LifeExpress

Viata colorata intre "da" și "nu", acțiune și inacțiune

Mi-ar fi plăcut tare mult să știu de când eram mică cât de colorată este lumea asta și cred că ar fi foarte bine sa vorbim despre asta cu totii si să le vorbim copiilor noștri despre asta.

Că lucrurile nu sunt despre "da" și "nu", că există "poate", "nu știu" și chiar "nici un răspuns" și că este ok să fie așa.

Si ca oricum, nici una nu inseamna nimic fara a fi sustinuta de comportament.
Că există acțiune și inacțiune și că nu totul este despre câștig și pierdere.

Ca este mai ales de despre a nu te pierde pe tine între toate valentele, ci a te îmbogăți pe tine cu experiente. Iar dacă va fi sa te pierzi, te vei regasi și mai mult după aceea.

Si este despre a nu strivi "corola de minuni a lumii", limitand-o între negru și alb.
Caci intre ele, lumea asta nu este făcută din nuanțe de gri.
Este făcută din nuanțe ale tuturor culorilor curcubeului .

When you can't go outside, go inside.

Va mulțumesc celor ce ati ales în acest an să fac parte din povestea voastra.
Ne revedem la anul pentru noi orizonturi și noi experiențe.

Sărbători cu bine!

Astăzi vreau să scriu despre o calitate mult prea puțin exprimată, atat verbal, cat si comportamental.

Este vorba despre prezență, pentru mine cea mai importantă calitate.

Asta și pentru că a fi prezent implică a fi tu, real, natural, firesc, asumat, adica autentic, în fiecare moment.

Si cm de obicei conceptele sunt mai greu de definit într-un sens foarte general, este mai simplu să spunem despre ce nu este vorba.

Iar a fi prezent nu este despre a fi acolo fizic despre a fi prezent acolo. Si nu este despre a fi 100% prezent și 100% disponibil emotional, indiferent de starea ta internă, în orice moment, în orice loc, context și pentru oricine.

Uneori chiar dimpotriva. A fi present este despre cum, în ce fel suntem prezenți.

Aici intră autenticitatea.
Sunt situații în care poți fi observator, situații în care poți fi unul dintre actorii situației în sine.
Acestea tin și de energia și resursele pe care le ai și pe care îți dorești să le dai în respectivul context. A fi prezent implică uneori să recunoaștem că nu avem energia pe care ne-am dori-o pentru acel moment. Că resursele noastre sunt limitate sau diferite de ceea ce am vrea să fie. Iar această recunoaștere nu înseamnă lipsă de implicare, ci o formă de onestitate.
Trebuie sa ne impacam si cu ideea ca atunci cand maximul pe care il putem oferi este 40%, si il oferim, acela este de fapt 100% al nostru din acel moment.

Si uite asa se adauga asumarea, responsabilitatea.
Pentru că prezența presupune să ne asumăm un rol într-un context, nu automat, ci conștient. Să știm din ce loc intrăm într-o situație și ce ne alegem să oferim acolo.

De aici apar și granițele. Nu ca refuz sau retragere, ci ca o delimitare naturală a ceea ce este posibil pentru noi acum. A fi prezent nu înseamnă să ne depășim constant, nici sa ne minimizam, ci să rămânem în contact cu realitatea noastră internă și să ne purtăm din acest loc.

Pentru că prezența autentică arată diferit de la un moment la altul. Uneori mai activă, alteori mai discretă.
Dar atâta timp cât este asumată, ea rămâne reală.

Nu in ultimul rand trebuie sa realizam ca prezența arată diferit de la om la om.
Unii oameni au o prezență boemă, alții au o prezență efervescentă, unii mai romantici, altii functionalisti, etc. Pur și simplu așa sunt, ca fel de a fi.

Si ce bine ca suntem diferiti 😊 In momentul în care suntem cu toții prezenți și autentici, ajungem să ne cunoaștem în forma noastră reală și să vedem mai clar rolul fiecăruia într-un grup. Sa ne acceptam si sa si relationam autentic.

"De Craciun, fii mai bun"

Auzim asta de ceva timp, nu?
As vrea sa scriu perspectiva mea despre acest "bun".

Si as vrea sa incep de la ce NU inseamna a fi mai bun. Si in primul rand nu inseamna a fi docil, obedient sau prefacut, si nu inseamna sa faci mai mult decat poti.

A fi mai bun pentru mine inseamna a lucra cu tine in primul rand. A deveni mai bun in orice faci. Inseamna a invata ceva nou. Iar de acolo, sa impartasesti ceea ce stii, este un dar facut. Nu?

Poate ca inveti sa faci prajituri, si daruiesti cateva. Poate inveti sa crosetezi, si daruiesti o pereche de sosete facute de mainile tale.
Poate inveti sa zambesti din suflet, si doar atunci cand simti (si nu ca mecanism de aparare), si daruiesti asta. Ar fi nepretuit. Si primul zambet al zilei, oferati-l tie in oglinda.

Insirati voi in comentarii ce poti invata, si ce poti darui.

Si apoi as vrea sa scriu despre "fii MAI bun".
Poate ca stii deja ceva. Si impartasesti acel ceva, ceea ce este grozav.
Daca faci asta, nu uita ca societatea este in continua schimbare. Oamenii, se schimba. Iar atat ce impartasesti cat si cm impartasesti, trebuie sa se schimbe. Sa fie "MAI bun". Uneori suna a presiune .. nu? :) dar cata satisfactie poate fi cand darul tau ajunge cu bucurie si este util si ajuta si pe ceilalti sa fie "mai buni". Caci , da, si ei invata ceva nou, deci devin .. mai buni :)

Iar aceasta invatare continua se face in primul rand de la cei mai tineri. Si nu, nu o sa zic deloc si indiferent de varsta "mai mici". Caci de mentalitatea asta trebuie sa scapam. Sunt cei mai tineri. Cei mai deschisi, cei mai fragezi, cei mai prezenti in realitatea de acum, decat noi - cei mai de ieri :)
Si nu, nu se face fara radacini, nu fara a invata cm au facut altii inainte si mai ales de ce, cm era societatea si mentalitatea pe atunci, de cata rezilienta si de cata adaptare au dat ei dovada.

Si apoi, d**a ce te-ai incarcat cu rezilienta si flexibilitate din trecut, vino, vino in prezent si expune-te la cei mai tineri.
Asculta activ. Regenereaza-te mental, emotional, fizicul va urma de la sine, intr-o oarecare masura acest lucru.

Iar celor tineri si fragezi ofera-le in dar tot ce stii, si din trecut si din ce ai invatat. Spune-le povestea. Fa-i sa iubeasca acel ceva si viata.
Ofera-le doar ce este mai bun la tine. Asa facem o lume mai buna.

Atat.
Oricând, fiti mai buni ❤️

La mulți ani, România! La mulți ani, Români!

Săptămâna trecută a fost despre conștientizare, educație, creativitate și felul în care tehnologia ne schimbă direcția ca societate.
Despre ce putem face — ca indivizi și ca sistem educațional — pentru a rămâne lucizi într-o lume accelerată și digitalizată.

Am participat cu multă bucurie la Conferința Internațională a Universității Titu Maiorescu, în calitate de autor al unei lucrări științifice, alături de profesori, cercetători și specialiști din domenii diverse.

Lucrarea mea a deschis o discuție despre evoluția conștiinței în contextul dezvoltării tehnologice, despre relația individ–societate și despre responsabilitatea fiecăruia dintre noi în această co-evoluție.

A fost o experiență care m-a motivat și mai mult să continui să vorbesc despre aceste teme și să duc mesajul mai departe — în educație, în comunități și în mediul profesional.

Postul Crăciunului - o resetare pentru trup, minte și inimă

Acum aproximativ zece ani, am ținut, ca de obicei, postul Crăciunului integral.
Pe măsură ce se apropia sărbătoarea și, deci, încheierea postului, m-am surprins gândindu-mă:
„Oh, și acum trebuie să încep din nou să mănânc carne.”

În clipa aceea, m-am trezit la realitate.
Mi-am spus: „Nu. Faptul că postul se încheie nu înseamnă că ești obligata să mănânci din nou carne.
Ești libera întotdeauna să alegi ceea ce vrei.”

A urmat o perioadă de trei luni cu o alimentație 100% vegetală.
Apoi șase luni. Apoi un an.
Și, fără să-mi dau seama, s-au transformat în cinci ani.

Cinci ani în care transformările asupra corpului meu, dar mai ales asupra minții mele și a felului meu de a fi, au fost extraordinare.
Nu am renunțat la niciuna dintre activitățile care îmi plăceau - dimpotrivă, am continuat și am performat în toate: în alergare, în tenisul de câmp, la serviciu, în învățare, în tot ce făceam.

Ceea ce s-a schimbat însă a fost mentalitatea.
Viteza interioară.
Claritatea.
Și, mai ales, respectul - față de mine și față de ceilalți.

În ultimii trei ani am adăugat din nou în alimentație peștele și ouăle, dintr-un motiv foarte simplu: mi-a fost poftă de ele.
Intenția mea de a mânca doar legume nu a fost niciodată o restricție, ci o ascultare profundă a nevoilor corpului meu.
Iar motivul pentru care am adăugat acum proteina animală este exact același: nu pentru că „a trebuit”, ci pentru că am simțit pofta.

Corpul nu a cerut nevoia, ci bucuria gustului.
Și e important să facem diferența între ele.

Dar haideți să vedem mai atent: ce înseamnă, de fapt, să ții post?
Și care sunt beneficiile reale ale acestei perioade asupra corpului, minții și sufletului?

🌿 Postul – o pauză metabolică necesară

Postul nu este doar o tradiție religioasă.
Este o formă de recalibrare metabolică - o perioadă în care corpul se oprește din consumul continuu și își activează mecanismele naturale de curățare și regenerare.

Reducerea aportului alimentar încetinește procesele metabolice, iar această încetinire este, paradoxal, vindecătoare.
Organismul începe să-și repare țesuturile, să recicleze celule îmbătrânite și să repornească circuitele care în mod normal sunt blocate de exces.

⚗️ Ce se întâmplă în interiorul corpului

1. Ficatul – laboratorul curățării

Ficatul este organul central al detoxifierii.
Când nu mai este nevoit să proceseze carne, zahăr și alimente grele, el își redirecționează energia către regenerare.

În lipsa alimentelor procesate, crește producția de glutation, antioxidantul principal care neutralizează toxinele.

Enzimele hepatice se echilibrează (ALT, AST, GGT), iar țesutul hepatic se „curăță” treptat de depozite de grăsime.

După 24–36 de ore de reducere alimentară, ficatul începe să folosească grăsimea corporală pentru energie, eliberând corpi cetonici care oferă creierului un combustibil curat și stabil.

🩸 Rezultatul: sângele devine mai curat, inflamația generală scade, iar ficatul „respiră”.

2. Inima - motorul care se liniștește

Reducerea colesterolului și a trigliceridelor este una dintre primele reacții pozitive.

Postul crește producția de oxid nitric, substanță care dilată vasele de sânge și îmbunătățește circulația.

Tensiunea arterială tinde să scadă ușor, iar pulsul devine mai stabil.

Inima, eliberată de stresul constant al digestiei grele, se relaxează.

🫀 Rezultatul: flux sanguin mai bun, oxigenare eficientă, o senzație de ușurință și vitalitate.

3. Creierul – claritate și regenerare

Când scade aportul de glucoză, creierul începe să folosească cetone drept sursă de energie.
Acestea ard mai „curat” decât zahărul și reduc inflamația cerebrală.

Nivelul de BDNF (Brain-Derived Neurotrophic Factor) crește - o proteină care stimulează regenerarea neuronală și susține memoria și concentrarea.

Se activează autofagia neuronală: celulele creierului curăță structurile vechi și le înlocuiesc cu unele noi.

Pe plan psihologic, scade cortizolul (hormonul stresului) și crește serotonina.

🧠 Rezultatul: claritate mentală, echilibru emoțional, reziliență la stres.

💚 Corpul încetinește, sufletul respiră

Încetinirea digestiei înseamnă încetinirea minții.
Trecerea de la carne, zahăr și cafea la hrană vegetală nu aduce doar beneficii fiziologice, ci și o liniște perceptibilă în tot sistemul nervos.

Ritmul interior devine mai blând.
Apare spațiu pentru reflecție, pentru observarea propriilor emoții și reacții.
Mulți oameni simt în post o ușurare emoțională - nu pentru că scapă de ceva, ci pentru că își dau voie să se audă.

Postul nu este o pedeapsă și nici o regulă.
Este o pauză metabolică și spirituală în care corpul își amintește ritmul natural, iar mintea învață să asculte.

E un timp în care ficatul se curăță, inima se calmează, creierul se luminează și sufletul capătă spațiu.
O perioadă în care ne reîntoarcem la simplitate și la esențial - fără a renunța la viață, ci dimpotrivă, pentru a o trăi mai conștient.

Nu vreau sub nicio formă să iau reflectorul de pe sistemul medical.
Ceea ce vreau este să măresc reflectorul și să-l pun cam peste tot si peste noi toti.
Pentru ca acolo este imaginea de ansamblu.

Si mai ales pe ce avem oare de invatat si de facut? Sa ne punem macar niste intrebari.

Pentru că mor ingineri, mor profesori, mor oameni din toate profesiile.
Ne mor prieteni, ne mor semeni, ne mor oameni.

Sunt curioasa cati dintre noi avem asa liste de cunoscuti .. măcar la o persoană din jurul tău despre care ai auzit că este în burnout, că a făcut infarct, AVC, depresie, că are tendințe suicidale, că poate a început să consume prea mult alcool sau că a făcut o maladie grea după o răceală aparent banală. Sau cine știe, poate că a făcut un accident rutier pe fond de oboseală.

Și da, am auzit și eu că sunt excepții. Și că nu toți mor. Așa este.
Dar zic și eu: la cei care nu mor, uita-te în urmă și vezi ce copii lasă. Ce oameni lasă. Ce societate lasa in care vor fi si copiii tai.

Si sunt curioasă: cu toate sursele de informații pe care le avem astăzi, oare știm să recunoaștem semnele unei probleme grave în noi sau într-un semen de-al nostru?
Si oare stim ce sa facem cand vedem un astfel de semn? Ce sa spunem? Ca sa nu ignoram din nestiinta? Hai sa aflam, hai sa invatam.

Cred ca in spatele acestor tragedii umane ce se extind este de fapt o disfunctie sociala a individului ce duce la o tragedie sociala.
De ce disfunctie sociala ? pai individul face parte din societate.
Individul, ca parte din societate, face parte in primul rand din cel putin o comunitate. Aceea a familiei, sau cea de prieteni de exemplu. Si fata de acestia in primul rand (apoi se extinde) fiecare individ lasa o amprenta sociala. Si are responsabilitati ca parte a societatii. Si nu, nu vreau sa zic ca trebuie sa ne pese de tot ce zic cei din jur. Zic ca ceea ce fiecare din noi face trebuie sa fie constientizat, iar impactul in jur trebuie sa fie pozitiv, inclusiv pe termen lung, cu vocatie si pasiune reala, nu ambalate in statui imorale.

Mi se pare mie sau ne lipseste moralitatea comuna si constiinta colectiva? cele care nu au natie, nu au o profesie anume, nici culoare a sangelui si nici politica.

1. Mi-aș dori enorm să reînviem comunicarea și omenia.
Mi-aș dori enorm ca fiecare persoană să aibă o familie si prieteni așa cm am eu - acea familie extinsă pe care mi-am ales-o, în al cărei pat și pe a cărei pernă am putut dormi în zilele când perna mea era pe toate partile prea plina de gânduri negre.
Prieteni care au știut să se uite în ochii mei când îmi pierdusem strălucirea din ei și sensul existenței, și să imi dea franturi din imaginea mea dinainte, sa mă încurajeze cu lucruri mici, ca să nu mă copleșească.
Care m-au ținut de mână și mi-au adus o plasă cu mâncare atunci când nu am putut să mi-o fac.
Dar înainte să se întâmple toate astea, la baza acestor prietenii sta comunicărea si faptul că știu că am pe cine să sun și că mă aștept să fiu sunată. Si asta este ceva ce se construieste, cu daruire.

2. Mi-aș dori mult să nu mai dăm vina doar pe factori externi, pe o societate puternic digitalizată, tehnologizată și pe un ritm infernal al vieții.
Aici putem sa ne intrebam: eu ce am făcut astăzi ca să încetinesc? ca să am timp să respir, sa observ, sa spun o vorba buna, sa ofer un zambet, sau chiar o mana de ajutor.

3. Haideți să scoatem din categoria tabu întrebarea „Tu cm ești azi?”
și mai ales afirmația „Nu sunt bine”, „Nu știu ce e cu mine”.
Hai să stăm de vorbă! “la o gură de vorbă” cm spune graiul dulce moldovenesc

Haideți să scoatem din zona de tabu omenia, compasiunea, vulnerabilitatea.
Să le aducem în față - mai în față decât perfecționismul, ignoranța și profesionalismul.

Ne dorim cu toții schimbare în societate, iar această schimbare poate să înceapă chiar de la tine. Și chiar azi.
Cu pași mici, care, întinși, vor fi o punte către ceea ce ne așternem pentru mâine.

Scariest wish:

I wish your eyes are open to read and observe, yourself and others,
Hope your nose stays high only to be a guiding star in dark nights, for you and others,
Wish your mouth speak your truth with love, compassion and beautiful sounds, towards you and others.