Biserica Olari

Pr Mihai Iordache - Lumina Invierii. Spiritualitatea Sfintelor Pasti

„Lumina Învierii – Spiritualitatea Sfintelor Paști”

Săptămâna Sfintelor Pătimiri și autoizolarea

Să începem această Săptămână a Sfintelor Pătimiri cu un ochi îndreptat către suferința celor aflați în boală sau în necaz, în neajunsuri cauzate de pierderea serviciului sau temându-se pentru viața celor din jur de care au grijă, și cu un alt ochi către Învierea Mântuitorului Hristos.

Biserica este în fiecare dintre noi („Biserica mică” sau „o parte a Bisericii”, după cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur), dar nu zidită asemeni unui turn medieval crenelat, închizându-ne în incantații particulare. Biserica din noi este asemenea „pâinii”, își găsește rostul doar frântă, împărtășită. Să avem curajul să o mărturisim, căci doar așa sufletul poate să răzbată. Și câtă nevoie avem de o astfel de libertate, mai ales, astăzi!

Hristos Domnul a fost mărturisit în izolare, după ridicarea din morți, pentru ca o lume întreagă să se poată împărtăși de bucuria Învierii. „După ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov și Salomea, au cumpărat miresme ca să vină și să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt” (Marcu 16, 1-2). „Fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (Duminică), și ușile fiind încuiate, unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă!” (Ioan 20, 19). Femeile mironosițe au mers singure în zorii zilei, departe de ochii lumii, de iscoade; Apostolii L-au primit pe Mântuitorul în taina unei încăperi încuiate, ascunși. Și din această izolare, mărturisirea a fost atât de vie, încât niciunul dintre cei ce aveau să ducă vestea Învierii mai departe nu ar fi precupețit nici chiar propria viață, dacă cineva s-ar fi hotărât să o ceară drept chezășie pentru minunea la care fuseseră părtași. Sfinții Apostoli și femeile mironosițe au considerat ca „o datorie a lor mărturisirea permanentă a Învierii, din proprie inițiativă, socotind-o o cauză atât de pasionantă a înseși existenței lor, încât au fost în stare să moară aproape toți de moarte de martiri din cauza acestei mărturisiri” (Pr. Dumitru Stăniloae).

Nouă, celor de astăzi, nu ni se mai cere acest lucru. Trebuie doar să stăm în casă, să ne rugăm pentru cei suferinzi, pentru cei apăsați de griji, pentru medici și pentru cei care luptă să salveze viața semenilor. Cu rugăciunea pentru ei și cu un ochi către Înviere, să pășim cu multă credință în această Săptămână a Sfintelor Pătimiri spre primenirea „cămării sufletului” nostru, pentru a-L primi pe Hristos cel Înviat.

Îi îndemnăm pe copiii Bisericii noastre, dar și pe alții care vor citi aceste rânduri să ne trimită desene pe adresa de e-mail a Bisericii Olari ([email protected]). Vom fi bucuroși să premiem lucrările care exprimă cel mai sensibil sărbătoarea Învierii Mântuitorului Hristos.

Pr Mihai Iordache

Sf. Vasile cel Mare – Despre autoizolare

„Când cu ajutorul lui Dumnezeu și al rugăciunilor tale păream că mă refac puțin după boală și după ce-mi adunasem toate forțele să mă înzdrăvenesc, iată că a dat iarna peste mine, închizându-mă în casă și obligându-mă să rămân pe loc. Dar, chiar dacă iarna ar fi (fost) mai ușor de îndurat decât de obicei, totuși a fost destulă ca să-mi ia orice posibilitate nu numai de a mai călători pe toată durata ei, ci și de a risca să scot măcar nasul afară din cameră (sic!). Totuși, pentru mine bucuria de a mă învrednici să stau în relații de corespondență cu cuvioșia ta e un mare avantaj, iar asta îmi dă putere încă de pe acum prin nădejdea răspunsurilor pe care mi le vei da. Dacă vremea ne-ar lăsa, dacă viața ne-ar hărăzi încă puțin timp liber și foametea nu m-ar împiedica să plec la drum, prin rugăciunile tale repede aș împlini ceea ce dorim amândoi și, întâlnindu-te, vom putea atunci savura cu răgaz din marile comori ale înțelepciunii tale”. Epistola 27 către Sf. Mc. Eusebiu, Episcopul Samosatelor (duhovnicul Sfântului Vasile cel Mare)

Scrisoarea de mai sus a fost adresată de Sf. Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, Sf. Mc. Eusebiu, Episcopul Samosatelor, duhovnicul Părintelui capadocian, în timpul foametei din anul 368, când, din cauza acesteia și a iernii foarte aspre, nu a mai putut să-l întâlnească pentru a se spovedi și a discuta probleme sufletești, pastorale și misionare. Samosata (azi, micul oraș Samsat în Turcia) era o veche așezare importantă a Antichității din Asia Mică, situată la peste 400 km de Cezareea Capadociei (azi, metropola Kayseri, în Anatolia Centrală, Turcia).

Ne aflăm în anul 2020 (am evoluat cu 1650 de ani…), în aprilie, înaintea Sfintelor Paști. Nu am mai avut foamete, slavă Domnului, de foarte mulți ani, iarna nu a fost foarte grea, dar pandemia de coronavirus COVID-19 (apărut inițial în Wuhan, China) a paralizat întregul mapamond.

A fost decretată stare de urgență în mai multe țări din SUA până în îndepărtata Japonie. Granițele multor state sunt relativ „închise” (cetățenii străini nu mai au voie să intre sau sunt conduși direct în carantină). Mare parte a zborurilor internaționale sunt anulate în toată lumea. Cetățenii multor țări sunt rugați/obligați să rămână în case, în autoizolare, pentru a putea fi oprită pandemia de coronavirus, decretată în 11 martie 2020, de Organizația Mondială a Sănătății. Poliția, jandarmeria și armata patrulează pe străzi pentru a le păstra, momentan, pustii. Spitalele sunt epuizate, iar țările dezvoltate au început (la propriu) construirea de noi spitale. Medicii și cadrele medicale sune „eroii” contemporani. Unii dintre ei au căzut la datorie… Toată mass-media vorbește „doar” despre flagelul necruțător al virusului SARS-Cov2, care a infectat, până acum, peste 1.000.000 de oameni și a făcut zeci de mii de victime.

Cuvintele de mai sus ale Sf. Vasile cel Mare au o actualitate izbitoare, în aceste zile de suferință și încercare. Sfatul autorităților, bazat pe cercetări medicale, este de a rămâne cât mai mult timp în casă, pentru a nu ne expune pericolului de a fi infectați cu COVID-19 sau de a contamina pe ceilalți, dacă purtăm deja coronavirusul, iar, pentru moment, suntem asimptomatici.

Îndemnul Bisericii, care respectă decizia autorităților de stat, este de a rămâne, în primul rând, în legătură permanentă cu Dumnezeu, prin credință, nădejde și rugăciune fierbinte.
Așa cm scria Sfântul Vasile, ar fi bine să căutăm, în aceste momente critice, „bucuria” de a ne învrednici să rămânem în „relații de corespondență” sufletească (!) cu Dumnezeu și cu sfinții Săi, prin rugăciune personală (și în familie), prin citirea cărților sfinte și a celor duhovnicești, prin meditație, prin post, prin reflectarea la sensurile vieții etc. Avem „oportunitatea” de a ne examina mai sincer și în liniște viața de până acum și de a ne propune să ne schimbăm puțin (sau mai mult) gândurile, atitudinea, comportamentul și faptele, să înmulțim virtuțile și să luptăm mai aprig împotriva păcatelor și patimilor noastre.
Aceste „relații” interioare, folosite așa cm ne îndeamnă Sfinții Părinți, pot constitui „un mare avantaj” și ne pot da, în același timp, „puteri” inimaginabile și de necrezut, nu doar de a trece cu bine și cu (mult) folos peste zilele de „izolare fizică”, ci, mai ales, de a rămâne încredințați, pentru tot restul vieții (de „nădejdea răspunsurilor” lui Dumnezeu la toate întrebările și frământările noastre, personale și ca societate. Așa vom putea să ne îndulcim și să ne întărim din „marile comori ale înțelepciunii” Mântuitorului Hristos din Sfintele Sale Evanghelii. Astfel, vom înțelege (mai bine) de ce Fiul lu Dumnezeu a spus: „Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață” (Ioan 5, 24), iar în alt loc a întărit această afirmație, declarând că „fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5).

În mijlocul unui „ocean” de incertitudini, în aceste zile de nesiguranță, teamă și panică, un lucru este sigur: „încercarea” noii epidemii, momentan fără tratament clinic sau vaccin, pentru poporul român și pentru întregul glob pământesc se face prin îngăduința lui Dumnezeu și are unul sau mai multe scopuri clare. Care sunt acelea, s-ar putea să aflăm (mai bine) mai târziu, puțin câte puțin, cu multă răbdare, pe măsură ce ne vom deprinde cu înțelegerea „tăcerii”, a prezenței și a lucrării lui Dumnezeu în lume și în fiecare dintre noi.
Să ne rugăm, separat și „împreună”, ca Sfânta Treime să dăruiască (multă) sănătate sufletelor și trupurilor noastre.
Pr. Mihai Iordache

Sf. Ap. Pavel – Strigăt împotriva morții; valabil și pentru (panica de) coronavirus

„Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău? Și boldul morții este păcatul… Dar să dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos!
Drept aceea, frații mei iubiți, fiți tari, neclintiți, sporind totdeauna în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul”.

1 Corinteni 15, 55-58