Cuib

De obicei spunem: „În cel mai rău caz…”; ,,Cel mai rău scenariu.."
Și imediat mintea începe să construiască: ,,Ce-ar putea merge prost? Ce fac dacă se întâmplă asta? Dar dacă pierd? Dar dacă nu reușesc?"

Ne imaginăm cu ușurință cel mai rău scenariu. Ca și cm am exersa, dinainte, frica.

Și dacă, uneori, am face altceva?

Dacă ne-am întreba: „Care este cel mai bun scenariu?”
„Cum ar fi dacă lucrurile ar ieși bine?”
„Care este cea mai frumoasă variantă posibilă?”

Ce bine ar fi să-i dăm minții și o altă direcție! Ceea ce repetăm în gând devine, încet, felul în care privim viața...

E bine să ne antrenăm nu doar pentru ce e mai rău, ci și pentru ce e mai bun!

Să lăsăm loc speranței!
Să-i facem loc binelui înainte să apară!

Și dacă, de data aceasta, cel mai bun scenariu este posibil?

Cu drag,
Scarlett ( , Ascult. )

“Un mare dar primit este că m-am născut în credința ortodoxă, iar un alt dar esențial este acela că m-am născut la țară. Acesta este blazonul meu de noblețe.” Doina Lavric-Parghel (culegătoare și interpretă de folclor)

Vizionare placuta!🫶

https://cuib.community/conversatii-cu-rost-22/
-------

Multumiri echipei:
🎤Moderator: Monica Basu
🎬Fimare & montaj: Andrei Ispas
🎧Asistent filmare: David-Ioan Bulboaca

Conversații cu rost #22 - Cuib Community Vă invităm la o conversație profundă cu Doina Lavric Parghel, culegătoare și interpretă de folclor. A predat timp de 23 de ani limba română

"Legatura cu Dumnezeu" - cea mai sincera si sigura relatie care ii poate ajuta (mai mult decat orice) pe copiii si tinerii nostri sa faca fata realitatii deloc roz a zilelor noastre!
Va invitam sa ascultati alaturi de copiii / adolescentii vostri cuvintele blande si pline de intelepciune ale bunului Parinte Pimen Vlad.🫶

Vizionare cu folos!🙌

www.youtube.com

Care e parfumul zilelor de vacanță?

Ah... spune-mi, ce îți rămâne în nări după ce vara pleacă? Ce îți rămâne în inimă? În suflet? Ce te face să închizi ochii și să inspiri adânc (știi momentul acela?) doar ca să mai trăiești o dată o clipă?

Poate miroase a nisip fierbinte, care îți fuge printre degete. Sau a calm. (Da, calmul acela pe care parcă nu-l găsești nicăieri în restul anului).

Poate a mare sărată, cu alge mustind pe țărm (...și valurile? Le auzi?). A grâu umezit de rouă, legănat încet de vânt. A brad neclintit și a sevă caldă. A fân proaspăt cosit (îți amintești?), a pământ reavăn după o ploaie scurtă de vară.

Sau poate a piersici coapte, culese direct din pom. A pepene rece, mâncat afară, cu zeama curgând pe mâini. A cremă de soare și piele sărată. A prosop încălzit de soare. A ponton din lemn încins. A scoici ascunse prin buzunare. A ploaie de vară pe asfalt fierbinte. A tei înflorit, a lavandă, a mentă și a salvie frecată între degete. A flori de câmp. A fum de grătar care se ridică leneș spre cer. A foc de tabără. A cafea băută desculță, dimineața devreme. A cearșafuri uscate în vânt și haine care... da, chiar miros a zefir.

Și, uneori, nici nu e un miros anume. E mirosul libertății. Al zilelor în care nu te grăbea nimeni. Al râsetelor fără motiv. Al serilor care păreau că nu se mai termină (ce bine era, nu?).

Ține bine minte parfumul vacanței. Nu-i da drumul. Strânge-l în suflet, ca pe o scrisoare pe care n-o citești des, dar știi mereu unde o găsești. Pentru că va veni o zi în care o adiere, o floare, o ploaie sau o urmă de sare îți vor aminti, dintr-odată, cine erai când ai fost cu adevărat fericit. Și, uneori, asta e tot ce avem nevoie ca să ne întoarcem la noi.

Cu drag,
Scarlett

In plina luna august va propunem o discutie cu o reprezentanta de seama a muzicii romanesti, soprana Felicia Filip: doctor in muzica, profesor si director al Opera Comică pentru Copii unde, de peste un deceniu, face minuni culturale pt copii alaturi de echipa OCC ❤️

Dincolo de succesul și de reputația domniei sale, am descoperit o personalitate optimistă, cu mult umor, cu o energie molipsitoare care trăiește viața în bucurie și în credința că Dumnezeu o iubește și care nu s-a gândit niciodată să trăiască în altă țară decât în România sa.

Valorile unei tari trebuiesc apreciate, promovate si nu ascunse sub obroc!✨️

Vizionare placuta!🤗

https://cuib.community/conversatii-cu-rost-21/

Conversații cu rost #21 - Cuib Community În plină vară vă invităm la o conversație minunată cu soprana Felicia Filip.Am stat de vorbă despre muzică, copilărie, educație, familie

Dragii nostri, in mijlocul lunii lui cuptor revenim catre voi cu cea de-a 20-a intalnire gazduita de proiectul Conversatii cu Rost - o discutie fresh ca aerul curat de munte!🏔️

Invitata noastra, Luciana Laudoniu , creatoarea Himalaya Travel, ne-a povestit despre minunata ei conexiune de peste 20 de ani cu natura, despre relatia (care a trecut proba timpului) cu copiii din taberele anilor 2000, cat si despre locurile memorabile care sunt oferite spre explorare clientilor sai mai mici sau mai mari.

Vizionare placuta! 🤩🍹

https://cuib.community/conversatii-cu-rost-20/

Dragii noștri,

În această ediție vă invităm la țară, în vizită la prima fermă regenerativă din România: Sol și Suflet.

D**a o conversatie extrem de relevanta pentru realitatea de astazi, am ramas in minte cu urmatoarele intrebari: Ce fel de "pământ" lăsăm moștenire? Cum putem contribui toți la o lume mai puțin consumeristă și mai puțin risipitoare? Cum putem crea comunități pentru a ne reapropia unii de alții?

Vizionare placuta!🎈

https://cuib.community/conversatii-cu-rost-19/

------
Multumiri echipei:
🎤Monica Basu
📽 Andrei Ispas
🎬Asistent filmare: David Bulboaca

Dacă vezi ceva frumos într-un om, spune-i! Spune-i, da?

Nu mâine. Nu când va veni momentul perfect. Nu doar în gândul tău. Spune-i!

În zilele acestea oamenii aud prea des ce le lipsește. Ce nu sunt. Li se spune unde greșesc, ce ar trebui să schimbe, cm ar trebui să fie pentru a merita mai multă apreciere, mai multă iubire, mai multă acceptare. Puțini aud însă că au deja frumosul în ei...

Poate că ai observat bunătatea cuiva... Poate ai văzut răbdarea pe care o oferă celorlalți fără să ceară nimic în schimb.... Poate ai remarcat generozitatea, sensibilitatea, puterea de a merge mai departe când viața nu a fost blândă..... Poate ai văzut o lumină pe care nici măcar el sau ea nu o mai vede....

Spune-i!

Uneori, un singur cuvânt sincer poate rămâne în suflet ani întregi. Într-o zi grea, într-un moment de îndoială, omul acela își poate aminti că cineva a văzut ceva valoros în el. Că cineva i-a recunoscut frumusețea pe care el o uitase.

Și poate că exact atunci va găsi puterea să creadă din nou în sine!

Nu, nu reparăm oamenii. Nu avem nevoie să-i remodelăm după măsura așteptărilor noastre. Avem nevoie să învățăm să vedem mai atent și să rostim mai des binele pe care îl descoperim.

Eu știu că fiecare om poartă în el un grăunte de minune...

Uneori, acel grăunte începe să crească în clipa în care cineva îl observă și îl numește. Noi, în CUIB, ne străduim să facem asta!

Cu drag,
Scarlett ( ; Scarlett Onica )

-------

*poza "furata" de la prietenii nostri Herball - Cosmetice cu plante medicinale :P

Am cotrobăit zilele trecute prin toate cărțile mele de mitologie greacă. De ce? Păi mi-am dat seama că nicăieri nu apare un zeu al prieteniei. Niciunul. Tinerețea o are pe H**e, frumusețea pe Afrodita, familia pe Hera, marea pe Poseidon, înțelepciunea pe Atena, războiul pe Ares, negoțul și drumurile pe Hermes. Fiecare lucru omenesc, fiecare teamă, fiecare patimă își găsește un chip printre olimpieni.

Dar prietenia? Nimic.

Să fie o întâmplare? Probabil că nu. Zeii grecilor sunt capricioși și vanitoși, geloși și răzbunători, schimbători precum furtuna de pe mare. Iubesc cu patimă, urăsc cu cruzime, ajută azi și pedepsesc mâine.

Prietenia cere altceva. Eu zic că cere statornicie. Cere răbdare. Cere loialitate până la capăt, chiar și atunci când nu mai e nimic de câștigat. Prietenia e poate cea mai liniștită dintre marile iubiri ale omului. Și cea mai înaltă. Așa o văd eu. Ea nu cere jertfe pe altare și nici temple de marmură. Se hrănește din încredere, din râsete împărțite, din tăceri care nu apasă, din sprijin dat la nevoie și bucurie pentru reușitele celuilalt.

Eiiii, poate tocmai de aceea grecii nu i-au dat un zeu: PRIETENIA era prea curată pentru Olimp. Prea omenească și prea frumoasă ca să fie lăsată pe mâna unor nemuritori care își schimbau favorurile după orgoliu și toane. Prietenia nu avea nevoie de fulgere, de tridente sau de care de foc. Avea nevoie doar de oameni care să rămână unul lângă altul atunci când lumea începe să se clatine sau când totul e pură strălucire.

Cea mai mare laudă pe care i-o putem aduce prieteniei? Dintre toate lucrurile pe care anticii le-au ridicat la rang divin, EA a rămas mai presus de zei.

Prietenia e de mare preț la noi în CUIB.

Scarlett

În luna mai am stat de vorbă cu Ana Gurduza - artist vizual, fondatoare a atelierului ARS ANA.

Ana ne-a povestit despre parcursul ei în lumea artelor marcat la inceputuri de copilăria fericită petrecută la țară, lângă Chișinău, în mijlocul naturii alături de bunici....ce poate fi mai frumos si mai util unui om la inceput de viata, indiferent de parcursul sau?

Va invitam sa va bucurati de un alt dialog superb in Cuib! 😍

Multumiri Ana si echipei!👏🤗

------
🎤Monica Basu
📽 Andrei Ispas