The Witty Scribe

Aici e locul în care nu există avatare de client, nu există corect și obiective, aici sunt eu și tare îmi era dor de mine.
Nu-i așa că ne uităm pe noi prin tot felul de colțuri întunecate prin care uităm să mai trecem. Încet, încet ne dăm seama că sunt bucăți întregi din noi care lipsesc și începem să căutăm prin amintiri, prin vise demult uitate și prin miriștea gândirii.

Ca să te aduci înapoi la tine e nevoie ca sufletul tău să ajungă să vibreze atât de puternic încât își atrage părțile lipsă și din coleziunea lor se naște un nou EU.

A ne uita înapoi la ce a fost este o luptă pierdută; a ne dori să fim ceva ce am fost este un vis amar. Bulgărele se rostogoleste continuu și nu știe decât o direcție: ÎNAINTE.

Așa că, să pășim demni înainte, cu sufletul la vedere este singurul timp în care putem trăi.
Miracolul apare atunci când visul e visat împreună.

Numeroase studii ne arată că mediile pe care le frecventăm, ne influențează creativitatea și de aici, nivelul de trai. Dacă dimineața o începem într-o cafenea, alături de câteva chipuri vesele, posibilitatea ca ziua să ne fie bună, crește.
În schimb, dacă ne-am afla într-un mediu în care de la prima oră am auzi barfe, văicăreli, lamentări etc, energia noastră ar fi extrem de afectată și de aici creativitatea scăzută.
Încerc pe cât îmi este posibil să mă inconjor cu oameni cu chipurile descretite, vesele, plini de energie, cu inima și mintea deschise.
Asta vă doresc și vouă, oameni faini și multă inspirație în tot ceea ce faceți!

foto credit Lupu Albert

O cafenea, un tânăr la masă cu o fată frumoasă… Râd și vorbesc de ceva vreme și parcă nimic nu mai contează pe lumea asta.. Intră un copil cu flori, o fetiță de 7-8 ani. Ducea un buchet de trandafiri mari, mai mari ca ea.. Trandafiri roz, grei si ușor atinși de ger...
Fetița avea obrajii rumeni de la frigul de afară, dar veselă și cu un glăscior cristalin care îmbie..

Tânărul a luat un trandafir. A rugat-o pe frumoasa fată să își aleagă ce trandafir îi place cel mai mult. Ea a ales timidă și i-a mulțumit fetiței. Bucuroasă, aceasta a luat banii din mâna băiatului și grăbită a întrebat dacă nu vrea mai mulți. Tânărul a zâmbit, i-a mulțumit și s-a întors către fata frumoasă.

Ei au rămas la cald, într-o cafenea din centrul Brașovului, iar fetița a ieșit grăbită spre următoarea destinație și următorul bărbat care dorește un trandafir.

Ce luăm din povestea asta? Nu știu… fiecare ia ce poate, ce ajunge la el, și cât e dispus să simtă. Mă gândesc că fetița nu ar trebui să fie pe stradă la ora asta… mă gândesc că ar fi trebuit să se joace cu alți copii, sau să stea lângă mama și frății ei, undeva unde e cald și bine. Așa ar trebui să fie acasă, cald și bine… dar nu e, nu mereu. În curând mă duc să îmi iau copilul de la grădiniță. Voi avea grijă să îmi număr mai bine binecuvântările.

Dar cineva pleacă cu un trandafir, cineva cu bucuria unui zâmbet frumos, cineva cu bănuți în buzunar și cineva cu multe gânduri.

O campanie cu un mesaj puternic, acum la inceput de an cand toti ne scriem listele pentru 2022.
Toti cei care au reusit au scris candva o lista care cuprindea vise, unele indraznete, altele de neimaginat!
Care e cel mai indraznet vis al tau?
Eu... visez sa imi public cartea anul asta

Twitter posts celebs’ inspirational tweets on billboards Twitter wants to inspire the masses with a billboard ad campaign featuring tweets from celebrity athletes and entertainers who made their dreams a reality. The tech giant on Tuesday rolled out the …

A apărut și a doua pereche de ochelari… acu să vedeți ce mă pun pe citit și pe strategii și pe … mai vedem noi..

Inconștient sau nu, în fiecare zi suntem atenți la anumite lucruri, sau mai bine spus ne fac atenți lucruri dintr-un anume spectru. Citind azi un articol pe această temă, mi-am dat seama că noi ne căutăm drumul, sau plăcerile chiar și atunci când nu suntem conștienți.

Poate să meargă televizorul ore întregi fără să bagăm de seamă ce programe rulează, până într-un moment în care un singur cuvânt ne captează întreaga noastră ființă. Rămânem captivați, absorbim fiecare cuvințel până când la fel de subit, ne întoarcem la starea inițială.

Câte momente de acest gen se întâmplă pe parcursul unei zile, nu știu. Dar ce putem ști, este ce anume ne face atenți.

Amy Krouse Rosenthal este cea care a scris prima dată despre această idee, “pay attention to what you pay attention to”. Așa cm vocația noastră se regăsește în copilărie, în orele pe care le petreceam făcând acel ceva ce ne fascina și ne ținea în starea de flow fără să știm. Acum în viața adultă, ne căutam pe noi, ne căutam următorul nivel, următoarea destinație. Indiciile sunt la tot pasul, trebuie doar să fim atenți.

Urmând mental aceste indicații, am parcurs firul narativ al unei zile și am zâmbit, uneori observând că mintea mea are o direcție pe care o urmează și alteori este sporadic atrasă de cele mai banale amănunte.

Uimitor însă, este că de când am devenit atentă, mă bucur mai mult de micile descoperiri și încerc să construiesc un puzzle din care să aflu următorul indiciu.

Angajez Asistent Marketing

Poza este cât se poate de reală și primul lucru pe care mi l-aș dori de la tine, ar fi să iei barem 2 din chestiile care flutură în mâinile mele.

Apoi, dacă ai idee (doar idee) de cm se concepe și cm se implementează o campanie de marketing, va fi și mai bine. Dacă totuși nu știi, dar vrei să înveți, e la fel de bine.

Să înțelegi că nu îmi doresc să fiu șefa nimănui, ci o colegă cu responsabilități mai mari.

Noi vom scrie împreună, vom crea povești minunate pentru clienții noștri, vom scoate în lume brand-uri și vom merge împreună la întâlniri.

Nu promit marea cu sarea, dar îți spun că va fi cel puțin interesant și provocator.

Eu sunt Irina Vincze, și abia aștept să te cunosc. Am și eu piticii mei, care abia așteaptă să îi cunoască pe ai tăi.

O cerință foarte importantă: să fii din Brasov și să îți placă munca la birou.

Lasă-mi te rog un mesaj pe [email protected].
Dacă va fi doar un CV în atașament, nu îți voi răspunde, spun de pe acum, ca să nu te superi. Mi-ar plăcea să văd ceva acolo, în mesajul ăla.

Avertisment: text lung :)

Am ascultat un discurs al Lerei Boroditsky despre felul în care diferite culturi folosesc cuvintele pentru a descrie obiectele ce ne înconjoară. Mi s-a părut fascinant felul în care ea descrie cm în anumite limbi indo-europene același obiect este de genul feminin sau masculin, și cm acest detaliu gramatical influențează modul în care noi percepem acest obiect.

Pentru aceia dintre noi care putem conversa în mai multe limbi străine, ne este mai ușor să sezisăm aceste diferențe și de cele mai multe ori percepem în noi o schimbare a tonului atunci când vorbim într-o anumită limbă.

M-am surprins pe mine însămi de multe ori, în momentele în care vorbesc în engleză, că accesez o altă bucățică a personalității mele. Îmi face o deosebită plăcere să vorbesc în public în engleză, mă simt confortabil și mă transpune într-o stare generală de bine.
Germana este ultima limbă pe care am învățat să o vorbesc. Ma bucur mult cand port o conversație în germană, dar simt cm rigorile gramaticale îmi împiedică creativitatea (probabil și pentru că mai am mult de învățat).

În ceea ce privește scrisul, care mă privește și profesional, percep diferențele și în maniera în care scriu, atunci când textul este de exemplu în engleză. Am impresia că încerc să caut tot ce are mai frumos limba respectivă de oferit.

De curând am avut o fantezie de a învață limba japoneză, fantezie care pentru moment a trecut, dar sper ca în viitorul apropiat să reușesc să îi fac loc din nou în viața mea. În schimb, ceea ce mi s-a părut fascinant este un aspect al gramaticii limbii japoneze care spune atât de multe despre caracteristicele acestui popor extraordinar. Exprimări de genul “se pare că”, “cred că”, sau orice sursa de informație care nu poate fi verificată, nu există în limba japoneză. Ei asumandu-și responsabilitatea informațiilor pe care le emit, chiar și în forma gramaticală.

Ascultând vocabularul folosit fie în scris, fie în conversația orală de către o persoană, putem identifica atât de multe aspecte ascunse la prima vedere. Implicarea sa într-un anumit subiect, empatia, asumarea și chiar dorința de a fi original.

Iar în încheiere vă îndemn să observați ce timp alegeți să folosiți în mod frecvent atunci când povestiți o întâmplare, fie ea profesională sau personală. Sunt multe secrete ascunse acolo...

Whatever you think happiness is, it is deep inside your soul. No matter how you imagine happiness, your eyes will give you a reflection. Turn your eyes and uncover the wonderfulness of you, there is all you need now and ever.

If the path is uncertain and there are no bread crumbs, tell yourself a story about that place, imagine yourself there, smell it and let it's sent pinch your nostrils and then, it will come to light. And by the way, it should be a very short journey, just keep your focus and heart open.

Never forget to tell stories..