Cuib

Am cotrobăit zilele trecute prin toate cărțile mele de mitologie greacă. De ce? Păi mi-am dat seama că nicăieri nu apare un zeu al prieteniei. Niciunul. Tinerețea o are pe H**e, frumusețea pe Afrodita, familia pe Hera, marea pe Poseidon, înțelepciunea pe Atena, războiul pe Ares, negoțul și drumurile pe Hermes. Fiecare lucru omenesc, fiecare teamă, fiecare patimă își găsește un chip printre olimpieni.

Dar prietenia? Nimic.

Să fie o întâmplare? Probabil că nu. Zeii grecilor sunt capricioși și vanitoși, geloși și răzbunători, schimbători precum furtuna de pe mare. Iubesc cu patimă, urăsc cu cruzime, ajută azi și pedepsesc mâine.

Prietenia cere altceva. Eu zic că cere statornicie. Cere răbdare. Cere loialitate până la capăt, chiar și atunci când nu mai e nimic de câștigat. Prietenia e poate cea mai liniștită dintre marile iubiri ale omului. Și cea mai înaltă. Așa o văd eu. Ea nu cere jertfe pe altare și nici temple de marmură. Se hrănește din încredere, din râsete împărțite, din tăceri care nu apasă, din sprijin dat la nevoie și bucurie pentru reușitele celuilalt.

Eiiii, poate tocmai de aceea grecii nu i-au dat un zeu: PRIETENIA era prea curată pentru Olimp. Prea omenească și prea frumoasă ca să fie lăsată pe mâna unor nemuritori care își schimbau favorurile după orgoliu și toane. Prietenia nu avea nevoie de fulgere, de tridente sau de care de foc. Avea nevoie doar de oameni care să rămână unul lângă altul atunci când lumea începe să se clatine sau când totul e pură strălucire.

Cea mai mare laudă pe care i-o putem aduce prieteniei? Dintre toate lucrurile pe care anticii le-au ridicat la rang divin, EA a rămas mai presus de zei.

Prietenia e de mare preț la noi în CUIB.

Scarlett

În luna mai am stat de vorbă cu Ana Gurduza - artist vizual, fondatoare a atelierului ARS ANA.

Ana ne-a povestit despre parcursul ei în lumea artelor marcat la inceputuri de copilăria fericită petrecută la țară, lângă Chișinău, în mijlocul naturii alături de bunici....ce poate fi mai frumos si mai util unui om la inceput de viata, indiferent de parcursul sau?

Va invitam sa va bucurati de un alt dialog superb in Cuib! 😍

Multumiri Ana si echipei!👏🤗

------
🎤Monica Basu
📽 Andrei Ispas

E ziua dorului, sentimentul care adună, răstoarnă, sudează și risipește emoții în tonuri când puternice, când suave.

„Mi-e dor de tine” povestește trăirea aceea specială, de neexplicat în cuvinte simple. Dorul înseamnă oameni, locuri, clipe și stări care continuă să se cuibărească în noi mult timp după ce le-am trăit. Îl regăsim în liniștea serilor, în melodiile care ne opresc din mers și în momentele în care un gând ne poartă, fără veste, spre ceva drag.

Dorul vine cu imagini, cu lumină, cu întoarceri nevăzute spre oameni, locuri și trăiri care au lăsat urme frumoase. E felul în care sufletul păstrează aproape ceea ce a însemnat cândva bucurie, liniște, apartenență. Dor de om, de loc, de mireasmă, de trăiri? Poate din toate câte puțin.

Uneori, dorul e cea mai sinceră dovadă că anumite clipe nu trec cu adevărat. Rămân în noi și ne însoțesc tăcut prin timp.

„Mi-e dor de tine” e o oază: e locul acela din suflet unde oamenii, clipele și locurile dragi continuă să trăiască în lumină.

Cu dor,
Scarlett ( , )

(https://www.youtube.com/watch?v=2fqZ1em5SXY&list=RD2fqZ1em5SXY&start_radio=1)

Dragii nostri, avem vesti bune in Cuib: colega noastra, Carmen (), ne invita sa (re)asezam pe "harta" copiilor nostri bucuria jocului, bucuria copilariei!

Iata cateva ganduri pe care ni le-a impartasit cu ocazia lansarii acestui instrument deosebit de util in lupta - copiilor si parintilor deopotriva - cu dependenta de ecrane, lipsa interactiunilor copil-parinti in familie, s.a.m.d.:

"Am adunat în această carte bucăți din ceea ce îmi umple cu adevărat sufletul: joaca alături de copii. ✨

Fiecare activitate devine un prilej de conectare și o ocazie de a trăi acele momente simple care apropie și conteză.

Cred din toată inima că joaca este limbajul copilăriei și una dintre cele mai frumoase punți între părinte și copil.

Iar adevărul este, de fapt, atât de simplu.
Copilul tău nu are nevoie de mai mult. Are nevoie de tine. 🤍
De prezența, liniștea și iubirea ta."

Sincere felicitari, draga noastra! 👏🫶

---------------------------

Descoperă cartea aici:
👉 https://payhip.com/b/7QJgV
💻 Format PDF (descărcare instant)
💰 36 lei

Hristos a înviat!

Eu am văzut că recunoștința are o forță tăcută profundă; te împuternicește.

Ea transformă ceea ce ai deja în tot ceea ce îți este cu adevărat necesar.

Deși nu schimbă lumea, te ajută în felul în care tu o privești. Într-o clipă de liniște, când alegi să vezi binele din lucrurile mici, descoperi o bogăție care nu poate fi măsurată. Recunoștința are puterea de a îți oferi echilibrul acela care-ți dă puterea de a vedea lumina, de a o palpa oriunde. Când pritocești cumpătat această stare, începi să trăiești cu bucurie și descoperi că nu ai nevoie de mai mult pentru a fi împlinit, ci doar de o privire mai clară asupra a ceea ce contează cu adevărat!

Și azi, recunoștință, în CUIB-ul inimii tale.

Cu drag,
Scarlett

Hristos a înviat!🙏

Astăzi celebrăm arta si felul în care arta ne ține oameni!

De Ziua Mondială a Artei, ne întoarcem la esență: la emoție, la expresie, la curajul de a simți și de a spune lumii cine suntem.

Pentru noi, în Cuib, arta este un instrument de educație. Este un limbaj prin care copiii învață să viseze, iar adulții să nu uite cum...

Într-o lume în care devenim, prea des, consumatori grăbiți, alegem să fim creatori.
Să construim contexte în care oamenii gândesc, creează, pun întrebări și se descoperă.
Educația prin artă nu înseamnă doar culoare sau formă! Ea înseamnă conștientizare, empatie și libertate interioară.

CUIB s-a născut și din nevoia de a transforma comunitatea într-un spațiu viu, în care ideile circulă, iar binele se învață prin experiență.
CUIB e un loc în care educația nu se oprește la manual, ci continuă în dialog, în creație și în grijă față de ceilalți.

Prin proiectele noastre, susținem copiii care au nevoie de șansa de a învăța: oferim burse, rechizite, cărți și contexte în care imaginația lor poate crește fie că e vorba de muzică, pictură, dans, teatru, sculptură.
Pentru că uneori, o pensulă, o carte sau o mână întinsă pot schimba un destin.

Astăzi, mai mult ca oricând, alegem să spunem:

Fii creator, nu consumator!
Fii voce, nu ecou!
Fii parte dintr-o comunitate care crește prin bine!

La mulți ani, artă!

Hristos a Inviat!🙌❤️

Continuăm să discutăm în Cuib despre educație, învățământ, școală și, în general, despre lumea în care se formează și cresc copiii noștri.
Am avut onoarea și bucuria de a sta de vorbă cu prof. dr. Monica Șerbanescu, fondatoarea Liceul Pedagogic Ortodox "Anastasia Popescu" din București.

Experiența domniei sale în pedagogie începe înainte de 1989, cu înființarea grădiniței cu predare în limba franceză Arc en ciel. Modelul și mentorul său a fost Anastasia Popescu - doamna pedagogiei românești, profesorul care a reintrodus religia în școli după Revoluția din 1989.

Vă invităm la o conversație cu rost, îmbogățitoare și care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Multumim invitatei noastre pentru prezenta!🙏
_____

🎤Monica Bâșu
📽 Andrei Ispas

https://cuib.community/conversatii-cu-rost-17/

"Educația unui popor se vede mai întâi în felul în care se comportă oamenii pe stradă."

Dragii nostri, continuam cu entuizasm proiectul nostru cultural & educational, Cuibul de Cultura, alaturi de oameni valorosi despre care credem ca au nevoie de sustinere continua in demersul lor pentru "mai bine", indiferent de domeniul in care isi desfasoara activitatea!

Astfel, va retinem atentia cu o noua editie a Conversatiilor cu Rost in care am abordat cu curaj si asumare, astfel cm v-am obisnuit in Cuib, o temă extrem de importantă în formarea caracterelor copiilor nostri: bunele maniere.

Am discutat pe larg acest subiect cu Stefana Miret, fondatoarea școlii de bune maniere, Manieres, analizând pe rând rolul familiei moderne în "echiparea" copilului cu bune maniere, al școlii în dezvoltarea unui mediu de conviețuire armonios, dar și eticheta în spațiile comune sau pe rețelele de socializare.

Lipsa bunelor maniere dauneaza grav societatii, asadar, folositi-le fara limita!🤩

Va dorim vizionare placuta!

------

https://cuib.community/conversatii-cu-rost-16/

Cred că oamenii buni sunt cel mai mare dar pe care îl putem primi în drumul nostru. Oameni buni în viețile noastre: oh! ...o binecuvântare. Ei ne amintesc, iar și iar, că atunci când alegem să ne concentrăm asupra lucrurilor bune, mintea noastră începe să vadă tot mai mult bine în jur. Gândurile pe care le hrănim devin felul în care privim lumea. De aceea, fiecare zi poate fi o ocazie de a ne înconjura de lucruri aducătoare de bine, lucruri simple care aduc lumină în suflet: o îmbrățișare sinceră, un cuvânt spus cu blândețe, liniștea unei respirații adânci, cerul albastru-de nu-mă-uita, mirosul curat al dimineții de primăvară înverzită, parfumul zambilelor și zâmbetele oamenilor dragi. Binele nu apare întâmplător. Îl vedem mai des atunci când alegem să-l căutăm și să-l dăruim. Și cred că ați observat: lumea devine mai frumoasă de fiecare dată când noi pășim în ea cu un gând bun!

Din CUIB să se reverse spre noi, toți, azi: bunătate, grijă și lumină, pentru că acolo unde este un CUIB, există întotdeauna viață, căldură și speranță.

Cu drag,
Scarlett

Februarie e încă în iarnă, dar parcă nu mai e totul doar despre frig. E luna în care stai cu răbdarea care te așază, cu gândul ridicat spre văzduh și cu inima deja plecată puțin mai departe: undeva, aproape imperceptibil, începe să se simtă primăvara.

Zilele cresc mititel, lumina rămâne mai mult pe ferestre, iar nerăbdarea se ițește în ochiuri de soare. Nu e grabă, dar e dorul acela frumos după firul de iarbă, după trilul păsărilor, după mișcarea vieții care se trezește încet. Februarie te învață să aștepți fără să fii încremenit.

E încă timp de tihnă, dar nu de retragere. Un timp în care răbdarea nu apasă, ci pregătește. În care dorul de ducă te inundă fără să te neliniștească. Doar îți amintește că urmează drumuri, începuturi, aer cald și pași ușori.

Februarie nu te grăbește. Te ține într-un echilibru fragil între ce a fost și ce urmează. Îți cere să mai stai puțin, dar cu privirea înainte. Cu speranța în suflet și cu încrederea că tot ce e viu știe când să înflorească.

Februarie e o lună care se simte. La noi, în CUIB, așa este.

Cu drag, Scarlett( , )