Psiholog Anca Roman

https://tribunainvatamantului.ro/cum-faceti-fata-emotiilor-din-preajma-examenelor-de-ce-nu-functioneaza-linisteste-te/

Cum faceți față emoțiilor din preajma examenelor. De ce nu funcționează „liniștește-te!”? Cum faceti față emoțiilor dinaintea examenelor Psiholog clinician Anca Roman descrie tehnici simple pe care elevii le pot face acasa cu parintii si le pot aplica inainte de examen

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și un simbol profund al transformării interioare.

Este despre moarte și renaștere… nu doar în plan spiritual, ci și în interiorul fiecăruia dintre noi.

Omul este mai mult decât suma părților sale – un întreg viu, în care gândurile, emoțiile, corpul și relațiile se împletesc continuu.
Iar uneori, pentru a face loc vieții, este nevoie să lăsăm ceva vechi să moară în noi.

✨ Te invit, în această perioadă, la un moment de reflecție sinceră:

• Ce parte din tine simți că te limitează?
(poate o voce critică, o teamă, o rușine, o credință că „nu ești suficient”)

• Ce subpersonalitate a ta are nevoie să fie eliberată sau transformată?

• Și, mai ales…
👉 Ce parte din tine vrea să se nască acum?

Poate este partea care are curaj
Poate este partea care se acceptă
Poate este partea care îndrăznește să trăiască autentic

Învierea nu înseamnă să devii altcineva.
Înseamnă să devii mai aproape de cine ești cu adevărat.

🌱 Lasă în urmă ceea ce nu te mai reprezintă.
🌿 Hrănește partea din tine care are viață, sens și direcție.

Astăzi, îți poți da voie să alegi:
Nu doar să supraviețuiești… ci să renaști.

Sărbători cu lumină și sens! 🤍

La final de an, ne uităm adesea la ce a fost greu, la ce nu a ieșit așa cm ne-am dorit sau la cât de mult ne-am fi vrut diferiți.
Din perspectivă psihologică, însă, fiecare experiență de viață – plăcută sau dureroasă – este o provocare care ne modelează, ne învață și ne ajută să ne cunoaștem mai bine.
Nu tot ce trăim este ales (si uneori mai mult ne ajuta 😀), dar din fiecare experiență putem extrage sens, resurse și un pas mic spre mai multă claritate interioară.
Poate că nu avem control asupra trecutului, dar avem o alegere reală în prezent: aceea de a fi mai blânzi cu noi și de a observa ce este deja aici.
Vă invit, în această zi de 31 decembrie, să găsim măcar un motiv pentru care să fim recunoscători acum. Un moment de liniște, o relație, o reușită mică, sau pur și simplu faptul că suntem aici și continuăm.
Prezentul este singurul loc din care putem construi mai departe.
Vă doresc un final de an cu sens și un început nou cu mai multă încredere în voi!

Puțină validare nu strică... Mai ales acum, la sfârșitul unei zile pline.
Vă doresc o seară frumoasă tuturor!🤗

Nu este rușine să nu știi. Este curaj să întrebi.
Viața cu epilepsie ( autism sau oricare alt diagnostic) – fie că este vorba despre tine, fie despre copilul tău – aduce uneori întrebări, incertitudini, poate chiar momente de confuzie sau teamă. Poate ai trecut deja printr-un șoc când ai aflat diagnosticul sau când te-ai trezit după o criză fără să știi ce s-a întâmplat. Este firesc să simți aceste lucruri.

Vreau să îți spun ceva simplu, dar important: nu este o rușine să nu cunoști. Nu ne naștem știind cm să gestionăm astfel de situații, nici ca pacienți, nici ca părinți. Nimeni nu are “manualul vieții” în buzunar. Ce contează cu adevărat este responsabilitatea de a căuta răspunsuri – iar faptul că întrebi, că vrei să afli, este o dovadă de grijă și responsabilitate față de tine și de cei dragi.

De multe ori, poate ai simțit impulsul să te ascunzi sau să maschezi ceea ce simți – poate din teama de a nu fi judecat sau pentru a părea “puternic”. Însă puterea nu înseamnă absența emoțiilor sau ascunderea lor. Din contră, adevărata putere apare atunci când îți permiți să fii sincer, să recunoști că ești confuz, că ai temeri sau că nu știi ce să faci mai departe. Să fii sincer cu tine însuți și cu ceilalți este un act de curaj.

Este normal să te simți uneori copleșit, să ai întrebări fără răspuns sau să nu înțelegi toate reacțiile corpului tău după un episod de pierdere a conștienței ( sau oricare alt simptom specific diagnosticului). Fiecare om are ritmul său de adaptare, iar emoțiile dificile fac parte din procesul de vindecare și învățare. Nu există răspunsuri perfecte, iar fiecare întrebare este valoroasă.

Te încurajez să fii blând cu tine. Să îți dai voie să întrebi. Să îți recunoști temerile. Să cauți sprijin. Și să îți amintești: nu ești singur pe acest drum. Oricât de greu ar părea uneori, întrebarea ta, vulnerabilitatea ta, poate fi chiar începutul unei noi forțe interioare.

Fiecare pas spre autenticitate și spre a-ți exprima emoțiile te aduce mai aproape de vindecare. Iar grupul ”Viața cu epilepsie - grup pentru suport psihologic” există pentru a fi un spațiu sigur unde să pui întrebări, să fii tu însuți și să găsești sprijinul de care ai nevoie.

Te invit să folosești acest spațiu pentru a adresa întrebări, pentru a împărtăși ce simți sau, pur și simplu, pentru a citi și a te regăsi în experiențele celorlalți. Dacă simți că ai nevoie de mai mult sprijin sau ai vrea să explorezi aceste trăiri într-un cadru sigur, te aștept cu drag la ședințele de consiliere de grup pe care le organizez sau bineinteles, la o ședință individuală.

Împreună putem găsi resurse, înțelegere și putere pentru a face față mai ușor provocărilor. Scrie-mi în privat sau lasă un comentariu dacă vrei să afli mai multe. Împărtășirea este primul pas spre vindecare. Nu ești singur!

🧠 Medicul și Psihologul: Două Roluri Complementare în Viața Pacientului cu Epilepsie (sau orice altă boală cronică / autoimună)

Atunci când ne gândim la tratamentul unei boli, mintea noastră se îndreaptă în mod firesc către medic. Și este corect. Medicul este cel care diagnostichează, monitorizează evoluția bolii și recomandă tratamentele necesare. Însă, atunci când o afecțiune devine cronică, viața pacientului nu mai este influențată doar de simptomele fizice, ci și de trăirile emoționale, relațiile sociale, stima de sine și calitatea vieții.
Aici intervine rolul psihologului clinician și al psihoterapeutului. Nu în locul medicului, ci alături de el.

👩‍⚕️ Medicul se adresează bolii, are ca scop să o oprească.
🧠 Psihologul se adresează persoanei care trăiește cu boala. Are ca scop identificarea și fructificarea capacităților sau resurselor persoanei în cauză, spre a își menține echilibrul emoțional și un stil de viață sănătos.

💢 De ce are nevoie pacientul cu epilepsie de un psiholog?
Epilepsia este o afecțiune neurologică complexă, dar nu se limitează la crizele epileptice. Ea vine adesea însoțită de:
• Anxietate legată de pierderea controlului asupra propriului corp;
• Teamă de a fi judecat sau respins social;
• Izolare cauzată de stigmatizare sau neînțelegerea din partea celorlalți;
• Depresie, ca reacție la pierderea libertății, a unor capacități sau a unui stil de viață normal;
• Dificultăți în relații, muncă, autonomie personală.
Toate aceste aspecte nu pot fi tratate cu pastile, ci au nevoie de un spațiu de ascultare, validare, reconstrucție emoțională și psihologică.

💬 Cum pot ajuta ca psiholog?
✅ Te sprijin să-ți gestionezi fricile – să trăiești cu imprevizibilul și să îți recâștigi încrederea în tine;
✅ Lucrăm cu consecințele crizei în plan emoțional – mai ales dacă a avut loc în contexte dureroase;
✅ Dezactivăm rușinea și stigmatul – astfel încât boala să nu-ți umbrească identitatea;
✅ Facilităm comunicarea cu cei dragi – pentru ca sprijinul să fie real și funcțional;
✅ Îți ofer un spațiu de reconectare emoțională – în care poți redescoperi sens, motivație și direcție.

🔗 Medicul și psihologul – un demers integrat
Epilepsia este o boală care afectează atât creierul biologic, cât și viața psihologică. Fără medicație, crizele pot continua. Dar fără psihoterapie, durerea invizibilă, rușinea, teama și izolarea pot deveni o criză în sine – una tăcută, dar profund invalidantă.

❤️ Concluzie
Dacă trăiești cu epilepsie sau cu orice altă boală cronică, amintește-ți că:
nu ești doar un diagnostic.‼️
Ești o persoană întreagă – cu emoții, relații, resurse și dreptul la o viață cu sens. 💕
📩 Dacă simți că ai nevoie de sprijin emoțional în acest proces, sunt aici pentru tine.
Psiholog Anca Roman

🤔Te întrebi de ce există crize de epilepsie declașate pe fond emoțional sau un nivel scăzut al memoriei ori atenției în cazul în care te confrunți cu anxietatea? Am un răspuns pentru tine.
🔥 Există situații în care emoțiile puternice „preiau controlul”. Ce se întâmplă în creierul nostru în momentele de frică sau furie?
❓Ai observat vreodată că în momentele de teamă intensă sau furie simți că „nu mai gândești limpede”, reacționezi impulsiv sau chiar ai senzația că „te pierzi pe tine”? Aceste stări nu sunt întâmplătoare. Ele reflectă modul în care creierul nostru funcționează sub presiune emoțională extremă.

👁️‍🗨️ În spatele acestor reacții se află sistemul limbic, „centrul emoțiilor” din creier, care include structuri ca amigdala și hipotalamusul. Când simțim frică sau furie, acest sistem se activează intens, pregătindu-ne pentru supraviețuire: luptă, fugă sau îngheț.

❗ Problema apare atunci când sistemul limbic preia controlul și blochează accesul la partea rațională a creierului – neocortexul, mai ales cortexul prefrontal, care este responsabil de:

- reglarea emoțiilor,

- luarea deciziilor,

- autocontrol,

- și în unele cazuri, chiar de capacitatea de gestionare a unei crize epileptice.

🧠 Ce înseamnă asta, de fapt?
Atunci când trăim o emoție puternică:

- Cortexul prefrontal (rațiunea) este inhibat – ceea ce înseamnă că ne este mult mai greu să ne controlăm reacțiile sau să gândim logic;

- Corpul intră în alertă, se eliberează hormoni de stres (adrenalină, cortizol), iar nivelul de tensiune fizică și mentală crește rapid;

- În cazul persoanelor cu epilepsie, această activare intensă oare nu poate duce la scăderea pragului de declanșare al unei crize, deoarece creierul nu mai reușește să mențină echilibrul intern????? Ce părere ai? Întreabă doctorul tău specializat în neurologie.

- „Stresul și dereglarea emoțională pot reduce pragul de declanșare al crizelor, mai ales la persoanele cu epilepsie de lob temporal.”(Bear, Connors & Paradiso (2020), Neuroscience: Exploring the Brain)

💬 De ce este important să știm asta?
Pentru toți – nu doar pentru persoanele cu epilepsie – este vital să învățăm cm să recunoaștem și să reglăm aceste stări. Emoțiile sunt naturale și necesare, dar când ne copleșesc, ne pot face să pierdem controlul asupra propriului corp și minți.

📍 Lucrul cu un psiholog te poate ajuta:

- să recunoști semnalele emoționale din timp,

- să înveți tehnici de autoreglare,

- și să îți recapeți capacitatea de a fi prezent, chiar și în cele mai dificile momente.

✨ În concluzie: Emoțiile ne modelează viața, dar nu e cazul să ne conducă viața. Cu sprijinul potrivit, putem învăța să le înțelegem, să le ținem în echilibru și să ne recâștigăm controlul interior – chiar și în cele mai intense momente.

📩 Dacă simți că ai nevoie de sprijin în gestionarea emoțiilor, sunt aici să te ascult.

Cu multă implicare,
Psiholog Anca Roman