Rogojan Maria Theodora

Astăzi, nimic.

Am crezut că poezia este despre sentimente:
totul este să ai un sentiment,
totul e să reprezinți pe cineva
totul e o manifestare.

Astăzi, nimic. Totul se întâmplă pe stradă,
nu mai trebuie să vânezi poezia
până la epuizare – poetul insomniac,
undeva între treaz și adormit.

Citesc mai bine decât scriu,
există o panică față de autor
față de eul-autor, eu ca autor;

poezia e (despre) gândire,
trebuie să-i dai impresia că e liberă.

Cât de pregătiți sunteți să fiți liberi?

❤👏Felicitări Maria Rogojan!!! Suntem tare mândri de tine!!! Îți dorim să strălucești pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical "Ion Dacian" și să impresionezi publicul prin talentul tău excepțional!

😍Este minunat să vedem cum, copiii noștri, membri ai Clubului de Excelență, devin oameni mari! Pe mulți dintre ei îi știm de când erau mici și veneau la cursuri, aduși de mână, de părinți sau bunici. Încet, încet, ei au crescut, și-au urmat visul și acum, iată, performează pe marile scene și ne fac cinste, oriunde și-au îndreptat pașii.

Maria Theodora

O mică schimbare de perspectivă

Sunt mândră că sunt româncă; sunt mândră de faptul că m-am născut și am crescut în România, într-o familie de români cu mintea deschisă și capul pe umeri, muncitori, care tot ce au avut și au este câștigat prin zile, săptămâni, luni și ani de muncă cinstită.
Sunt mândră că sunt româncă. De fiecare dată când am părăsit România sau am vorbit cu persoane din afara țării mele, nu am ezitat nici măcar o clipă să afirm că sunt româncă. Iubesc România și sunt mândră de ea, o port în suflet și în gând pretutindeni.
Totuși, sunt anumite lucruri asociate cu România de care nu pot fi mândră. Sunt minciuni, furturi, corupție și multe alte rele de care nu sunt mândră, dar cel mai rău dintre rele este ipocrizia. Nu sunt mândră de ipocrizia românilor.
Nu sunt mândră de românii care “sunt români” doar de 1 Decembrie. Nu sunt mândră de românii care “sunt mândrii de România”, care “iubesc România” doar astăzi, doar pentru o zi din 365/366 de zile pe an, doar pentru că azi este Ziua Națională. Nu sunt mândră de românii care azi laudă țara în care s-au născut și mâine o înjură, cu aceeași gură cu care au sărutat-o.
Sunt mândră de România mea și sunt mândră de faptul că o port în cartea mea de identitate, în sânge și-n majoritatea versurilor pe care le scriu. O iubesc și tocmai de aceea nu o să îmi laud țara; nu o să o laud azi, doar pentru că e ziua ei, cm nu o să o ponegresc mâine, doar pentru că nu va mai fi ziua ei.
Totuși, îi urez cu drag “La mulți ani!”. Iar românilor, le urez ceea ce îmi urez și mie în fiecare zi: a venit momentul să ne trezim. Deșteaptă-te, române. Poți mai mult de atât.