Instabeauty Studio

🔸️Înainte.
🔸️După 8 săptămâni de la prima sedință.
🔸️Imediat după a doua şedință. 🩵

🔹️Apasă aici pt info👉https://bit.ly/3pt0r9x

________________________________________

Şi-a dorit ceva cât mai natural şi discret. ✨️🤍

Apasă aici pt info👉https://bit.ly/3pt0r9x

Multe femei m-au întrebat în ultima perioadă unde am învățat eu să investesc și cm am început. Am promis că voi face o postare detaliată, să afle cât mai multă lume.
Adevărul este că acum câțiva ani, dacă îmi spunea cineva că voi ajunge să înțeleg bursă, ETF-uri, semiconductori, AI, infrastructură energetică și tot ce înseamnă investiții pe termen lung, probabil aș fi râs și aș fi spus că nu este pentru mine. Mi se părea un domeniu complicat, aproape inaccesibil, genul ăla de lume în care au acces doar oamenii care lucrează în finanțe sau care au crescut în familii unde se vorbea despre bani, investiții și bursă.

Eu îmi doream de foarte mulți ani să investesc, foarte mulți. Cred că undeva în spate exista permanent sentimentul acela că trebuie să existe o soluție mai inteligentă decât să muncești fără oprire toată viața și să trăiești mereu cu stresul banilor. Doar că nu știam de unde să încep și, pentru că nu știam, îmi era foarte frică să fac orice pas. Urmăream de vreo doi ani câteva conturi de Instagram ale unor brokeri și profesori de educație financiară din America și îi ascultam constant. Îi urmăream aproape obsesiv uneori, pentru că încercam să înțeleg lumea aceea. Doar că de fiecare dată când încercam să aplic ce explicau ei, mă loveam de aceeași problemă: platformele pe care le foloseau erau americane și îți cereau să fii rezident acolo. Și asta devenise pentru mine încă o barieră și încă un motiv să rămân doar la stadiul de “poate într-o zi”.

Îl auzeam și pe fratele meu vorbind despre investiții, despre pensii private, despre tot felul de forme de investiții pe termen lung și despre niște lucruri care pentru mine la momentul respectiv păreau aproape SF. Îmi amintesc că investise inclusiv în niște colecții digitale, niște imagini, ceva ce mie mi se părea complet absurd la momentul respectiv și nu înțelegeam nimic din lumea aceea. Dar cumva toate lucrurile astea au rămas undeva în mintea mea și au continuat să mă tragă în direcția asta.

Anul trecut, cam în perioada asta, mi-a venit ideea care pentru mine chiar a schimbat tot. M-am dus în ChatGPT și i-am spus exact așa: că îmi doresc foarte mult să încep să investesc, că nu știu absolut nimic și că vreau să mă învețe pas cu pas, ca pe un copil de grădiniță. Să îmi spună ce aplicație să descarc, unde să apăs, ce înseamnă fiecare lucru și să mă ghideze exact ca și cm aș învăța ceva complet nou.

Și exact asta am făcut. Am instalat una dintre aplicațiile recomandate, m-am întors cu screenshot-uri, întrebam fiecare pas, întrebam dacă e bine, ce fac mai departe, ce înseamnă fiecare opțiune și așa mi-am făcut pentru prima dată contul de Trading212. Am început cu 5000 de lei.
După aceea am început să întreb despre fiecare companie în parte, despre fiecare ETF, despre fiecare domeniu care mi se părea interesant. Am început să cer analize din ce în ce mai complexe, să pun întrebări din ce în ce mai bune și, fără să îmi dau seama, de la o lună la alta am început să înțeleg din ce în ce mai mult.

Cred că aici este unul dintre cele mai importante lucruri pe care vreau să le spun femeilor care mă urmăresc: nu trebuie să te naști în lumea asta ca să înveți. Nu trebuie să fii economist. Nu trebuie să fii broker. Nu trebuie să înțelegi totul din prima zi. Trebuie doar să fii suficient de curioasă și suficient de dispusă să stai să înveți puțin câte puțin, fără să te sperii că la început nu înțelegi nimic.

Nucleul portofoliului meu este format din ETF-uri și companii mari pe care le-am urmărit foarte mult timp înainte să investesc în ele. M-am uitat ani în urmă la evoluția lor, am urmărit cm reacționează la crize, la războaie, la panică, la căderi de piață, la boom-uri tehnologice și am încercat să înțeleg nu doar dacă o acțiune crește, ci de ce crește și dacă există logică și viitor în spatele ei.

Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat în toată perioada asta este că educația financiară nu mai este un lux și nici ceva “pentru bărbați”. În lumea în care trăim acum, mai ales pentru femeile care au copii, responsabilități, business-uri sau care au trecut prin perioade grele, să înțelegi cm funcționează banii și cm poți construi ceva pe termen lung pentru tine nu mai este opțional. Este una dintre cele mai importante forme de independență pe care le poți avea.
Cam aşa arată acum, după 1 an, portofoliul meu, analizat şi răs analizat, gândit şi adaptat acestor vremuri şi sunt tare mândră de ce am reuşit să fac până acum. Sper să vă folosească. Primul pas este mai greu. Voi mai posta şi analize personale, pe tipuri de portofolii şi tipologii de investitori. ☀️🫶

Discut frecvent cu femeile care-mi trec pragul, despre acest subiect încă atât de controversat şi mă bucură enorm să văd ce femei deschise, dornice să înțeleagă mai mult, am în jur.
Există femei care au trecut prin viață funcționând „aproape normal” zeci de ani și care, în momentul în care intră în perimenopauză sau menopauză, simt că ceva în ele se rupe complet. Dintr-odată nu se mai pot concentra, nu mai pot organiza nimic, obosesc psihic mult mai repede, devin anxioase, hipersensibile, uituce, copleșite de lucruri pe care înainte le gestionau aparent fără probleme. Și nu, nu este „doar în capul lor”.
Ce foarte multă lume încă nu înțelege este că estrogenul nu influențează doar fertilitatea sau ciclul menstrual. Estrogenul influențează direct creierul, neurotransmițătorii, dopamina, serotonina, felul în care funcționează memoria, focusul, reglarea emoțională și capacitatea sistemului nervos de a face față stresului. Iar în momentul în care estrogenul începe să fluctueze și apoi să scadă, femeile care au avut toată viața un ADHD mascat sau un sistem nervos deja afectat de traumă, PTSD, hipervigilență sau ani întregi de stres cronic, resimt aceste schimbări mult mai brutal.
Multe dintre ele au funcționat ani întregi prin supracompensare. Prin control, perfecționism, anxietate funcțională, overthinking, hiperperformanță și consum enorm de energie nervoasă. Doar că organismul nu poate trăi la infinit în modul ăsta fără costuri, iar în perioada perimenopauzei, când hormonii încep să fluctueze, creierul nu mai reușește să compenseze la fel ca înainte și exact atunci apar simptomele care din exterior sunt atât de ușor judecate: „lene”, „dramă”, „victimizare”, „instabilitate”, „exagerare”.
Iar una dintre cele mai triste realități este cât de ușor sunt invalidate femeile care suferă sever în perioada asta, inclusiv de alte femei care poate au avut simptome mai ușoare sau deloc. Faptul că tu nu ai trecut prin ceva nu înseamnă că acel lucru nu există. Dacă o femeie spune că se simte rău, că nu se mai recunoaște, că simte că îi fuge creierul dintre degete, că este epuizată psihic și emoțional, probabil chiar asta trăiește. Încă văd comentarii horror, de la unele femei, către altele. Am văzut femei tanc, prăbuşite în perioada 40+, nu am de ce să inventez.
Să ştiți că nu trebuie să înțelegem toate experiențele oamenilor ca să putem avea un minim de empatie. Sau măcar curiozitatea de a ne informa înainte să judecăm. Trăim într-o perioadă în care informația este literalmente la un click distanță și în care avem acces la explicații, studii, experiențe și perspective pe care generațiile dinaintea noastră nu le-au avut niciodată. Poate că uneori cel mai util lucru pe care îl putem oferi unei femei care trece prin perioada asta nu este un sfat, ci faptul că nu o facem să se simtă nebună pentru ceea ce simte.

A venit vara, încep concediile şi odată cu ele, din ce în mai puțin machiaj. Mergem la plajă, piscine, adio fond de ten sau rimel, pe primul loc vin apa şi transpirația. 😄
Între 1-15 iunie, Lory a decis să vină cu o ofertă, 199 de lei pentru extensii de gene fir cu fir, o reducere de 25%.
Şi după cm ştiți deja, genele aplicate de ea arată natural, pun ochii în valoare, fără să-i încarce inutil şi ostentativ. ✨️🤍

Cu Simona nu m-am mai văzut de aproape 2 ani.
Locuieşte în UK şi când vine în vacanță în România, nu stă în Bucureşti. După ce aterizează, merge cu trenul la Suceava, lasă copiii la bunici, îşi ia soțul, şi mai face un dus întors cu trenul Suceava-Bucureşti, să mă vadă. Nu c-aş fi vreo persoană importantă, dar îmi prețuieşte munca şi după ce a avut experiențe neplăcute anterior, mi-a spus ca preferă să facă eforturile astea, să-i fac eu sprâncenele şi buzele (micropigmentare, de buzată, aşa s-a născut, nu i-am făcut eu nimic 🥹🥰).
Şi mi-a adus şi biscuiți! 😄🥹🤍

Am fost prea preocupate să vorbim şi am uitat să-i fac poze înainte de procedură.
Natalia avea sprâncene destul de răruțe, semitransparente şi nici forma nu era prea bine definită. În afară de pensat, nu a intervenit niciodată asupra lor (vopsit, fardat).
A fost uimită să vadă magia microbladingului, cât de naturale au ieşit şi cât de întinerită poate părea fața, cu o pereche de sprâncene potrivite. 🥹🤍

Cred că una dintre cele mai mari nedreptăți pe care le-am moștenit mulți dintre noi, cei crescuți în perioada comunistă sau imediat după ea, este faptul că nimeni nu ne-a vorbit vreodată despre bani într-un mod sănătos. Nu despre cm să supraviețuiești de la un salariu la altul, nu despre cm “să pui bani la ciorap”, nu despre frica permanentă că “mâine poate rămânem fără nimic”, ci despre cm construiești efectiv stabilitate financiară în timp, despre investiții, despre răbdare, despre dobânda compusă și despre faptul că uneori nu trebuie să faci averi peste noapte ca să schimbi complet viața generației următoare.
Mulți dintre noi am intrat în viața adultă complet nepregătiți. Fără apartamente cumpărate de părinți, fără moșteniri, fără terenuri, fără educație financiară, fără oameni care să ne spună “uite, dacă începi de la 20 de ani și pui constant o sumă mică de bani deoparte, peste 20 de ani viața ta va arăta complet diferit”. Am fost generația care a învățat totul pe pielea ei, uneori foarte târziu și foarte scump.
Dar sincer? Mai bine te trezești la 45 decât să nu te trezești niciodată.
Sunt convinsă că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face acum pentru copiii noștri este să rupem tiparul ăsta, să le oferim ceva ce noi nu am primit.
Eu am început anul acesta, când Shawn a împlinit 17 ani , să fac ceva ce mi-aș fi dorit enorm să fi făcut părinții mei pentru mine. În aplicația pe care o folosesc pentru investiții la bursă am creat un “bucket” sau "pie" separat doar pentru el și, lunar, când pot și cât pot, pun acolo o sumă de bani care să nu mă destabilizeze financiar în luna respectivă. Uneori poate sunt 300 de lei, alteori 500, alteori mai mult. Ideea nu este suma perfectă, ci consecvența.
Foarte multă lume subestimează ce înseamnă timpul în investiții. Imaginați-vă dacă începeam să fac asta din primul an. Avea deja 17 ani de investiții....
Dacă un părinte începe să pună deoparte pentru copilul lui echivalentul a 100 de euro pe lună și banii aceia sunt investiți constant, pe termen lung, nu ținuți blocați într-un sertar, suma aceea poate ajunge în 15-20 de ani la zeci, sute de mii de euro. Asta dacă vorbim de randamente decente, istorice, de tip ETF-uri sau investiții mature pe termen lung. Și nu, asta nu înseamnă “copil de bani gata”. Înseamnă un om care, atunci când ajunge la 35 de ani și poate viața îl lovește, poate businessul nu merge, poate divorțează, poate pierde joburi, poate încearcă să se ridice de la zero, nu mai pleacă chiar de la zero.
Are un punct de start.
Poate își cumpără avansul pentru o casă. Poate reinvestește banii. Poate își deschide un business. Poate își oferă câțiva ani în care să respire și să nu trăiască permanent în panică financiară, așa cm au făcut foarte mulți dintre părinții noștri și ulterior, noi.
Aici cred că este diferența dintre generații. Nu doar în cât muncim, ci în cât înțelegem, pentru că mulți dintre noi am crescut cu ideea că singura soluție este să muncești până cazi din picioare.
Doar că adevărul este că există și altă variantă: să construiești inteligent, lent, constant și cu răbdare.
Câteodată, poate cea mai mare formă de iubire pentru copilul tău nu este să îi cumperi cele mai scumpe lucruri acum, ci să îi construiești liniște pentru mai târziu.
Următoarea cea mai importantă decizie pe care am luat-o aici a fost că nu am construit pentru el un portofoliu haotic, bazat pe hype sau pe promisiuni de îmbogățire rapidă, ci am încercat să construiesc un echilibru între stabilitate și creștere semi-agresivă. O bază solidă prin S&P 500, care practic urmărește cele mai mari companii americane și economia Statelor Unite în general, combinată cu expunere pe tehnologie, AI și semiconductori, domenii care, realist vorbind, foarte probabil vor defini următorii 10-20 de ani.
Iar avantajul enorm pe care foarte mulți tineri îl au fără să își dea seama, este timpul.
La 17 ani nu ai nevoie să vii cu zeci de mii de euro ca să construiești ceva important. La 17 ani poți construi enorm cu sume mici, constante și cu răbdare. Pentru că timpul și dobânda compusă fac cea mai mare parte din muncă pentru tine. În schimb, când începi la 40-45 de ani, cm fac foarte mulți dintre noi după ce ne “trezim” mai târziu financiar, deja lucrezi contra cronometru și trebuie să investești sume mult mai mari ca să recuperezi anii pierduți.
De asta cred că educația financiară nu înseamnă doar “cum faci bani”, ci cm schimbi efectiv traiectoria unei generații. Pentru că un copil care începe viața adultă cu o bază construită în timp, chiar și lent, pornește dintr-un loc complet diferit față de generațiile care au trăit permanent în supraviețuire și instabilitate financiară.

Acum 2 ani, i-am repoziționat sprâncenele mai jos decât cm le pensase ani la rând, erau rotunjite şi mult prea ridicate, părea mereu mirată.
Anul ăsta a revenit pentru împrospătare, bucuroasă că în sfârşit şi-a făcut timp pentru ea. 🤍