OMNHY

Trei ani de la fotografia asta pe care o iubisem și o uitasem, așa cm facem cu lucrurile și oamenii; aplicația mi-a băgat-o în ochi în dimineața asta în care zac cu gripă, iar peste noapte l-am visat pe omul care a făcut-o, într-un vis ciudat, întortocheat, așa cm visezi morții de obicei; doi ani de cînd el a murit luat de-o avalanșă asemănătoare cu cea din care eu am scăpat vie.
Eu sînt încă aici, încă citesc o vreme sub soarele lumii ăsteia; număr morții din viața mea, sînt mulți, moartea mi-a crăpat mica lume devreme, mi s-a lipit de oase cu mirosul ei greu, stăruitor, noaptea îmi verificam copiii să văd dacă respiră, am curățat mirosul îndelung, încă îl mai curăț.

Aseară, la Balul Operei din Cluj. Un eveniment emblematic, foarte bine organizat, înălțător. Într-un cuvânt, minunat!
Opera Nationala Romana Cluj-Napoca