Anademia Hub Educational

Rezistenta prin cuvant in era algoritmului mut!
ANAdemia Hub Educational
Ateliere de lectura si scriere creativa
Biblioteca interactiva

Vineri dimineata am petrecut doua ore valoroase in spatiul cald al unei mici dezbateri.

Organizator, Digital Nation.
Moderator, jurnalistul Florin Negrutiu.

Tema: in ce masura ar putea ajuta tehnologia la reducerea analfabetismului functional in Romania.
Subteme:
AI vs NI (inteligenta artificiala vs inteligenta naturala);
implicit, generatia noastra vs generatia lor.

A fost prezentat, in acest context, produsul care se testeaza deja cu feed-back si rezultate promitatoare: SARO, un asistent virtual pentru scolari (as numi-o chiar profesoara de teme).
Are personalitate si individualitate si este un insotitor bland si prietenos (care, spre deosebire de o profesoara reala nu oboseste, este uniforma in reactii si egala in atitudine).
In plus, in crearea ei, este prioritar interesul de invatare al elevului, asa ca fata de ,,celalelate posibilitati", este creata sa nu dea raspunsuri imediat la sarcinile de lucru (care respecta curriculla scolara), deci sa invite la interogatie antrenand rabdarea, dialogul si rezilienta elevilor.
Si mai are un avantaj de partea ei: poate ajunge usor la pusti si ei o pot accepta ca pe ,,una de-a lor" pentru ca poate vorbi pe limba lor: romgleza si emoticoane. De aceea e perceputa ca un ajutor, nu un argument de autoritate, cm adesea sunt profii reali.
Nemaipunand la socoteala ce inseamna tehnologie pentru pustii de azi!

Ca mentor, din punctul meu de vedere, o interventie care are ca scop reducerea, oricat de minuscula, a analfabetismului functional, este mai mult decat salutara.
Mai ales ca profesoara virtuala va putea ajunge in zone defavorizate, unde sansele de a lucra cu profesori reali sunt din ce in ce mai mici.

Ca om, insa, eu traiesc o perioada de mare conflict interior.
Am respins cu toata puterea mea AI, si practic rezistenta prin cuvant si conectare reala cat pot de mult. Pentru ca in 15 ani de predat si lucrat in mod direct cu copiii si adolescentii, mi s-a confirmat ceea ce am invatat la psiho-pedagogie: copiii traiesc doar emotional si invata ceea ce traiesc... real!
Pana de curand...

Se pronunta de multe ori cuvantul ,,revolutie" legat de schimbarea pe care o va parcurge omenirea, a carei viteza e naucitoare.
Mie, om format si trait cultural si experimentator al realitatii reale, nu imi place si imi este tot mai dificil sa ma adaptez noii ordini a lucrurilor.

De aceea nu m-a surprins ca la dezbatere s-a vorbit cel mai mult in binecunoscutul binom: ei-noi.
Si s-a vorbit valoros, punandu-se in lumina diferentele, cu recunoastere, acceptare si definire constructive.

Si eu vad tot mai clar ca pustii de azi sunt total diferiti de noi.
Noi, fiintele narative si avide de experiente si senzatii, noi, care avem viata plina ochi de amintiri si mitologii personale, noi care traim reiterand tipare de care nici macar nu suntem constienti, noi creativii!
Noi, care nici macar nu avem un limbaj sigur de comunicare cu ei!
Ei au alta gandire, citesc altfel realitatea si vor locui intr-o lume pe care si-o vor construi d**a chipul si asemanarea lor. Ei traiesc ancorati intr-un prezent al clipei, cu momente consumate intens, dar care nu se mai aduna intr-o poveste.
Nu mai au simtul adecvarii si mai deloc constiinta contextului.
Se raporteaza in general la un altfel de prezent definit prin acum, aici.

De aceea nu pot sa nu ma intreb legat de educatia lor:
Daca totusi AI va putea ajunge la ei si noi, adultii lumii vechi, nu?
Si daca totusi acolo unde noi nu vom mai putea, AI va putea?
Si daca totusi AI va avea succes acolo unde noi vom esua?

In rest, cred cu tarie ca dezvoltarea si evolutia unui om (indiferent ca e profesionala, personala sau intr-un anumit domeniu al vietii) este un proces pur personal si mai ales va ramane o alegere, care tine de multe...
Eu am avut mentori reali care mi-au fost oameni de destin si care m-au insotit pe drumul meu!
M-a ajutat mult si educatia formala, care acum este pur si simplu depasita.
Dar nevoia de invatare si dorinta de crestere au fost ale mele.

Ei vor avea alte forme, dar cu siguranta vor avea calea lor de dezvoltare si evolutie.

Concluzie de etapa (cu care sunt perfect de acord): analfabetismul functional are legatura cu procesul, cu drumul.

Multumesc Andreea Nistor si colegilor participanti pentru o dimineata plina de lectii puternice!

Sunt Ana-Maria Popescu.
Sunt primul om care s-a apucat, acum 15 ani, sa faca ateliere de lectura si scriere creativa cu copiii. Ei au crescut alaturi de mine si sunt mentori care predau alaturi de mine la Hub.
Sunt Ana si cred cu tarie ca nu exista mentor mai bun si antrenor cognitiv mai abil decat LITERATURA.
Povestea mea se numeste acum ANADEMIA, un nume usor desuet, dar rezistent dincolo de mode si timpuri, ca si mine, care este despre enorm de multa munca si experienta, despre drum si proces.
Si d**a multi ani, este si despre rezultate!

Cum sa scrii o compunere NARATIVA...
Atelier ANADEMIA.
Sunt ANA si iubesc sa ii invat pe copii sa povesteasca cu sens, dar mai ales sa puna emotii si mesaje in textele lor.

Cum sa scrii o compunere NARATIVA... Atelier ANADEMIA. Sunt ANA si iubesc sa ii invat pe copii sa povesteasca cu sens, dar mai ales sa puna emotii si mesaje in textele lor.

PERIOADA VECHE este absolut SAVUROASA!
Avem enorm de mult de invatat din ea.
Este o incantare sa o studiezi.

Ca de obicei, imi mentin parerea, nu programa scolara este problema, ci felul cm este predata literatura si teama viscerala sau neputinta profesorilor sau refuzul lor de a iesi din buchia cartii si a deveni mentori.

Scriu nu ca sa ma var in spectacolul iscat de polemicile legate de noua programa-cadru pentru clasa a IX-a (ma simt ca-n romanul subsidiar din TIGANIADA, cand toti desteptii intelectuali polemizeaza pe tema realitatii din Epopee).

Scriu ca Omagiu adus mentorilor mei.

MANUELEI TĂNĂSESCU, cristicul si istoricul literar, cred ca singurul cu adevarat specialist in perioada veche.
A fost profesoara care m-a pregatit la literatura pentru a intra la Facultatea de Litere.
Era redactor la Revista Manuscriptum si am avut uriasa sansa sa lucrez la Muzeul Literaturii Romane si sa o cunosc. Si am mai avut si uriasa sansa sa ma aprecieze si sa creada in mine.
Intalnirile noastre care durau ore si ore, fara bani, evident, la ea acasa, m-au ajutat sa desfiintez toate cliseele invatate din manualele scolare si predate de profii mei, ca la carte, cu multa daruire si efort, si sa inteleg ca de fapt literatura este in primul rand o ARTA, apoi cea mai tare lectie din care poti invata despre viata, (in absolut toate domeniile ei) literatura insasi este cel mai puternic mentor.

Domnului profesor-mentor Gabi MIHAILESCU care a pus-o pe MANUELA TANASESCU cap de lista in bibliografia mea la facultate pentru perioada veche. Ii multumesc cu nespusa recunostinta ca a validat tot ceea ce mi-a daruit Manuela si am avut cea mai frumoasa impartasire cu un peofesor din viata mea (cred ca eram singura studenta care chiar iubea perioada veche si avea nevoia aceasta de a o studia temeinic si aprofunda). Imi inchipui acum ce incantare si pentru dansul. Nu cred ca avea prea multi studenti incantati de veche. Am participat chiar la un concurs de eseuri la Iasi la indrumarea si cu marea sustinere a dumnealui.

PERIOADA VECHE este absolut savuroasa!

Domnului profesor-mentor NICOLAE MANOLESCU care ne-a spus la un curs: ,,dragii mei, istoria literaturii romane incepe cu un document care este de fapt un act de spionaj..." Scrisoarea lui Neacsu de la Campulung".

PERIOADA VECHE este absolut savuroasa!

Le multumesc infinit ca m-au format in felul acesta minunat si au pus in formarea mea tot ce aveam nevoie ca sa dau mai departe la fel de puternic si frumos literatura romana.

Literatura VIE, e puternica, e extrem de valoroasa.
In timp ce vorbesc copiii imi spun: -
- Ana, se simte cat de tare iubesti tu literatura!
De aici mai e un pas foarte mic in a-i face sa o iubeasca si ei.
Ma trezesc spunanadu-le copiilor adesea cat de mandra sunt de ea.

Si, da, si PERIOADA VECHE este absolut fabuloasa.
Si le place si stau si ma asculta cu orele.
Dar ,,cuvintele sunt ca banii"... si povestim...
Si intr-o cronica apare pentru prima data ideea de FICTIUNE:
Cine le va ceti si le va crede, bine va fi, iara cine le va ceti si le va crede, iara bine va fi, cine precum ii va fi voia asa va face...
Nu poti sa predai literatura si sa ingnori cand apare pentru prima data ideea de fictiune.

Cronicile sunt scrieri cu caracter istoric, e adevarat, dar in ele apar primele elemente cu caracter literar, oamenii astia, cronicarii, erau talentati si scriau bine si chiar scriau.

Dosoftei si metafora.

CANTEMIR este o institutie si a scris primul roman alegoric.
E adevarat e nevoie sa fii MANUELA TANASESCU sa il poti citi si intelege, dar unui discipol ii poti spune ca este un roman cu cheie, ii poti arata ce este o ALEGORIE prin el.
Nu trebuie sa il citeasca INTEGRSL, ci doar un mic fragment.
Dar ca un pusti sa stie cine e CANTEMIR, cat de mult este peste vremea lui si ce inseamna o personslitate proteica, cred ca merita.
E inspirational.
Etc. etc. etc.

M-am gandit sa ca scriu un articol amplu pe tema aceasta.
Sa il trimit la toate site-urile si platformele...
Dar e inflatie deja...

Asa ca sunt doar cateva CUVINTE-OMAGIU...
Dedicate si daruite cu recunostinta minunatilor mentori care m-au format atat de frumos si puternic!

Eu sunt ANA.
Am predat extrem extrem de putin in sistem.
Am scris si am fost jurnalist cea mai mare parte a vietii mele.
Dar predau de 15 ani literatura romana in cadrul Hub-ului educational pe care l-am fondat.
La inceput GOBUKI KIDS BOOK CLUB, acum ANADEMIA.
E un spatiu mic, foarte personal, dar pot in acest spatiu sa replic ceea ce a facut MANUELA TANASESCU si toti ceilalti minunati profesori-mentori pentru mine.

Cred in relatia de mentorat, iar cresterea si evolutia unui copil prin intermediul literaturii e tot ce poate fi mai frumos si mai implinitor pentru mine.

In poze caietele mele cu Manuela si copiii azi la Hub.
Scriu in timp ce cursantii mei dau o Simulare.
De Mos Nicolae.
Nu i-a fostat nimeni sa vina.
Evaluarea Nationala poate fi si un prag fain de trecere, nu doar un examen nesuferit.
Poti sa alegi si sa faci si ca anii de pregatire scolara sa fie un proces frumos.
E foarte greu, stiu!
Dar se poate!

Pana nu de mult, la fiecare sfarsit de zi, tabla era plina de mesaje, desene care exprimau emotiile copiilor si ceea ce au simtit la ateliere.
Mai erau o gramada de biletele si surprize, creative moduri de a exprima sentimente.

Copiii isi exprimau emotiile. Tot timpul.
Aveau inca aceasta nevoie de a da, a impartasi, a se conecta.
Simteau sa exprime, sa arate ce au trait interior.

De o vreme incoace, se intampla tot mai rar!

Uneori ma intreb daca mai sunt in contact cu realitatea lor interioara, cu emotiile lor.

De o vreme incoace uneori este tare dificil sa ii fac si sa rada. La Ateliere obisnuiam sa radem mult, sa ne jucam mult.

Invatarea are foarte mare legatura cu emotiile care insotesc experientele. Si cu capacitatea de conectare cu ceilalti, cu mentorul, dar mai ales cu sine.

Ce traiesc scum este o schimbare profunda, puternica.
Cred ca nu peste mult timp, voi putea vedea daca acest nou tip de om e in castig sau in pierdere in plan uman.

Eu cred cu tarie in relatii si in comunicarea relationala.
Cred cu tarie in faptul ca oamenii au nevoie de relationare ca sa fie fericiti. Ca nu exista bunastare interioara si implinire in afara relationarii cu ceilalti.
Doar daca alegi sa fii pustnic, poti fi bine de unul singur. Dar asta este o alta poveste.

Sunt Ana si lucrez cu copii de 15 ani.
Hub-ul meu a crescut multi oameni faini si eu am crescut odata cu ei.
Si niciodata nu m-am simtit singura...

Indraznesc inca sa sper ca nu va veni ziua aceea.
Ca totusi AI-ul nu va putea inlocui un mentor.

,,- Care este cel mai mare progres pe care l-ai facut cu un copil intr-un an, Ana?"

M-a intrebat o fetita care vine la pregatire pentru Evaluarea Nationala.

De la 3.65 in Simularea initiala la 10 curat la examen.

Dar... AM MUNCIT enorm.
Amandoua. Nu doar eu.
A avut incredere totala in mine.
A pus la bataie toate resursele de care a putut dispune si mai ales o vointa uriasa si multa rezilienta la efort sustinut, la frustrare si stres mai ales.

In spatele intrebarii ei, am simtit teama ca nu are timp sa recupereze si dorinta puternica de a reusi.
In egala masura, reusita tine de vointa si efort, de motivatie si putere interioara.
Un mentor bun te poate ghida si sustine doar daca esti proactiv si integru, daca iti faci partea ta de munca.

Vremea cititului la Hub.
Biblioteca interactiva.
Sunt Ana si am fondat acest Hub ca sa ajut cat mai multi copii sa inteleaga literatura, sa se indragosteasca de carti si sa citeasca cu placere si pasiune.
Apoi sa invete sa scrie si texte.
Pentru ca, da, mai intai e cititul, apoi vine scrisul valoros.

Bafta! Cred in voi total!
Sunteti puternici, curajosi, frumosi, intensi, unici!
Pe scurt, adolescenti!
Doar sa acceptati ca viata e fabuloasa ca voi.
Merita trita pana la sange!

https://www.dilema.ro/editoriale-si-opinii/harap-alb-n-are-tiktok-deci-nu-conteaza?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR52HIxh_FBedLumQ5CveoIAozfIcBjlPd_RSOQyqRSk5TJziZBjcsu8r8k7LQ_aem_AeeeCWiBq9fyyIErxIFXbQ

Harap-Alb n-are TikTok, deci nu contează?! Creangă, prin „Harap-Alb“, le dă adolescenților exact ce le trebuie și ce le lipsește: un drum inițiatic, plin de obstacole, de înșelătorii, de prietenii bizare și de confruntări morale.

O viziune noua cu noi provocari si oportunitati

Lect. dr. Oana Moșoiu despre planurile-cadru pentru liceu: Analiza unor provocări și oportunități Ministrul Educației, Daniel David, a publicat luni planurile-cadru pentru învățământul liceal, rezultate în urma dezbaterilor, urmând ca până în 26 iunie