este o carte captivantă, dar mai ales necesară. Ea ne amintește că lumea nu este ceea ce pare la exterior și că adevărata valoare a unei ființe umane stă în profunzimea cu care simte și în capacitatea sa de a iubi.
Gina-Maria Treistaru
------------* * *------------
Această carte este un exercițiu autentic de asumare și curaj. Într-o lume în care contează atât de mult exteriorul, o lume în care trebuie să arăți că „totul e perfect”, autorul ne arată că poți să fii perfect în imperfecțiune. Prin paginile sale, suntem invitați să explorăm vulnerabilitatea umană, acea parte a noastră pe care încercăm de multe ori să o ascundem din teama de a nu fi judecați.
Chiar dacă se vrea a fi un ajutor pentru părinții cu copii autiști, cred că e o lectură din care putem să tragem toți niște învățăminte. Ne ajută să reflectăm asupra propriei noastre condiții, să înțelegem că fiecare dintre noi are provocări ascunse și că procesul de acceptare este unul esențial pentru a trăi o viață autentică.
Este o carte scrisă simplu, autentic, din suflet, în care autorul ne împărtășește trăirile lui, emoțiile lui, în drumul pe care l-a parcurs. Un drum deloc ușor, de la negare la acceptare, de la teamă la încredere, de la încrâncenare la serenitate. Totodată, autorul ne încurajează să ne eliberăm de așteptările nerealiste pe care le avem față de noi și de ceilalți, să înțelegem că adevărata fericire se găsește în imperfecțiune.
Este o lectură excelentă pentru cei care încă nu au parcurs acest drum, dar vor să o facă. Cu delicatețe și înțelegere, cartea ne oferă o fereastră către sufletul unui părinte care a învățat că iubirea necondiționată nu doar că vindecă, dar și transformă.
Psiholog Elisabeta Vultur

MARCEL NEGREA
„ABSALOM, FIUL MEU, FIUL MEU!
- Lecții biblice esențiale pentru educația copiilor -”

EDITURA TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-630-6673-05-6
Anul apariției: 2025
Format: 145x205 mm
Număr pagini: 370
Tip copertă: broșată (paperback)
https://www.totalpublishing.ro/marcel_negrea_absalom_fiul_meu

--------------------------------------------

MARCEL NEGREA (născut la Turda, 1980) este licențiat în teologie la Universitatea „Jesus Is Lord International University”.

--------------------------------------------

„Atunci, împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii şi a plâns. Pe când mergea, zicea: «Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!»” – 2 Samuel 18:33

* * *

În paginile acestei cărți veți găsi câteva lecții extrase din Biblie, pe care le-am învățat mai întâi eu, iar mai apoi am decis să le aștern pe hârtie, pentru a sluji drept ghid de instruire și altor persoane care, ca și mine, consideră că a fi părinte este un proces continuu de învățare.
Cu cât ne lărgim mai mult aria de cunoaștere, atât practică, cât și teoretică, cu atât ne vom dezvolta capacitatea de a folosi strategii noi și mai eficiente de educare a copiilor, îmbunătățind, totodată, calitatea relațiilor din cadrul familiei și, implicit, a celor din societate.

Mulți părinți află, cu durere, după ani de străduință, că au făcut anumite greșeli care, fără echivoc, vor duce întreaga lor trudă la rezultate dezastruoase. Dacă ești părinte, asta nu înseamnă neapărat că ai devenit un expert în arta creșterii copilului, ci, mai degrabă, că tocmai ai pășit pe terenul practicii, unde te vei lovi de multe experiențe — atât pozitive, cât și negative — care îți vor completa cunoștințele în domeniu.
Și eu, la rândul meu, sunt părinte și recunosc că, la fel ca orice alt părinte, am încercat să mă pregătesc cât mai temeinic pentru a fi un tată bun, citind zeci de cărți de specialitate. Cu toate acestea, am ajuns la concluzia că „viața bate filmul”. Cele mai multe dintre sfaturile oferite în cărți nu se potrivesc realității cotidiene. În ele am găsit doar recomandări generale, însă fiecare copil are propria personalitate, astfel că aplicarea acestor sfaturi la un caz concret s-a dovedit dificilă. Așa că am ajuns la concluzia că singura carte care poate oferi sfaturi utile în orice situație este una veche de peste două mii de ani: Biblia.
Marcel Negrea

* * *

„Pornind de la înțelepciunea străveche și statornică a Sfintelor Scripturi, autorul ne propune o analiză hermeneutică captivantă asupra rolului și atribuțiilor parentale în formarea și îndrumarea copiilor. Principiile evidențiate, pe baza textelor și a exemplelor biblice, sunt elocvente și provocatoare, determinând în cititor analiza propriilor perspective și atitudini, reflectarea adâncă la stilul propriu de a înțelege și de a face lucrurile ca părinte.”
Ștefania Botez – psiholog

* * *

Poate vă întrebați cm poate o singură carte să cuprindă sfaturi și să pregătească un părinte din toate punctele de vedere, indiferent de tipul de copil pe care-l educă.
Răspunsul e unul cât se poate de simplu: Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, care este cel mai bun tată.
Dumnezeu are o înțelepciune infinită și o experiență nelimitată, acumulată de-a lungul întregii istorii umane, având ocazia să se ocupe de orice tip de copil. De aceea, cel mai bun îndreptar rămâne cuvântul Său.

MARCEL NEGREA
„STRĂINUL” (roman)

EDITURA TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-606-9643-79-2
Anul apariției: 2024
Format: 145x205 mm
Număr pagini: 430
Tip copertă: broșată (paperback)
https://www.totalpublishing.ro/marcel_negrea_strainul

Cartea se poate comanda online de la:
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77658=TOTAL+PUBLISHING
https://carturesti.ro/editura/total_publishing

--------------------------------------------

MARCEL NEGREA (născut la Turda, 1980) este licențiat în teologie la Universitatea „Jesus Is Lord International University”.

Încă din primii ani de studii, a dezvoltat un interes deosebit pentru personajele mai puțin cunoscute și mai puțin importante ale Bibliei, lucru reflectat și în lucrarea sa de licență. Studiile acestea au avut un rol esențial în alcătuirea cărții de față.

Ideea cărții „Străinul” a apărut în perioada pandemiei, când, în urma cercetărilor asupra diferitelor surse istorice despre personajul Șamgar, s-a născut conceptul romanului și au fost redactate primele capitole. Doi ani mai târziu, povestea a fost reluată și finalizată.

--------------------------------------------

Prezentare carte:

„Străinul” este un roman de ficțiune – de aventură, am putea zice – a cărui acțiune se petrece în jurul anului 1210 î.Hr. Cititorul va fi transpus într-un peisaj istoric descris cu multă măiestrie, în care multe personaje interacționează complex. Acțiunea este deosebit de captivantă, schimbându-se de la o scenă la alta.

Pe parcursul celor 430 de pagini, istoria și credința se împletesc cu dragostea, curajul și noblețea unor oameni ale căror vieți se desfășurau în vremuri tulburătoare.

În acea perioadă, Israel trecea printr-o perioadă întunecată. Frica, sărăcia, foamea și nesiguranța reprezentau realitatea vieții cotidiene. Filistenii au pus stăpânire pe drumuri și pe punctele strategice, aruncând astfel țara într-un haos greu de imaginat.

În mijlocul acestui haos apare Șamgar, un tânăr canaanit care fuge de propriul său trecut, dar, fără să vrea, se vede implicat în această luptă. Pădurea, oticul și singurătatea sunt singurii lui aliați, însă, nu după multă vreme, va avea parte de un alt aliat: Dumnezeul lui Israel. Cu un astfel de prieten alături, Șamgar devine o speranță pentru poporul Israel. Dintr-un străin și fugar, el se transformă într-un om cu o misiune clară. Această misiune îl va purta într-o aventură palpitantă, de la Ghezer la Silo și chiar până în țara filistenilor. Va cunoaște mulți oameni, multe locuri și va descoperi chiar și ce înseamnă dragostea. Se va confrunta nu doar cu dușmanii filisteni, ci și cu trădarea venită din partea celor pe care îi apără.

Va reuși el să izbăvească poporul de filisteni, să restabilească dreptatea în mijlocul haosului și să fie acceptat de un popor reticent față de străini?

* * *

În noaptea aceea, Șamgar a visat un vis ciudat. Se făcea că era în poieniță, pe înserate, aproape de casa lui Yosep, dar era singur. Deodată, de pe munte și din pădurea din apropierea poieniței, au început să se adune lupi fioroși, care au umplut toată valea. Devorau tot ce prindeau în calea lor, orice animal mare sau mic, dar treceau pe lângă el fără să-l vadă. Voia să se ascundă din fața lor, dar nu se putea mișca, iar pe măsură ce timpul trecea, erau tot mai mulți și tot mai sălbatici.

* * *

Până în acel moment, Șamgar se considera doar un simplu străin pribeag pe acest pământ. Dintr-o dată însă i se părea că primise un rost în viața sa. Un Dumnezeu pe care nu-l cunoștea părea interesat de el, ba chiar avea un plan pentru el. Dar care era, de fapt, acel plan? Nu reușea să-și dea seama. Oare avea legătură cu visul care se repetase și în noaptea trecută, dar pe care nu reușea să-l tălmăcească?

CARMEN MANEA
„HAOSUL LUCID - Poezii”
EDITURA TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-630-6673-01-8
Anul apariției: 2025
Format: 145x205 mm
Număr pagini: 156
Tip copertă: broșată (paperback)
https://www.totalpublishing.ro/haosul_lucid
--------------------------------------------
Ne bucurăm atât de mult de diversitatea creației; este o veșnică descoperire și încântare. Uimirea ne încremenește încontinuu și nu se întrevede vreun final. Este o explozie de forme, culori, accesorii, sunete, mișcări neașteptate.
Văd și semenii ce năvălesc și perturbă frumusețea, dar și pe cei ce o slăvesc, tremurând de fericire.
Totul se reînnoiește neîncetat și vedem etape diferite în lanțul existenței, desigur, în clipa noastră.
Uneori însă, nesperat, clipa se extinde și dezvăluirile se succed perpetuu. Clipa mea s-a extins de două ori, iar acum este într-o așteptare plină de nădejde.
Asta mă face să cred că spațiul meu de stocare interior nu are limite și, deci, clipa poate fi extinsă. Cât de mult, nu știm, dar, intuind vastitatea universului și a ignoranței noastre, nu întrevăd un final.
Momentan plutesc în așteptarea răspunsului corpului meu în războiul cu noul dușman oncologic, al treilea.
Judecând după aspirația nesătulă a neuronilor și inimii mele, doresc și sper o prolongație.
Până la verdict, voi scotoci în continuare prin ceea ce mi s-a dăruit și voi fi fericită.
Fie noapte, fie zi, voi vibra și voi trimite murmurul euforiei vieții.
Carmen Manea

SIMONA MIHUȚIU
„FUIOARE OTRĂVITE” (roman)
Editura TOTAL PUBLISHING
https://www.totalpublishing.ro/simona_mihutiu-fuioare_otravite
ISBN 978-606-9643-85-3
Anul apariției: 2024
Format: 130x200x13 mm
Număr pagini: 176
Tip copertă: broșată (paperback)

Cartea se poate comanda online de la:
LIBRIS - https://bit.ly/libris-fuioare-otravite
Preț: 32,00 lei

---------------------------

Personajele feminine ale romanului sunt si ele asemenea Furiilor, acele personaje mitologice care teseau destinele umane, folosind, deloc intamplător, un fus din lemn de tisa. Vesnic verde, inflorita in plina iarna, longeviva, tisa privește cu aroganta scurgerea timpului. Frumoasa, tamaduitoare uneori, daca ne gandim la utilizarea ei in oncologie, poate fi în acelasi timp, extrem de toxica – un bine amestecat cu rau.

Daca durerea unui suflet ranit se transforma in ura, aceasta devine o povara care altereaza natura umana, transmutand-o dintr-una luminoasa intr-una intunecata, ce poate fi transmisa din generatie in generatie ca un tipar de comportament. Iar ura poate naste monstri. Prin ura, oamenii devin propriile victime, suflete otravite ce raman captive in sine, precum trecutul fosilizat intr-o piatra de ambra.

Eliberarea din temnita urii nu se face decat prin iertare, acest balsam pe care doar iubirea il poate genera. Doar cei care au harul iubirii si al iertarii gasesc pacea interioara, puterea si vindecarea, ridicându-se deasupra ticalosiei lumii, caci „este omenesc a gresi, dar dumnezeiesc a ierta”. (Simona Mihuțiu)

------------------------------

Din fuiorul sortii, nemuritoarele Furii, zeite razbunatoare ale Intunericului, cu fusele lor din lemn de tisa, torceau trecutul, prezentul si viitorul pamanteanului, trasandu-i destinul si pedepsindu-l pentru crimele sale. Clotho depana, Lachesis tesea, iar Atropos, cea „fara intoarcere”, d**a cm ii spune si numele, taia firul vietii. Poate ca se facea dreptate, poate ca doar implineau inevitabilul uman, sau poate ca nu era decat o ura pedepsita prin alta ura...

SIMONA MIHUȚIU
„ȘOAPTE DIN SPIRALA TĂCERII” (poezii)

Ilustrații: IRIS RÎPĂ

Editura TOTAL PUBLISHING
https://www.totalpublishing.ro/soapte_din_spirala_tacerii
ISBN 978-606-9643-81-5
Anul apariției: 2024
Format: 145x205x9 mm
Număr pagini: 146
Tip copertă: broșată (paperback)

Cartea se poate comanda online de la:
LIBRIS.RO - https://bit.ly/libris-soapte-din-spirala-tacerii
Preț: 24,00 lei

---------------------------

Simona Mihuțiu, deși a intrat târziu în viața literară, fără a-și fi încheiat conturile profesionale însă, cred că a recuperat cu asupra de măsură din „pierderile” unei „captivități” cu mari cheltuieli de energie fizică și sufletească, convertind apoi în monedă creatoare forte acumulări de o valoare umană copleșitoare, dintr-un univers al limitelor existențiale, ca medic oncolog.
Fără a face „discriminări” de gen literar, Simona Mihuțiu a ales, de fiecare dată, ceea ce i s-a părut mai potrivit pentru a transmite mesajul său literar/umanist. Când a găsit potrivită poezia, a scris poezie, când proza era mai generoasă cu tumultul creației sale, a scris proză, când a simțit că teatrul e cel care îi oferă cel mai de impact traseu al dialogului cu publicul, a scris teatru. Când n-a rămas indiferentă la viața editorială, a scris recenzii, cronici literare pe marginea unor cărți care au intrat în viața ei prin diverse căi relaționare, de comunicare sau solidaritate literară. Când a simțit că trebuie să ia atitudine față de provocări sociale, politice, culturale la zi, n-a ezitat să fie „câinele de pază” al democrației, să facă jurnalism, care să demonstreze că nu-i e indiferent nici prezentul și nici trecutul devenirii noastre.
Indiferent de gen însă – poezie, proză, teatru, publicistică – scrisul Simonei Mihuțiu s-a constituit ca un angajament plenitudinar în regăsirea/recuperarea absolutului ontologic.
Ritmurile creației literare a Simonei Mihuțiu intră în armonie cu ritmurile cotidianului în întreaga lui diversitate existențială, autoarea fiind implicată cu trup și suflet în tot ceea ce face, cu o responsabilitate care excede limitărilor „de serviciu”, într-un voluntariat al unui S.O.S. al urgențelor.
Simona Mihuțiu e stăpânită de o efervescență creatoare care vine dintr-un tumult al implicării, din frământările generate de neîmpăcarea cu bulversarea cursului firesc al împlinirilor individuale, dar și colective, cu pierderea substanței unor virtuți, cu călcarea în picioare a adevărurilor istorice la îndemâna oricui de bună credință..
Ca marii maeștri ai șahului, Simona Mihuțiu „joacă” simultane, având în același timp pe masa de lucru proiecte în toate genurile.
Din când în când face câte un popas și pune, editorial, nu câte un punct, ci punct și virgulă.
„Șoapte din spirala tăcerii” este un astfel de respiro editorial, într-un gen care e „copilul său de suflet”: poezia.
NICOLAE BĂCIUT

------------------------------

UN VAL

Val, albastru ochi de apă
spart de sinele rebel,
clocot ce nu-ncape-n pleoapă,
nerv rotit pe un inel,
cal care-și aleargă zorul,
prins de pasiuni fierbinți,
vorbă căutând zăvorul
gândului ieșit din minți,
apă necuprinsă-n apă
care crapă-n luciul ei,
ăsta-i valul – o etapă,
timp lichid pierdut de zei.

------------------------------

O ȘOAPTĂ DIN SPIRALA TĂCERII

Tăcerea, mare fără valuri,
Rotită-n spire curgătoare,
Se zvârcolește-n idealuri,
În clocotiri înșelătoare.

Pornind din miezul omenirii
Cu unduioase ritualuri,
Se va sparge-n legea firii
Tăcerea, mare fără valuri.

Vor șuiera vânturi păgâne,
S-astupe gânduri vorbitoare,
Tăcerea însă, va rămâne
Rotită-n spire curgătoare.

O șoaptă e în aparență
Un val pierdut lovind în maluri...
Și-n ea, ascunsa violență
Se zvârcolește-n idealuri.

Nevorba - țipăt va cunoaște,
Țâșnit în timpuri viitoare,
Precum furtuna ce se naște
În clocotiri înșelătoare.

În clocotiri înșelătoare
Se zvârcolește-n idealuri,
Rotită-n spire curgătoare,
Tăcerea, mare fără valuri.

------------------------------

DE SUNTEM...

De suntem umbre,
Lumina să ne-ajungă,
în noi să se răsfrângă.
De suntem clipe
prea iute trecătoare,
să aibă o urmare
și-o trecere prelungă.
De suntem iarbă,
mereu să fie verde,
perenă, să dezmierde
speranța-n neuitare.
Atomi de suntem,
le strânge risipirea,
le dă în schimb iubirea
și veșnica mirare.
De suntem aer,
ne lasă liber zborul,
albastre aripi, cerul
și liberă privirea.
De suntem ape,
să ne petreci în unde
și curge-ne-n secunde
dar, Doamne, fii izvorul!

CRISTINA FATHALI
„PE ARIPI DE GÂND - Poemele zâmbetului înlăcrimat”

Editura TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-606-9643-74-7
Anul apariției: 2024
Format: 145x205 mm
Număr pagini: 100
Tip copertă: broșată (paperback)

https://www.totalpublishing.ro/pe_aripi_de_gand
https://www.facebook.com/christina.fathali

- * * * -

Prin beletristică am renăscut eu, cea care, dincolo de ego-ul perfect ce mă definea, am dat frâu liber trăirilor, sentimentelor, nopților pierdute în abis. Tot prin beletristică mă veți cunoaște și voi, prin intermediul cuvintelor, așa cm i-am spus „condeiului să scrie în ritmuri și-n acorduri fine” în prima mea carte Jurnalul unui ego. În aceeași manieră, spiritul meu m-a purtat spre volumul Pe aripi de gând, în versuri, acolo unde poveștile mele s-au întâlnit cu poveștile voastre, îndrăznind în același timp să devin vocea multor suflete rănite sau nu.

Paradoxal, „Moartea” mi-a hrănit sufletul, nu egoul, de aceea Pe aripi de gând a devenit un amalgam de acceptare, de îndrăznire, de curajul de a-mi împărți amintirile, de a mă întoarce frecvent în trecut pentru a lăsa „ura” deoparte, ca mai târziu să pot înțelege iubirea în toate formele și splendoarea ei. Foarte adevărat: sin, guilt and evil are unavoidable aspects of being human (păcatul, vinovăția și răutatea sunt aspecte inevitabile ale umanității). Însă, prin puterea cuvântului, am reușit să mă eliberez, să mă deconectez de la o lume rapidă și furioasă, astfel că au luat naștere poeme din suflet pentru suflete, care nu numai că te transpun în trecut, reamintindu-ți durerea, dar te țintuiesc și în prezent pentru a-ți demonstra cine ești cu adevărat, iar apoi te îndeamnă spre un viitor incert, fără a-ți fi teamă de necunoscut.

Nu uitarea sau îngroparea trecutului ne schimbă ca indivizi, ci delimitarea binelui de rău, acceptarea „frumosului” sau „urâtului” din viața noastră, responsabilizarea acțiunilor și faptelor noastre. Tristețea și lacrimile din versurile acestui volum au menirea de a te sensibiliza, de a te întări și de a te păstra ferm și încrezător pe tine, cititorule. Îți este destinat ție, omule!

În ceea ce mă privește, eu, Cristina Fathali, înainte de a descoperi arta scrisului, am trăit frumos undeva în lume, așa cm am ales sau cm mi-am dorit. Am fost un suflet care a crescut cu amintirea poeziilor lui George Bacovia și care acum iubește să scrie, deși domeniul meu de activitate este departe de această pasiune. Am studiat Economie și Administrarea Afacerilor în cadrul Universității din Craiova, am parcurs de asemenea un program de master în Economie și Afaceri Europene în același oraș și sunt de profesie antreprenor. În timpul liber, iubesc să-mi aștern gândurile și trăirile sub formă de poezie, atât pentru pacea pe care mi-o oferă, cât și pentru a le împărtăși celor ce se regăsesc în ele.

Cristina Fathali

--- * * * ---

PE ARIPI DE GÂND
Te-am pus, singurătate, pe-un piedestal de aur,
Să te cuprind în brațe, când timpul stă pe loc,
Când nu mai ai speranță, când vorbele deșarte
Te-apasă cu putere sau sufletul ți-e gol.

Te ai, singurătate, și-n mintea ta pustie,
În nopțile de bal, pornești către visare,
Ca într-un zbor edenic trăiești o poezie,
Căci aripile tale te poartă rânduri în neant.

--- * * * ---

URME DE SPERANȚĂ
O liniște supremă
Domnește pe pământ,
A înghețat oceanul,
E mut și templul sfânt.
Doar luna mai apare,
E o rază de speranță.
Mai pâlpâie o steluță,
E singura aleasă!

--- * * * ---

REPROȘ
Renasc din propria cenușă,
Din rană după rană neînchisă.
Învăț să mă târăsc,
Mă prind ca o meduză,
Îngrop tot ce-am trăit,
Nu mai privesc în urmă!
Iar tu încerci să mă ajungi
Nici nu mă vrei,
Nici nu mă uiți,
Nu înțelegi că fug
De tot ce ai distrus!