Cuib

Dragii noștri,

În această ediție vă invităm la țară, în vizită la prima fermă regenerativă din România: Sol și Suflet.

D**a o conversatie extrem de relevanta pentru realitatea de astazi, am ramas in minte cu urmatoarele intrebari: Ce fel de "pământ" lăsăm moștenire? Cum putem contribui toți la o lume mai puțin consumeristă și mai puțin risipitoare? Cum putem crea comunități pentru a ne reapropia unii de alții?

Vizionare placuta!🎈

https://cuib.community/conversatii-cu-rost-19/

------
Multumiri echipei:
🎤Monica Basu
📽 Andrei Ispas
🎬Asistent filmare: David Bulboaca

Dacă vezi ceva frumos într-un om, spune-i! Spune-i, da?

Nu mâine. Nu când va veni momentul perfect. Nu doar în gândul tău. Spune-i!

În zilele acestea oamenii aud prea des ce le lipsește. Ce nu sunt. Li se spune unde greșesc, ce ar trebui să schimbe, cm ar trebui să fie pentru a merita mai multă apreciere, mai multă iubire, mai multă acceptare. Puțini aud însă că au deja frumosul în ei...

Poate că ai observat bunătatea cuiva... Poate ai văzut răbdarea pe care o oferă celorlalți fără să ceară nimic în schimb.... Poate ai remarcat generozitatea, sensibilitatea, puterea de a merge mai departe când viața nu a fost blândă..... Poate ai văzut o lumină pe care nici măcar el sau ea nu o mai vede....

Spune-i!

Uneori, un singur cuvânt sincer poate rămâne în suflet ani întregi. Într-o zi grea, într-un moment de îndoială, omul acela își poate aminti că cineva a văzut ceva valoros în el. Că cineva i-a recunoscut frumusețea pe care el o uitase.

Și poate că exact atunci va găsi puterea să creadă din nou în sine!

Nu, nu reparăm oamenii. Nu avem nevoie să-i remodelăm după măsura așteptărilor noastre. Avem nevoie să învățăm să vedem mai atent și să rostim mai des binele pe care îl descoperim.

Eu știu că fiecare om poartă în el un grăunte de minune...

Uneori, acel grăunte începe să crească în clipa în care cineva îl observă și îl numește. Noi, în CUIB, ne străduim să facem asta!

Cu drag,
Scarlett ( ; Scarlett Onica )

-------

*poza "furata" de la prietenii nostri Herball - Cosmetice cu plante medicinale :P

Am cotrobăit zilele trecute prin toate cărțile mele de mitologie greacă. De ce? Păi mi-am dat seama că nicăieri nu apare un zeu al prieteniei. Niciunul. Tinerețea o are pe H**e, frumusețea pe Afrodita, familia pe Hera, marea pe Poseidon, înțelepciunea pe Atena, războiul pe Ares, negoțul și drumurile pe Hermes. Fiecare lucru omenesc, fiecare teamă, fiecare patimă își găsește un chip printre olimpieni.

Dar prietenia? Nimic.

Să fie o întâmplare? Probabil că nu. Zeii grecilor sunt capricioși și vanitoși, geloși și răzbunători, schimbători precum furtuna de pe mare. Iubesc cu patimă, urăsc cu cruzime, ajută azi și pedepsesc mâine.

Prietenia cere altceva. Eu zic că cere statornicie. Cere răbdare. Cere loialitate până la capăt, chiar și atunci când nu mai e nimic de câștigat. Prietenia e poate cea mai liniștită dintre marile iubiri ale omului. Și cea mai înaltă. Așa o văd eu. Ea nu cere jertfe pe altare și nici temple de marmură. Se hrănește din încredere, din râsete împărțite, din tăceri care nu apasă, din sprijin dat la nevoie și bucurie pentru reușitele celuilalt.

Eiiii, poate tocmai de aceea grecii nu i-au dat un zeu: PRIETENIA era prea curată pentru Olimp. Prea omenească și prea frumoasă ca să fie lăsată pe mâna unor nemuritori care își schimbau favorurile după orgoliu și toane. Prietenia nu avea nevoie de fulgere, de tridente sau de care de foc. Avea nevoie doar de oameni care să rămână unul lângă altul atunci când lumea începe să se clatine sau când totul e pură strălucire.

Cea mai mare laudă pe care i-o putem aduce prieteniei? Dintre toate lucrurile pe care anticii le-au ridicat la rang divin, EA a rămas mai presus de zei.

Prietenia e de mare preț la noi în CUIB.

Scarlett

În luna mai am stat de vorbă cu Ana Gurduza - artist vizual, fondatoare a atelierului ARS ANA.

Ana ne-a povestit despre parcursul ei în lumea artelor marcat la inceputuri de copilăria fericită petrecută la țară, lângă Chișinău, în mijlocul naturii alături de bunici....ce poate fi mai frumos si mai util unui om la inceput de viata, indiferent de parcursul sau?

Va invitam sa va bucurati de un alt dialog superb in Cuib! 😍

Multumiri Ana si echipei!👏🤗

------
🎤Monica Basu
📽 Andrei Ispas

E ziua dorului, sentimentul care adună, răstoarnă, sudează și risipește emoții în tonuri când puternice, când suave.

„Mi-e dor de tine” povestește trăirea aceea specială, de neexplicat în cuvinte simple. Dorul înseamnă oameni, locuri, clipe și stări care continuă să se cuibărească în noi mult timp după ce le-am trăit. Îl regăsim în liniștea serilor, în melodiile care ne opresc din mers și în momentele în care un gând ne poartă, fără veste, spre ceva drag.

Dorul vine cu imagini, cu lumină, cu întoarceri nevăzute spre oameni, locuri și trăiri care au lăsat urme frumoase. E felul în care sufletul păstrează aproape ceea ce a însemnat cândva bucurie, liniște, apartenență. Dor de om, de loc, de mireasmă, de trăiri? Poate din toate câte puțin.

Uneori, dorul e cea mai sinceră dovadă că anumite clipe nu trec cu adevărat. Rămân în noi și ne însoțesc tăcut prin timp.

„Mi-e dor de tine” e o oază: e locul acela din suflet unde oamenii, clipele și locurile dragi continuă să trăiască în lumină.

Cu dor,
Scarlett ( , )

(https://www.youtube.com/watch?v=2fqZ1em5SXY&list=RD2fqZ1em5SXY&start_radio=1)

Dragii nostri, avem vesti bune in Cuib: colega noastra, Carmen (), ne invita sa (re)asezam pe "harta" copiilor nostri bucuria jocului, bucuria copilariei!

Iata cateva ganduri pe care ni le-a impartasit cu ocazia lansarii acestui instrument deosebit de util in lupta - copiilor si parintilor deopotriva - cu dependenta de ecrane, lipsa interactiunilor copil-parinti in familie, s.a.m.d.:

"Am adunat în această carte bucăți din ceea ce îmi umple cu adevărat sufletul: joaca alături de copii. ✨

Fiecare activitate devine un prilej de conectare și o ocazie de a trăi acele momente simple care apropie și conteză.

Cred din toată inima că joaca este limbajul copilăriei și una dintre cele mai frumoase punți între părinte și copil.

Iar adevărul este, de fapt, atât de simplu.
Copilul tău nu are nevoie de mai mult. Are nevoie de tine. 🤍
De prezența, liniștea și iubirea ta."

Sincere felicitari, draga noastra! 👏🫶

---------------------------

Descoperă cartea aici:
👉 https://payhip.com/b/7QJgV
💻 Format PDF (descărcare instant)
💰 36 lei

Hristos a înviat!

Eu am văzut că recunoștința are o forță tăcută profundă; te împuternicește.

Ea transformă ceea ce ai deja în tot ceea ce îți este cu adevărat necesar.

Deși nu schimbă lumea, te ajută în felul în care tu o privești. Într-o clipă de liniște, când alegi să vezi binele din lucrurile mici, descoperi o bogăție care nu poate fi măsurată. Recunoștința are puterea de a îți oferi echilibrul acela care-ți dă puterea de a vedea lumina, de a o palpa oriunde. Când pritocești cumpătat această stare, începi să trăiești cu bucurie și descoperi că nu ai nevoie de mai mult pentru a fi împlinit, ci doar de o privire mai clară asupra a ceea ce contează cu adevărat!

Și azi, recunoștință, în CUIB-ul inimii tale.

Cu drag,
Scarlett

Hristos a înviat!🙏

Astăzi celebrăm arta si felul în care arta ne ține oameni!

De Ziua Mondială a Artei, ne întoarcem la esență: la emoție, la expresie, la curajul de a simți și de a spune lumii cine suntem.

Pentru noi, în Cuib, arta este un instrument de educație. Este un limbaj prin care copiii învață să viseze, iar adulții să nu uite cum...

Într-o lume în care devenim, prea des, consumatori grăbiți, alegem să fim creatori.
Să construim contexte în care oamenii gândesc, creează, pun întrebări și se descoperă.
Educația prin artă nu înseamnă doar culoare sau formă! Ea înseamnă conștientizare, empatie și libertate interioară.

CUIB s-a născut și din nevoia de a transforma comunitatea într-un spațiu viu, în care ideile circulă, iar binele se învață prin experiență.
CUIB e un loc în care educația nu se oprește la manual, ci continuă în dialog, în creație și în grijă față de ceilalți.

Prin proiectele noastre, susținem copiii care au nevoie de șansa de a învăța: oferim burse, rechizite, cărți și contexte în care imaginația lor poate crește fie că e vorba de muzică, pictură, dans, teatru, sculptură.
Pentru că uneori, o pensulă, o carte sau o mână întinsă pot schimba un destin.

Astăzi, mai mult ca oricând, alegem să spunem:

Fii creator, nu consumator!
Fii voce, nu ecou!
Fii parte dintr-o comunitate care crește prin bine!

La mulți ani, artă!

Hristos a Inviat!🙌❤️

Continuăm să discutăm în Cuib despre educație, învățământ, școală și, în general, despre lumea în care se formează și cresc copiii noștri.
Am avut onoarea și bucuria de a sta de vorbă cu prof. dr. Monica Șerbanescu, fondatoarea Liceul Pedagogic Ortodox "Anastasia Popescu" din București.

Experiența domniei sale în pedagogie începe înainte de 1989, cu înființarea grădiniței cu predare în limba franceză Arc en ciel. Modelul și mentorul său a fost Anastasia Popescu - doamna pedagogiei românești, profesorul care a reintrodus religia în școli după Revoluția din 1989.

Vă invităm la o conversație cu rost, îmbogățitoare și care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Multumim invitatei noastre pentru prezenta!🙏
_____

🎤Monica Bâșu
📽 Andrei Ispas

https://cuib.community/conversatii-cu-rost-17/