YinRise

Ni se întâmplă lucruri în viață. Unele ne provoacă durere, și durerea e inevitabilă. Durerea are nevoie să fie trăită, văzută, pansată și vindecată. Dar cu suferința, este o altă poveste. Suferința este, de fapt, opțională. Da, da, ai citit bine!

Conștient sau inconștient, rămânem în durere și după ce aceasta a trecut — iar asta e o decizie.

Numai că, în timp ce mintea conștientă spune că ar vrea să se vindece, să lase suferința să se consume, să fie trăită și apoi să să treacă, inconștientul se agață de ea, pentru că aduce cu sine atenția, bunăvoința și compasiunea celorlalți, scuza de care avem nevoie, justificarea, toate fiind beneficii care nu sunt imediat vizibile. Dar sunt acolo. Caroline Myss numește împărtășirea suferinței- "sistemul rapid de conexiune între oameni"

Adevărul este că, în timp, ajungem să investim mult în suferință, pentru că în termeni economici, suferința este mai „profitabilă" decât starea de bine. Poate că așa se explică faptul ca majoritatea conversațiilor se învârt în jurul subiectelor dureroase, știrile sunt majoritatea livrate pe tonul grav al "crizelor". Oamenii rezonează empatic, si reacționează mult mai repede la emoții negative. Asta e și logica algoritmilor. Ura "vinde" mai bine decât bucuria!

Și uite așa, arhetipul Victimei devine puternic. Și alimentează autosabotajul și crează noi tipare și motive de suferință. Aparent, toată lumea caută fericirea și starea de bine, spiritualitatea și liniștea interioară, zen-ul, în timp ce fiecare se agață de propria suferință, evitand deciziile și repetând mantra "Nu pot. Pentru că..."

Și...adevărata libertate este să poți alege să cauți soluția în locul problemelor.

Bridget Bishop, Salem, 10 iunie 1692.
Prima victima a fricii si a bigotismului religios. Orice asemanare cu ideile fanatice din zilele noastre nu este intamplatoare!

On this day in 1692, Bridget Bishop became the first person executed during the Salem witch trials.

She was not the first person accused, but she was the first to be hanged. Her story became one of the darkest symbols of what happens when fear, gossip, religion, and social judgment turn against someone who does not fit perfectly inside the rules of society.

Bridget Bishop was remembered as a woman who stood out. Some accounts describe her clothing as unusually bold for Puritan Salem — including a black hat and a striking red bodice. In a world that demanded silence, obedience, and modesty, even the way a woman dressed could become suspicious.

Her trial was filled with accusations, fear, and claims that today sound impossible, but in 1692 they were enough to condemn a person to death.

More than three centuries later, Bridget Bishop’s name still reminds us of a painful truth: sometimes history’s monsters are not the people accused of darkness, but the crowds who decide they have the right to destroy them.

June 10 is not a day to celebrate.
It is a day to remember.

Bridget Bishop. Salem. 1692.
The first victim of a fear that would soon consume many more.

În mitologie, Lilith ar fi fost prima sotie a lui Adam. Plămădită din acelasi lut, însuflețită de aceeasi suflare divină. Adam i-a cerut să se supună, dar ea a refuzat. A rostit numele divin și a părăsit Edenul mai degrabă decât să accepte inegalitatea.
Pentru asta a fost transformată în demon — seducătoare, periculoasă, distrugătoare de familii. Un avertisment pentru celelalte.
Apoi, legenda spune ca Adam a primit ce și-a dorit : o femeie supusă, parte din el, (la propriu- din coasta lui), Eva. Cea care a acceptat rolul și cerințele lui Adam, și s-a supus.
Așa cm Lillith s-a răzvrătit total, Eva s-a supus total.

Și până în zilele noastre, arhetipal, urmașele lui Lillith și cele ale Evei trăiesc printre noi, și sunt în aceeași opoziție.

"Eva" a ramas soția supusă, adeptă a moralei creștine și valorilor tradiționale. La extrem-femeia sacrificată pe altarul datoriei. Uneori victimă a abuzurilor conjugale.

"Lillith" a rămas revoltată, in continuare refuză rolurile tradiționale, în continuare spune NU!, cu aceeasi fermitate, este la fel de demonizată în percepția socială. La extrem-feminista feroce, care tinde să evite bărbații și preferă singurătatea, pentru că ea încă vede în relații cerința supunerii.

Iar bărbații? Conștient, valorizează și caută femei de tip Eva- pentru căsătorie, familie, și copii. Dar în adâncul sufletului, vor tânji mereu după femeia de tip Lillith, de care vor fi mereu irezistibil atrași, pentru că ceva din ei știe că nu o pot avea cu totul, niciodată! Dar asta nu îi împiedică să-și încerce norocul.

În realitate, nici "Eva", nici "Lillith" nu e fericită. În secret, fiecare invidiază părți din cealaltă.
Pentru a deveni întreagă, Eva ar avea nevoie să-și recupereze instinctele, individualitatea, și partea de jos a corpului. Să dobândească cunoașterea ce îi dă puterea de a seta limite ferme.

Iar Lillith...Ar avea nevoie să-și onoreze nevoia de a iubi și de a fi iubită, să poată rămâne ea însăși împreună cu celălalt. Să dobândească sensibilitatea care o face receptivă și o învață despre conectare.

Oare tu în care dintre personaje te regăsești?

Într-una din poveștile ei, Clarissa Pinkola Estés vorbește despre simbolurile femininului captiv in povestea despre Barbă Albastră — bărbatul care seduce, promite multe dar ucide femeile pe rând și totuși găsește mereu una nouă dispusă să-l urmeze acasă.

Cum reușeste? De ce se întâmplă asta?
De ce sunt atătea femei care nu-si ascultă nici instinctul, nici intuitia, nici parerile sau experientele impărtășie de alte femei si ajung victime ale abuzurilor emoționale, sau chiar și fizice ale partenerilor?

Pentru că prădătorul exterior nu arată niciodată ca un pericol. Arată ca o promisiune. Capcanele cele mai eficiente nu vin cu avertisment — vin cu farmecul exterior. Vin ca cineva care te vede, te alege, te face să te simți specială. Pe care îl vei putea salva tu de ceea ce a trăit înaintea ta. Căruia îi vezi potențialul viitor, și te străduiești să-l ajuți să devină cea mai buna versiune a lui, pentru tine! Și te grăbești să treci cu vederea-în numele iubirii, firește- tot ceea ce se petrece în prezent. Primele tăceri disprețuitoare, primele ocazii în care te neglijează sau uită că ești prezentă, primele crize de nervi, primele injurături, prima îmbrânceală sau prima palmă pentru care își cere scuze cu lacrimi de crocodil… primul flirt cu altcineva, primul…”E numai vina ta!”

Și tu crezi asta pentru că…cel mai periculos prădător e cel pe care îl purtăm înăuntru. Vocea care spune că poți să te străduiești mai mult. Că nu ești destul. Că nu meriți. Că... "dacă ai fi mai cuminte, mai tăcută, mai puțin, nimic nu s-ar fi întâmplat, și totul ar merge bine". Vocea care ți-a spus mai demult că pedeapsa primită este meritată pentru că nu ai fost cuminte, vocea din interior care ucide curiozitatea, dorința, instinctul — înainte ca altcineva să apuce.

Recunoști prădătorul interior după ce lasă în urmă: vină, teamă, oboseală, renunțare, sentimentul că undeva pe drum ai pierdut ceva din tine și nici nu știi exact de ce.

Prima măsură de apărare nu e să fugi. E să înveți să-l recunoști. Pe El-prădătorul din interior. Să-l poți privi în ochi și să-îi poți spune “Gata! Până aici! Nu te mai ascult!” Și dacă reușești, poți pleca sau poți rămâne dacă mai vrei. Dar cu puterea de a decide din libertate și putere personală, nu din convingerea că nu poți altfel.

Ce voce îți ucide cel mai des vitalitatea și creativitatea înainte ca ele să înceapă să te bucure?

Suferinta fetelor cuminti!

Cel mai cumplit lucru pe care îl pot face părinții fiicei lor este să o crească drept o „fată cuminte”. Și nu mă refer acum la a fi decentă, inteligentă sau responsabilă. Vorbesc despre acea „cumințenie” care înseamnă dependență de aprobarea celorlalți, teama de a supăra orice neisprăvit și tendința de a căuta mereu ceva bun chiar și în ceea ce este profund toxic. A fi „cuminte” — adică docilă și comodă pentru ceilalți — devine o povară apăsătoare, de care multe femei nu reușesc să se elibereze întreaga viață.

Fetele cuminți sunt adorate de adulți: educatoarele de la grădiniță, părinții, învățătoarele. Dacă îi spui unei astfel de fete să termine tot din farfurie — supa sau terciul — ea va mânca până la ultima lingură, chiar și cu noduri în gât, numai să nu dezamăgească adulții. Iar mai târziu, la maturitate, nimeni nu înțelege de unde apar kilogramele în plus și obiceiul de a mânca mai mult decât cere propriul corp. Dar cm să-și audă corpul, când nu a fost învățată să-l asculte? A fost deprinsă, în schimb, să caute aprobarea în ochii educatoarei: „Sunt sătulă sau încă nu?”

Fata cuminte nu răspunde obraznic adulților. Nu le vorbește nici măcar de la egal la egal: doar zâmbește, aprobă și ascultă. Iar când, pe la paisprezece-cincisprezece ani, un bărbat matur începe să se apropie de ea cu o familiaritate murdară și un zâmbet libidinos, fata nici măcar nu știe să reacționeze — nu are exercițiul opoziției. Și astfel îndură, îngrozită, acolo unde ar trebui să spună ferm și răspicat: „Ia-ți mâinile imediat!”

Fata cuminte învață doar de note maxime. O notă mai mică devine pentru ea o dramă personală. După ani întregi în care și-a măsurat valoarea prin evaluările altora, continuă și ca adult să trăiască într-o tensiune permanentă: „Cum sunt privită? Ce spun oamenii despre mine? Mă consideră toți suficient de bună?” Ea așteaptă de la viață aceleași „zece” pe care le primea la școală. Numai că lumea matură funcționează altfel: oferă rar laude și împarte cu generozitate lovituri. Iar fata suferă în tăcere și își liniștește neliniștea cu sedative — sau cu ceva și mai puternic.

Fata cuminte se străduiește să fie comodă pentru toți — mai comodă chiar decât o pereche veche de papuci de casă. Face pe plac, are grijă de ceilalți, se sacrifică. Doar că aceste sacrificii nu sunt, de multe ori, nici apreciate, nici respectate; dimpotrivă, sunt percepute ca semn de slăbiciune. Iar ceilalți profită fără nicio jenă. Câte fete bune și decente, crescute în spiritul sacrificiului de sine, ajung să se căsătorească cu leneși, paraziți sau profitori. Iar aceștia trăiesc liniștiți pe spinarea lor și, pe deasupra, mai au și pretenții.

Fata cuminte este învățată să suporte. Să nu-i deranjeze pe adulți cu problemele ei „neînsemnate”. Să aștepte docilă până când cineva își va aminti de ea. Se obișnuiește atât de profund cu răbdarea și renunțarea, încât acestea devin a doua ei natură — un mod de existență în care suferința este acceptată ca normalitate. Ani la rând nici măcar nu își cumpără o canapea nouă, fără să observe că o dor spatele și gâtul de la locul incomod în care doarme. Pentru că s-a împăcat cu ideea că disconfortul este inevitabil.

Pentru adulți, să aibă copii „cuminți” este extraordinar de convenabil. Copiii cuminți, asemenea florilor în ghivece aliniate pe pervaz, încântă privirea. Însă, pentru viață, a fi „prea bun” este, din păcate, devastator. De această „cumințenie” oamenii trebuie apoi să se dezvețe cu multă trudă și durere.

De aceea, poate că e mai bine ca ei să nu fie comozi pentru ceilalți. Dar să fie curajoși. Să știe să se apere. Să-și cunoască propriile dorințe, nevoi și limite. Să învețe să se evalueze singuri, fără să caute validare în ochii profesorilor sau ai lumii. Să poată, la nevoie, să ridice glasul și să riposteze. Să nu fie „cuminți”. Să fie fericiți.

Care este primul gând/idee care îți trece prin cap când auzi cuvântul "Feminin"?
Scrie-l aici. Repede, până nu minți! 😅

This!

Am început cu YinSide — un nume care descria un loc interior, o întoarcere spre sine.
Dar când am început prima ediție a programului, ceea ce s-a întâmplat în grupuri m-a surprins și pe mine.

Femeile nu aveau nevoie numai să se întoarcă spre interior și să vindece răni. E un pas necesar, dar nu suficient. Aveau nevoie și să se reconstruiască, să se reinventeze. Să urce și să aducă în lume energia Yin — autenticitatea, instinctul și libertatea ascunse sub straturi de suferințe și experiențe dificile.

Trăim într-o lume în care dezechilibrul e vizibil peste tot — în felul în care sunt luate deciziile, în felul în care sunt tratate femeile, în prejudecăți și false așteptări de rol, în felul în care sunt ignorate nevoile, corpul și ritmurile feminine. Energia yang a dominat atât de mult timp, încât mulți dintre noi am uitat că există și un alt fel — feminin — de a fi.

YinRise e răspunsul meu la asta. Programul terapeutic YinRise nu e numai o retragere în interior — ci și o ascensiune. Feminitatea regăsită între știință și sacru, ca forță activă în lume.
Același program. Același suflet. Un nume care acum spune mai clar unde mergem.

Îmi chem surorile să se ridice. Să găsească curajul să-și revendice Intuiția ca Putere și trupul ca Templu. Să devină, din nou, ceea ce au fost dintotdeauna — fiicele Zeiței Mamă!
Stați aproape, revin cu vești și informații interesante.

Ladies, începem programul de autocunoastere, Călătoria Eroinei moderne!
Ultimele locuri pentru Februarie!
Va astept cu drag!
https://positive-living.ro/yinside/

🍎 THE GARDEN OF MISOGYNY

The Genesis problem.

Genesis opens with a contradiction that is rarely discussed.

In one chapter, man and woman are created together, at the same time, from the same earth. Literally formed from the same soil.

In the very next chapter, the story changes.

Now man is created first. Woman is made second. She is fashioned from Adam’s rib to be his “helper”. Her name is Eve.

So who was the woman in the first chapter, before Eve?

And why does she disappear?

⸻

🖕🏼 LILITH

Later scribes gave the “first woman” a name.

Lilith.

It wasn’t chosen at random.

Lilith closely resembles Lilitu, one of the most feared entities in the ancient world. Originating in Mesopotamia, the Lilitu were described as foul night spirits. Untameable. Wild. Nightmares blamed for infant death and unexplained terror.

They represented a femininity that served no man and produced no heirs.

So why did the woman created equal to Adam receive this name?

Because she refused to submit.

She didn’t eat an apple.
There were no rivals.
There was no betrayal.

Her crime was simpler and more threatening.

She believed she was Adam’s equal because she was made from the same dust. Even sexually, she refused to always be beneath him. She wanted equality, not hierarchy.

For that, she was cast out.

The scribes linked her to Lilitu, rewrote her as a demon, and removed her from the story as she “walked into the desert”.

The lesson they were immortalising was clear:

If a woman demands equality, she is a monster that must be expelled.

Don’t believe it?

Then look at what they did next.

⸻

🐍 EVE

The story continues with Eve.

Unlike Lilith, Eve is not made from earth. She is made from Adam. From his rib. Designed to be the helper.

Hierarchy restored.

Until Eve shows independent thought.

She listens.
She questions.
She seeks knowledge.

When the serpent suggests she eat the fruit to gain understanding, Eve does exactly that.

How did men write this moment?

As courage?
As intelligence?
As the birth of human awareness?

No.

They called it Original Sin.

Eve becomes the reason humans understand shame, fear, regret, pain, and suffering. Knowledge itself is framed as the curse.

The lesson is unmistakable.

The lesson of Lilith:
Women who demand equality are demons.

The lesson of Eve:
Women who seek knowledge bring suffering to the world.

⸻

🏺 PANDORA

And the idea wasn’t even original.

Greek mythology tells the same story centuries earlier.

Pandora, the first woman, is given a box by Zeus and told never to open it. She is curious. She opens it.

Out pours pain, disease, and suffering into the world.

Different culture. Same script.

A woman disobeys divine instruction.
Humanity pays the price.

⸻

🔥 WITCHES

Fast forward.

Only five hundred years ago, this mythology stopped being symbolic and became law.

Strong, independent women.
Self-sufficient women.
Women who healed, spoke, or lived alone.

Witches.

Burned alive.

⸻

Joan of Arc is one of the most famous examples of how feminine strength was reframed as evil and punished accordingly. She was burned alive for Heresy - HER esy

⸻

TODAY

The fire is gone.

The backlash remains.

Modern women still fight for equality and still face ridicule, abuse, and double standards. Leadership is labelled aggression. Autonomy is treated as arrogance. Sexual history is weighed like evidence.

These reactions aren’t accidental.

They are the inheritance of stories written in fear.

The monster was never Lilith.
Never Eve.
Never Pandora.

They were the original heroes.

The monsters are those who continue to control others through narrative or actions.

⸻

ANCIENT EGYPT

The Kemetic culture had no such problem with Women. The Egyptians used to believe in duality which is balance and equality for order to be maintained.

The deity of order and justice was female: Ma’at.

The deity whe saved and ressurected Osiris was female: Isis.

Man and Woman created the Universe through Geb and Nut. She who bore all the Gods, is always depicted as being on top of Geb.