Medicus4Life

https://www.facebook.com/share/15oh9mYrCNv/
Daca nu doare NU inseamna ca n-ai

Placa mică, infarctul mare și liniștea aceea periculoasă în care omul crede că e sănătos

Când vorbim despre infarct, cei mai mulți își imaginează o arteră care se înfundă încet, ca o țeavă veche de bloc, cu rugină, calcar și administrație care „știe problema” de 20 de ani, dar încă nu a trecut-o pe ordinea de zi.

Omul se gândește așa: întâi se strânge puțin vasul, apoi mai mult, apoi aproape de tot, apoi apare durerea, apoi se duce la medic, apoi se face ceva. Frumos. Logic. Administrativ.

Uneori, infarctul nu vine de la placa aceea mare, dramatică, vizibilă, care aproape astupă artera și se comportă ca un personaj principal.

Uneori vine de la o placă aparent mică, discretă, care nu blochează cine știe ce, nu dă simptome, nu face scandal și nu apare în viața omului cu surle și trâmbițe.Stă acolo.
Moale. Inflamată. Fragilă.
Și, într-o zi, se rupe…Iar corpul, văzând ruptura, reacționează ca la o rană: trimite trombocite, pornește coagularea, face cheag. Problema este că acest mecanism, care în mod normal ne salvează de la sângerare, aici se întoarce împotriva noastră: cheagul se formează în interiorul arterei și poate bloca brusc circulația.

Și artera care ieri părea „destul de deschisă” se poate închide brusc.

Așa apare infarctul acela despre care familia spune, cu uimire sinceră:
„Dar nu avea nimic…”
Ba avea.
Doar că nu se auzea.

Ateroscleroza are acest prost obicei: lucrează în liniște, ani de zile, în timp ce omul își vede de viață, de serviciu, de copii, de rate, de nunți, de pomeni, de concedii și de „lasă, doamna doctor, că vin după sărbători”.

Și aici începe partea importantă.
Întrebarea nu este doar:
„Mă doare ceva?”
Întrebarea este:
„Am risc?”

Pentru că o placă vulnerabilă nu se depistează după cât de optimist se simte pacientul dimineața.
Se caută printr-o evaluare medicală corectă: colesterol LDL, ApoB, Lp(a), tensiune arterială, diabet, fumat, greutate, istoric familial de infarct sau AVC la vârste tinere.

La unii pacienți, când riscul nu e clar sau când contextul o cere, pot fi utile investigații precum ecografia vasculară, scorul de calciu coronarian sau angio-CT-ul coronarian.
Nu la grămadă.
Nu pentru că „a făcut și vecina”.
Ci cu judecată medicală.
Iar dacă riscul există, nu stăm să așteptăm placa să ne demonstreze drama…
Scădem LDL-ul. Controlăm tensiunea. Tratăm diabetul. Oprim fumatul. Mișcare, greutate, somn, tratament luat corect.

Prevenția cardiovasculară nu este o sperietoare inventată de medici ca să strice cheful populației.

Este diferența dintre a discuta calm într-un cabinet și a negocia cu timpul într-o gardă.

Nu tratăm o cifră de pe buletinul de analize.
Tratăm viitorul arterelor.
Pentru că uneori placa mică face infarctul mare.
Iar în cardiologie, cel mai bun infarct este acela care nu mai apucă să se întâmple.

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.
Dr. Anca Tâu - Medic Primar Cardiologie
fans

Nu aștepta să te doară, poate fi prea târziu!

Despre medicamente de

Injecțiile Mounjaro, între mit și realitate. Dr. Viorel Dejeu: „Dacă tratamentul este oprit și stilul de viață nu s-a schimbat, reîngrășarea este frecventă” | avantaje.ro Medicamentele injectabile pentru scăderea în greutate au devenit un fenomen tot mai vizibil, dar dincolo de popularitate se află întrebări esențiale

Vizita la medic atunci când ești bine nu este timp pierdut, ci o investiție in sănătate!

Despre si

După postarea despre urgența hipertensivă am primit foarte multe mesaje.
Aproape toate aveau aceeași întrebare:
„Și atunci… când crește tensiunea nu mai luăm Captopril?”

Întrebarea este atât de frecventă încât merită o explicație mai lungă.

Pentru că, în realitate, povestea Captoprilului spune foarte multe despre cm circulă informația medicală în societate.

Cum a devenit Captoprilul „pastila de urgență”?
Adevărul este că nimeni nu a decis oficial asta.
Nu există un congres medical unde s-a votat.
Nu există un ghid care să spună: „la tensiune mare puneți Captopril sub limbă.”

S-a întâmplat altceva…
Un medic l-a folosit în spital pentru ajustarea tratamentului.
Un pacient a reținut ideea simplificată.
Alt pacient a povestit vecinului...

Și, încet-încet, medicina bazată pe dovezi a devenit medicină transmisă din gură în gură.
… cineva spune ceva,
altcineva repetă, al treilea e sigur că așa scrie în tratate.

Și așa s-a născut ritualul național al Captoprilului sub limbă.
Nu dintr-un ghid. Nu dintr-un studiu.
Ci dintr-o combinație perfectă de simplificare, frică și tradiție medicală transmisă între oameni.

Cum a apărut, de fapt, povestea Captoprilului
Puțini știu că, Captopril nu a fost gândit ca „pastila de urgență de acasă”.
În anii ’80–’90 era unul dintre primele inhibitoare ale enzimei de conversie disponibile.
Medicii îl foloseau în spital, pentru ceea ce se numea atunci ajustare terapeutică.
De ce?
Pentru că avea trei caracteristici utile:
• începea să acționeze relativ repede
• avea durată scurtă de acțiune
• permitea titrarea treptată a tratamentului

Cu alte cuvinte, medicul putea administra o doză mică și observa cm reacționează pacientul:
-scade tensiunea?
-apare hipotensiune?
-cum reacționează rinichiul?

Era un instrument farmacologic de ajustare, sub monitorizare medicală.

Între timp medicina a evoluat
Astăzi știm două lucruri foarte importante.
Primul: scăderea bruscă a tensiunii poate fi periculoasă.

La un pacient hipertensiv cronic, organismul s-a obișnuit cu anumite presiuni.
Dacă tensiunea scade prea repede, organele pot primi brusc mai puțin sânge.
Pot apărea exact problemele pe care încercăm să le prevenim:
• hipoperfuzie cerebrală
• ischemie miocardică
• afectare renală

De aceea ghidurile moderne ale European Society of Cardiology / European Society of Hypertension și ale American Heart Association spun clar: tensiunea nu se prăbușește. Se corectează gradual.

Al doilea lucru: hipertensiunea nu este o problemă de minute. Este o problemă de ani.
Omoară în 10–20 de ani.
Prin ateroscleroză.
Prin rigidizarea arterelor.
Prin hipertrofia inimii.
Prin insuficiență renală.

De aceea cardiologia modernă vorbește despre strategie pe termen lung.

Atunci ce este corect de făcut?
Dacă tensiunea este mare acasă:
Oprește-te și stai 5 minute liniștit.
Nu vorbi.
Nu te agita.
Nu măsura tensiunea din minut în minut.

Repetă măsurarea corect.
Foarte des valorile scad singure după câteva minute de repaus.

Dacă rămân crescute, notează-le și discută cu medicul pentru ajustarea tratamentului de fond.
Pentru că hipertensiunea nu se tratează episodic.
Tensiunea nu se tratează “sub limbă”
Hipertensiunea se tratează în ani.

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.

mare, ce facem?

Profilul lipidic constă într-o serie de analize de sânge care măsoara două lipide foarte importante, trigliceridele și colesterolul.
Acestea se regăsesc în organism, sunt transportate în sânge cu ajutorul proteinelor și formează lipoproteinele.
Trigliceridele reprezintă grăsimi (lipide) de care organismul are în mod obligatoriu nevoie pentru a obtine energia necesară pentru procesele zilnice. Trigliceridele se regăsesc în sânge și sunt corelate cu caloriile consumate de organism. Astfel, parte din caloriile de care corpul uman nu are nevoie sunt transformate în trigliceride.
În cazul valorilor mari ale trigliceridelor, putem vorbi despre riscuri asociate, precum cel al accidentului vascular sau dezvoltarea unor afecțiuni digestive.
Dr. Rareș Boingiu, medic primar cardiolog, Centrul Inimii.

• Pentru o evaluare completă cardiovasculară, programează-te AICI:
👉 0754800200, de luni, pâna vineri, între 10.00 si 19.00.