Nietzsche.ro

✝ 25 august 1900, la Weimar, în Germania: Friedrich Nietzsche moare. ⚰️

Iată vin colindători,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
Florile dalbe.

”Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile.”
www.librariilealexandria.ro/alexandria-publishing-house

The actual table of contents for ECCE HOMO:

Foreword 1
i. Why I Am So Wise 7
ii. Why I Am So Clever 19
iii. Why I Write Such Good Books 36
iv. Why I Am a Destiny 88
Explanatory Notes 97

🤫😅

„Din tot ce este scris, iubesc doar ceea ce o persoană a scris cu sângele său.” .ro

„Of all that is written, I love only what a person hath written with his blood.” - Friedrich Wilhelm Nietzsche

Astăzi aniversăm 179 de ani de la nașterea lui Friedrich Wilhelm Nietzsche
15.10.1844 - 15.10.2023

Că Nietzsche și-a prețuit propria naștere este cunoscut de cititorii corespondenței sale. După ce mama lui pare să uite împlinirea a 44 de ani a fiului ei, el îi trimite o carte poștală patru zile mai târziu:

„De data aceasta, bătrâna mamă a uitat ziua de naștere a vechii creaturi, care, dacă nu mă înșel, cade pe 15 octombrie.”

🇬🇧 Today we celebrate the 179th anniversary of the birth of Friedrich Wilhelm Nietzsche
15.10.1844 - 15.10.2023

That Nietzsche valued his own birthday is known to readers of his correspondence. After his mother appears to forget her son’s 44th birthday, he sends her a postcard four days later:

“This time the old mother has forgotten the old creature’s birthday, which if I am not mistaken falls on October 15.”

Cu toții am fost elevi cândva. Iar aceasta este povestea vieții de școlar a lui Nietzsche.ro:

Liceul Pforta, situat nu departe Naumburg, pe râul Saale, era o şcoală cu tradiţie de cel mai mit nivel. În afara unei educaţii clasice, strădaniile pedagogice le celor aproximativ 200 de elevi se îndreptau spre formare caracterului: hărnicia, disciplina şi o adevărată viaţă spartană erau considerate principalele virtuţi ale instituţiei. Metodele erau severe, dar nicidecum şicanatoare, profesorii întru totul înţelegători, printre aceştia şi multe personalităţi de marcă.

Cu toate acestea, Nietzsche a avut dificultăţi de acomodare, aşa cm s-a întâmplat în cursul nefericitului intermezzo de la şcoala medie comunală, dificultăţi datorate dorului de casă, pe care îl simt majoritatea copiilor la intrarea într-un internat. Învăţa cu sârguinţă, dar la început nu a legat noi prietenii. Libertatea de mişcare spirituală, pe care nu o avusese la început în regimul strict de la Pforta, încerca să o redobândească acasă în timpul vacanţelor: acolo a înfiinţat un mic cerc literar şi artistic, «Germania», din care făceau parte, în afară de el, vechii prieteni Krug şi Pinder. Statutul societăţii prevedea ca fiecare membru să prezinte lunar o lucrare care urma să fie criticată reciproc. Important este faptul că prietenii puteau, cu puţinele mijloace ale societăţii, să-şi permită un abonament la «Revista pentru muzică», iar acest lucru a influenţat gustul pentru muzică al lui Nietzsche: astfel a cunoscut el, care aprecia doar muzica clasică, arta lui Richard Wagner. Şi, în sfârşit, din ultimii bani ai societăţii, au cumpărat o partitură de pian pentru «Tristan şi Isolda».

Nietzsche şi-a găsit un nou prieten care de-a lungul multor ani va deveni însoţitorul său în drumeţiile spirituale: era Paul Deussen, alături de care în anul 1861, de Paşti, Nietzsche urma să fie confirmat.

În curând însă Nietzsche părea să aibă îndoieli în ce priveşte religia creştină; strălucita educaţie logică şi filologică dobândită la Pforta au dus la o distanţare critică de credinţa strămoşilor. Această schimbare nu a intervenit ca o ruptură bruscă şi nu îşi are rădăcinile în vreo întâmplare semnificativă venită din interior sau din exterior; nu cunoaştem nici vreo suferinţă spirituală sau vreo criză catastrofală care să fi determinat năruirea credinţei. Îndoielile în ce priveşte creştinismul şi respingerea totală a acestuia au apărut treptat şi au survenit, la început, ca o urmare neintenţionată a educaţiei lui Nietzsche. De aceea, pe bună dreptate, el a calificat mai târziu această schimbare ca fiind procesul unei eliberări liniştite şi lipsite de dureri. Pierderii credinţei, poate unul din cele mai importante evenimente din viaţa lui Nietzsche, nu-i corespunde nici o împrejurare cu adevărat importantă.

În octombrie 1864 Nietzsche s-a înscris, alături de Deussen şi de alţi câţiva elevi din anul său de la Pforta, ca student la Universitatea din Bonn. Cele două semestre la Bonn nu au fost pentru Nietzsche foarte rodnice. Mai întâi au însemnat, mai mult în sens exterior, întâlnirea cu mediul universitar (Alma mater), de a cărui vrajă va fi cuprins pentru mulţi ani. Pentru alegerea oraşului Bonn ca prim loc de studiu au existat diverse motive. În primul rând faptul că Universitatea avea atunci faimă internaţională în domeniul filologiei clasice. Friedrich Wilhelm Ritschl şi Otto Jahn conduceau seminarul de filologie căruia îi datorează educaţia lor o serie de învăţaţi de marcă. După disciplina severă de la Pforta, Nietzsche se vedea deodată transpus în cea mai cuprinzătoare şi mai frumoasă libertate, el hotăra singur modul de a studia. în afară de filologie clasică a audiat cursuri de istoria artei şi a bisericii, teologie şi politică.

Nietzsche era conştient de dificultatea pe care o întâmpina în a avea contacte cu alţii şi intenţiona să cunoască şi să înţeleagă oameni şi locuri pe care le ştia doar din auzite şi din cărţi. Astfel se explică intrarea sa în frăţia «Franconia». S-a simţit foarte curând mai mult dezgustat decât atras de preocupările superficiale ale frăţiei, chiar dacă unele serbări, petreceri dansante şi cunoştinţe feminine i-au fost la început pe plac. Şi-a încercat puterile, de asemenea, la scrimă şi duel. Dar nu este de mirare că până la sfârşitul anului şi-a anunţat ieşirea din «Franconia» printr-o scrisoare foarte politicoasă. Tot la fel de puţin ca şi în timpul perioadei şcolare îi făceau plăcere distracţiile oamenilor obişnuiţi. Mai târziu, ca tânăr docent în Basel, avea să treacă din nou prin această experienţă. Relatarea sa despre participarea la marea serbare muzicală din Koln timp de câteva zile arată că nu agrea compania gălăgioasă şi forfota din jurul său, cu toate că participa la evenimente cu o încântare greu de imitat; bând şi cântând.

Nici cu studiul nu mergea prea bine. Cursurile de teologie iporeau mai degrabă îndoiala în privinţa creştinismului. Ca elev, Nietzsche a citit deja, spre oroarea familiei sale, «Viaţa lui Isus» de Straus. Acest imbold a continuat să-l influenţeze: Nietzsche s-a îndreptat către critica izvoarelor Noului Testament. Studiile de filologie clasică însă erau umbrite de neînţelegerile între profesorii săi Ritschl şi Jahn care au luat proporţii scandaloase în cadrul Universităţii. Si astfel, hotărârea lui Nietzsche de a părăsi Bonnul şi de a studia, începând cu semestrul al treilea, în Leipzig era luată. Faptul că Ritschl a fost chemat la Leipzig se poate să fi uşurat şi mai mult despărţirea de Bonn, oraşul care i-a inclus atâta nefericire. Dacă încercarea lui Nietzsche de a trăi pe malul Rinului ca un student «normal», fără griji, a eşuat, în Leipzig şi-a regăsit, solitar şi cu o mai mare concentrare asupra studiilor, felul său propriu de viaţă. Mai curând închis în sine şi fără trufie se va califica prin realizări remarcabile ca filolog, sub îndrumarea profesorului său Ritschl.

sursa: Ivo Frenzel, Friedrich Nietzsche, traducere din limba germană de Carmen Oniti, Editura Teora, 1997

👉 https://www.carti-online.ro/editura/editura-muzicala/

🇷🇴 „Dacă privești mult timp în întuneric, și întunericul va începe să se uite la tine.” – F. Nietzsche

Citatul lui Nietzsche sugerează că atunci când ne confruntăm cu întunericul din noi înșine sau cu lumea din jurul nostru, riscăm să fim consumați de acesta. Abisul reprezintă necunoscutul, vidul sau haosul care poate exista în noi sau în lume. Când ne confruntăm cu acest întuneric, putem descoperi că are un efect profund asupra noastră și ne poate schimba în moduri pe care poate nu le-am anticipat. Acest citat este adesea interpretat ca un avertisment împotriva insistării prea mult asupra aspectelor negative ale vieții sau ale noastre, deoarece poate duce la o spirală de negativitate și disperare.

🇬🇧 "If you look long into the dark, the darkness will begin to look at you." – F. Nietzsche.ro

Nietzsche's quote suggests that when we confront the darkness within ourselves or the world around us, we risk being consumed by it. The abyss represents the unknown, the void, or the chaos that can exist within us or the world. When we confront this darkness, we may find that it has a profound effect on us and can change us in ways we may not have anticipated. This quote is often interpreted as a warning against dwelling too much on the negative aspects of life or of ourselves, as it may lead to a spiral of negativity and despair.