Alexandru Dimitriu

Imposibila spălare a obrazului Liei

Sunt profund jignit de faptul că CSM nu mă pomenește în comunicatul intitulat „Săraca Lia, draga noastră Lia, dă să pupăm unde au lovit useriștii și cu Bolojan”.

Presa să facă bine să închidă gura, iar restul partidelor să ia aminte la ce frumos se poartă PSD-ul cu justiția capturată. Cam asta scrie, în sinteză.

O putere în statul român vrea să se erijeze în Sfintele Moaște, pe care nimeni nu o poate atinge cu nicio părere. Între timp, românii se simt batjocoriți și umiliți văzând cm scapă, unul câte unul, toți marii hoți, unii dintre ei deja dovediți și condamnați, iar mai apoi dibace spălați la Înalta Curte a Liei.

Sinistre vremuri pentru Justiția din România. Sinistre vremuri pentru România în general.

Dar ghiciți cine nu se vor da bătuți. Românii.

Cine stă în vilele noastre și câți bani sunt plătiți pentru asta? Datorită USR, de azi, știi cine ocupă casele de protocol ale RA-APPS.

Au fost urlete, vaiete și probabil se va lăsa și cu plânsete pe măsură ce listele vor fi studiate. Transparența n-ar trebui să însemne o luptă administrativă soră cu moartea ca să ajungem la ea.

Fiți răbdători. Între timp, site-ul Regiei Patrimoniului de Stat a picat. Asta spune cu siguranță ceva: românii doreau să afle ce se întâmplă cu acest vast patrimoniu imobil, cine îl ocupă și dacă nu cumva statul ar putea câștiga mai mulți bani din închirierea vilelor și apartamentelor.

Dar, cu ocazia asta, trebuie să înțelegeți, încă o dată, de ce detestă cea mai mare parte a clasei politice și administrative USR-ul. Le stricăm jocurile, le demascăm golăniile și aducem mai multă transparență.

N-o să ne lăsăm. Abia am început.

Începând cu ora 15.00, ne vedem la Antena3 CNN!

Outfit check pentru Simonis. Tricou: 70 de lei. Pantaloni de trening: 90 de lei. Ceapă: 5 lei.

Bucuria de a găti pentru familie, liniștit că nu mă caută interlopii, ca să le înapoiez banii împrumutați pentru un ceas care costă cât un apartament, neprețuită!

Ce-am eu cu Tomac? Nimic personal, din contra. Dar oricum un guvern nu se votează „pe persoană fizică”.

Nu atât persoana e în discuție, cât faptul că nu putem să ștergem cu buretele cm am ajuns aici.

Pitirea prin boscheți a PSD-ului nu poate să ne producă amnezie și să nu înțelegem că dacă azi e criză politică în România, avem un vinovat clar: liderii pesediști, care suferă de faptul că le-a crescut capul mare și caracterul le-a rămas foarte mic.

Grindeanu ar trebui să iasă azi și să spună deschis: eu și cu aurul am trântit Guvernul din care făceam parte, eu și cu aurul o să-i găsim majoritate lui Tomac. De ce-ar trebui noi, USR, să avem de-a face cu asta? Cine-a spart, să strângă cioburile.

Dar cel mai corect ar fi să avem un guvern 100% PSD, cu Grindeanu premier și toată floarea vestită a socialismului de caviar prin ministere. Să repare deficitul, să mărească pensiile, să aducă în sfârșit fericirea pe chipul fiecărui român. Să înceapă bogăția și să se termine cu Ilie Sărăcia.

Nu cred că rezolvăm nimic acum dacă, în locul unui guvern politic, punem un așa-zis guvern tehnocrat „independent de partidele din Parlament” care nu va putea face nimic. Și dacă am vota învestirea, în Parlament avem deja o majoritate de facto PSD-AUR care va dicta tot. Doi spiriduși au ieșit deja din lampă și-i cheamă Sorin și George.

Băncile au luat din buzunarele românilor aproximativ 6,32 miliarde de lei.

Aceasta este valoarea estimată a prejudiciului produs printr-o creștere artificială cu 2 puncte procentuale a ROBOR, la care se adaugă dobânda legală calculată până la 1 iunie 2026. Evident, aceasta este o simulare realizată în lipsa formei finale și a motivării complete a deciziei Consiliului Concurenței, prejudiciul efectiv urmând să poată fi determinat cu exactitate după publicarea acesteia.

Decizia de astăzi a Consiliului Concurenței, prin care sunt aplicate amenzi record băncilor pentru înțelegerile privind ROBOR, arată că nu vorbim despre o simplă abatere tehnică. Vorbim despre bani reali, plătiți de oameni reali.

Din acest prejudiciu estimat, aproximativ 3,26 miliarde de lei au fost suportate de persoanele fizice prin rate mai mari la credite. Alte 2,76 miliarde de lei au fost suportate de companii, care au plătit costuri de finanțare mai ridicate. Aproape 300 de milioane de lei au fost plătite în plus de autoritățile locale, adică de primării și consilii județene care au contractat credite pentru investiții publice.

Însă dincolo de cifre, trebuie să vedem efectele reale. Pentru familiile din România, acești bani au însemnat oportunități ratate: concedii la care s-a renunțat, economii care nu au mai fost puse deoparte pentru copii, renovări amânate, investiții în educație care nu au mai fost făcute și, în multe cazuri, o scădere a nivelului de trai.

Pentru companii, costurile suplimentare cu finanțarea au însemnat profituri mai mici, investiții amânate, extinderi abandonate și locuri de muncă care nu au mai fost create. Pentru unele firme, în special pentru IMM-uri, aceste costuri au putut însemna restructurări, concedieri sau chiar intrarea în insolvență ori faliment.

Pentru autoritățile locale, fiecare milion de lei plătit în plus pe dobânzi a fost un milion de lei care nu a mai ajuns în școli, grădinițe, spitale, drumuri sau alte investiții de care comunitățile aveau nevoie.

Amenzile aplicate de Consiliul Concurenței sunt necesare. Dar ele nu repară prejudiciul suferit de cei care au plătit nota de plată.

Tocmai de aceea am depus proiectul de lege L339/2026, care va fi dezbătut mâine în Comisia pentru economie, industrii, servicii, turism și antreprenoriat a Senatului.

Proiectul urmărește să permită recuperarea mult mai rapidă, mai simplă și mai puțin costisitoare a prejudiciilor rezultate din încălcările dreptului concurenței constatate de autoritățile competente.

În cazul autorităților locale, proiectul permite ca Ministerul Finanțelor să recupereze în mod centralizat prejudiciile suferite de toate primăriile și consiliile județene, urmând ca despăgubirile obținute să fie distribuite ulterior către fiecare autoritate locală prejudiciată.

Pentru persoanele fizice, proiectul facilitează organizarea în procese colective, astfel încât cetățenii să își poată apăra drepturile împreună și să își recupereze prejudiciile fără a fi obligați să suporte individual costurile unor litigii complexe și îndelungate.

Dacă o autoritate a statului constată și sancționează o practică anticoncurențială, cei prejudiciați nu trebuie să fie obligați să suporte ani de procese costisitoare pentru a-și recupera banii. Accesul la despăgubiri trebuie să fie efectiv, nu doar teoretic.

Sancționarea faptelor este importantă. Dar la fel de important este ca persoanele fizice, companiile și autoritățile locale care au suportat prejudiciul să poată obține, în mod real și eficient, repararea acestuia.

Pentru că dreptatea nu înseamnă doar amendarea celui care a încălcat legea. Dreptatea înseamnă și despăgubirea celor care au fost prejudiciați.

În curând, ne vedem la Antena3 CNN!