Lidia Leahu

2️⃣0️⃣2️⃣5️⃣ pentru multi a fost un an in care nu stiu daca am trait, dar am supravietuit.

Pentru mine a fost un an in care m-am implicat, am oferit, am organizat, desi am obosit.
Un an in care am trecut de la agonie la extaz.
Un an in care nu m-am plans, chiar daca mi-a fost greu fizic, psihic, emotional, spiritual.
Un an in care am vazut pe cine ma pot baza.
Un an in care atunci cand am simtit ca nu mai pot, prin voi, cei care ati fost alaturi de mine, am prins putere si curaj.

Unii dintre voi imi sunteti alaturi de mult timp, altii m-ati cunoscut recent.
O persoana ma sustine de ani de zile. Nu o cunosc, nu stiu de ce o face, dar stiu ca in cele mai grele momente acel gest facut regulat m-a facut sa nu-mi pierd dorinta de a merge mai departe, pentru mine, pentru asociatie, pentru oameni.

Imi doresc ca tot ceea ce ati facut si faceti pentru mine sa vi se intoarca inzecit inapoi.
Orice mesaj, orice fapta buna, orice incurajare, orice binecuvantare, orice gand bun, au fost o mangaiere pentru mine.

Aici apar mereu cu zambetul pe buze, dar realitatea e dura, boala e crunta, neputinta este mare.
Nu vreau sa ascund greul, dar am invatat sa il port singura. Nu vreau sa impovarez pe nimeni. Oamenilor le place sa rada, nu le place sa planga alaturi de cei in boala si de cei in suferinta.

2️⃣0️⃣2️⃣6️⃣ este anul de care multi se tem. Taxe noi, poveri noi, legi schimbate, dar incercam sa nu ne pierdem speranta.

Vom trece impreuna si prin asta! Va fi bine! ❤️

An nou fericit tuturor! ❤️

Sa incheiem anul cm se cuvine 🤧

📸 rednow.ro 💙

Christmas in Paris ❤️

Craciun fericit tuturor! 💙
📸 Maria Daniela Badea
by rednow.ro 💙

Sarbatori fericite! ❤️
📸 Maria Daniela Badea by rednow.ro

Decor: - by Cristina Tuser
Photo: - Sergiu Jarda Photography - JRDMedia
Sala:

As spune atat de multe despre umilinta pe care ne-o ofera statul roman, dar am obosit si ca si mine au obosit si altii...

Din ianuarie noi, cei cu dizabilitati, suntem cei care va trebui sa platim impozit pe casa si masina, de parca pentru noi ar fi vreo fita sa folosim masina, intr-o tara inaccesibila.

Si din ce sa platim, din banii de mizerie pe care ii primim de la statul roman?

Sa lucram? Sigur! Unde gasim in Romania locuri de munca accesibile pentru nevoile persoanelor cu dizabilitati si cu un salariu decent incat sa te poti descurca sa iti platesti si insotitorul pe care il cari d**a tine?

Zilele trecute am vazut o fata tanara si frumoasa stand la cersit intr-un scaun cu rotile, pe ger, in fata la Lidl.
Fix asta face Romania cu noi. Ne arunca in situatia de a fi milogii tarii si apoi ne arata cu degetul ca suntem rusinea tarii!

Multumim, Romania! Nu aveati de unde lua bani, decat de la noi, cei bolnavi, care de abia gasim puterea sa traim de azi pe maine.
Sper ca Dumnezeu nu doarme si ca veti primi si voi exact aceeasi soarta ca si noi!

N-am crescut cu cadouri, nici de ziua mea, nici de Craciun, nici de Paste. Asa a fost copilaria mea si asa a fost copilaria multora.
Atunci nu simteam prea mult asta, dar recent mi-am zis ca ar trebui sa schimb ceva, ca viata este atat de scurta si ca ar trebui sa ma bucur mai mult de lucrurile simple din viata, nu doar sa muncesc si sa ma sacrific pana la epuizare.

Dimineata am vazut un video in care cineva spunea: "Tu primesti anul acesta vreun cadou de Craciun? Fiecare om, indiferent de varsta, ar merita sa primeasca ceva!".

Cand am auzit asta, mi-a sarit gandul la perechea de botine pe care o zarisem zilele trecute intr-un magazin si m-am intrebat de ce ar trebui sa astept sa primesc ceva de la cineva si de ce nu merg sa imi cumpar singura ceea ce mi-ar aduce bucurie?!

Am plecat de acasa cu intarziere. A trebuit sa ma intorc din drum ca am uitat ceva acasa. D**a ce am rezolvat tot ce mi-am propus, am mers sa caut magazinul, dar nu mai stiam in ce magazin le vazusem... stiam doar ca erau in picioarele manechinului asezat fix in fata usii.

Cand in sfarsit zarisem magazinul cu pricina, a sarit o prietena din senin in fata caruciorului si m-a intrebat ce fac. Cand i-am spus ca imi caut niste botine si cred ca in sfarsit am gasit magazinul, mi-a zis "Hai sa intram, ca vreau sa ti le fac eu cadou!".

Oricat de nuuu, nuuu, nuuu si iar nuuu i-am spus si ca nu pot accepta, ca eu de acasa am plecat cu gandul sa mi le cumpar eu, Eva Tofei nu s-a lasat si mi le-a facut ea cadou.

Stiam ca are un suflet minunat. De-a lungul timpului m-a chemat la ea la salon, la Magic Touch by EVA si mi-a facut mai multe proceduri, dar de data asta chiar m-a luat prin surprindere.

Care ar fi fost probabilitatea sa se intample asta, d**a toata povestea de dimineata?
De ce a trebuit sa ma intorc din drum si sa pierd timp?
Probabil fix de asta, ca sa ajung mai tarziu in mall, ca sa ne putem intalni.
Cine mai crede in superstitia ca "Daca te intorci din drum, o sa ai ghinion."?
Vedeti? Nu-i valabila. 😊

Multumesc pentru cadou, Eva! Fii rasplatita si binecuvantata! 😘🤗❤️

S-au interzis petardele!!! 💣💣💣
Ce bine!!! 🎉🎉🎉
Mie imi sarea inima din piept de fiecare data cand auzeam articifii sau petarde...
Nu mai zic de cainii pe care i-am avut cm fugeau si se ascundeau cand auzeau puscaturi.
Pentru mine luna decembrie era cumplita si asta mi se trage din copilarie.
Cand eram doar un copil a luat foc casa unui vecin. El venise si batuse puternic la noi la geam, fix la geamul camerei mele si urla "Arde casa, arde casa!".
Cand se intamplau astfel de incidente la noi in sat, asa se proceda si vecinii fugeau sa ajute la stingerea incendiului, doar ca eu de atunci am ramas cu o trauma.
Credeam ca arde casa noastra.
De atunci orice puscatura de petarda sau artificii il asociez cu zgomotul tiglelor incinse care puscau pe casa care era in flacari...
Au trecut foarte multi ani de atunci, dar si acum orice puscatura imi aduce aminte de acel moment.
In zona noastra chiar din luna noiembrie pana in ianuarie se puscau petarde, iar inima mea la fiecare zgomot ori se oprea din a mai bate, ori incepea sa bata ca nebuna...
Anul acesta am auzit doar cateva petarde si sper sa se termine povestea asta pe bune, sa se puna in practica, nu sa ramana doar teorie.
Unul dintre motivele pentru care eu plec in decembrie din tara este si acesta, pe langa faptul ca vreau sa fiu cat mai mult timp alaturi de familia mea din Germania. Acolo este liniste, nu este permis sa se dea cu petarde si artificii pana de sarbatori.

L.E.: Doar ce am postat si afara a puscat cineva o petarda! 😅🤦‍♀️

Astazi am pregatit si distribuit din nou plase cu alimente, produse de igiena si produse de curatenie pentru cateva familii care au mare nevoie de sustinerea noastra.

Multumesc tuturor celor care au donat si tuturor celor care ne vor sprijini in continuare ca sa putem aduce macar o mica bucurie pe fetele celor intristati!

Cont asociatie:
ASOCIATIA ABILIDY
RO25 RNCB 0016 1561 9948 0001 - cont in lei

RNCBROBU