SHOBU Constanta

KARATE KYOKUSHIN -
STRONGEST KARATE IN THE WORLD Aprecierea adversarilor se face numai după efectul tehnicilor (pagubă), şi nu după calitatea execuţiei.

Kyokushin sau Kyokushinkay este un stil de karate de tip full-contact şi knock-down (forma "hardcore" a tipului full-contact) karate, fondat de Masutatsu Oyama. În lupte sînt interzise tehnicile letale (care duc la moartea adversarului) şi tehnicile care urmaresc rănirea adversarului (de exemplu fracturi de os, ruperea de încheieturi, orbirea etc.), dar tehnicile permise se execută cu plină forţă

şi impact plin (adică fără stopare înaintea momentului de impact, care este uzuală în alte stiluri de karate). În kyokushin karate adversarii de regulă nu poartă protecţie de corp sau doar protecţie minimală. Tehnicile de braţe la cap sunt interzise, iar lovitura specifică acestui stil este de secerare a piciorului din exterior (jap.mawashi-gedan). Kyokushinkai este un stil de karate creat de Masutatsu Oyama, care a urmărit o creştere palpabilă a eficienţei luptei. Kyokushinkai implică un antrenament dur şi cere o condiţie fizică remarcabilă. Este declarat cel mai dur stil de karate. Creatorul acestui stil, unul dintre cele mai puternice stiluri existente, cm s-a spus mai sus, este Masutatsu Oyama. S-a născut la 27 iulie 1923 într-un sat nu departe de Gunsan, în Coreea de Sud. La o vârsta relativ tânără a fost trimis în Manciuria, în sudul Chinei, pentru a locui la ferma surorii lui. La vârsta de nouă ani a început să studieze forma chineză sudică a stilului Kempo sub îndrumarea maestrului Yi, angajat în perioada respectiv la fermă. Când Oyama s-a întors la 12 ani în Coreea a continuat antrenamentul studiind Kempo corean.

În 1938, la vârsta de 15 ani a plecat în Japonia, cu gândul de a se înscrie într-o şcoală militară şi a deveni pilot. Încercarea nu i-a reuşit însă, deoarece în perioada aceea viaţa în Japonia nu era tocmai uşoară, iar visul de a deveni pilot pe un avion militar a trecut în plan secund. Oyama nu a renunţat însă la antrenamente. A început studiul boxului şi al judo-ului, iar o ocazie l-a adus pe sosai în dojo-ul lui Gichin Funakoshi de la Universitatea Takushoku. La vârsta de 17 ani, progresul lui a fost incredibil, ajungând la centura neagră cu 2 dan, iar la vârsta de 20 ani, când s-a înrolat în Armata Imperială, avea deja 4 dan. În această perioadă Oyama a întrerupt şi antrenamentele de judo.

Înfrângerea Japoniei şi perspectiva unei ocupaţii militare l-au adus pe Oyama într-o stare de disperare maximă. În această perioadă Oyama îl întâlneşte pe So Nei Chu, un alt maestru corean din provincia din care se trăgea şi sosai şi care era o autoritate în Japonia în Gōjū-Ryū. Maestrul era binecunoscut pentru forţa fizică şi tăria spiritului. So Nei Chu este cel care l-a îndrumat pe Oyama să îşi dedice viaţa artelor marţiale. Tot el a fost cel care l-a sfătuit pe Oyama să se retragă timp de trei ani în munţi pentru a-şi perfecţiona arta. La vârsta de 23 ani, Mas Oyama l-a întâlnit pe Eiji Yoshikawa, autorul romanului Musashi, bazat pe viaţa şi aventurile celui mai faimos samurai japonez, Miyamoto Musashi. Romanul şi autorul au avut o influenţă covârşitoare asupra lui sosai, introducându-l într-o lume fascinantă, cea a samurailor şi într-un cod pe care îl va respecta toată viaţa, Bushido. La mai puţin de un an de când l-a întâlnit pe Yoshikawa, în 1948, Oyama vizitează muntele Minobu din Prefectura Chiba, unde Musashi şi-a dezvoltat arta sabiei, cu intenţia de a petrece următorii trei ani în studiul artelor marţiale. Împreună cu el a urcat şi un elev de-al său, Yashiro, însă după şase luni, din cauza solitudinii şi a antrenamentelor dificile, acesta cedează psihic şi îl părăseşte pe Oyama. După mai bine de un an şi jumătate, sponsorul care îi trimitea mâncare l-a anunţat pe Oyama că nu îl mai poate finanţa, astfel încât perioada de antrenament pe munte a luat sfârşit. Câteva luni mai târziu, în 1947 Mas Oyama a câştigat primul Campionat Naţional de Arte Marţiale de după cel de-al Doilea Război Mondial. Nemulţumit de faptul că a trebuit sa renunţe la antremanentul pe munte, Oyama se decide să îşi dedice viaţa artelor marţiale şi reîncepe o perioadă de antrenament în care exersa 12 ore pe zi pe muntele Kiyozumi din Prefectura Chiba. Tot în această perioada începe un studiu aprofundat al Zen-ului, pe care îl considera parte integrantă din Karate, ajungând să declare: „Karate este Zen”.

În 1950 Oyama a început o serie de demonstraţii menite a arăta lumii puterea Kyokushin-ului. Într-un turneu început în Statele Unite ale Americii, Oyama va începe un turneu pe parcursul căruia a spart cărămizi cu mâinile goale, a rupt gâtul sticlelor cu shuto, dar mai ales a înfruntat 47 de tauri cărora le-a rupt coarnele, iar pe patru dintre ei a reuşit să îi ucidă. În 1957, aflat în Mexic, Oyama era cât pe ce să fie ucis în timpul unei lupte cu un taur care a reuşit să îl rănească şi a petrecut şase luni în spital. În perioada aceasta, din cauza că majoritatea luptelor în care se angaja se terminau în câteva secunde, de multe ori în urma unei singure lovituri, a căpătat porecla de „Godhand” (Mâna lui Dumnezeu). Japonezii obişnuiau să spună despre Oyama: „Ichi geki, hissatsu”, ceea ce înseamnă „o lovitura, moarte sigură”. Tot în această perioadă, Oyama l-a cunoscut pe shihan Jacques Săndulescu, românul cu care avea să fie prieten până la sfârşitul zilelor.

În 1953, Mas Oyama a inaugurat primul lui dojo, pe o parcelă din Mejiro, Tokio. În 1956, într-un studio de balet aflat în spatele Universităşii Rikkyo, Oyama avea să adune sub îndrumarea lui nu mai puţin de 700 de elevi. Practicanţi ai altor stiluri obişnuiau să vina în acest dojo pentru sparring, iar Oyama şi elevii lui încercau să preia de la aceştia tehnici care se dovedeau folositoare în luptă. În felul acesta Kyokushinul a evoluat şi s-a dezvoltat în arta marţială care este astăzi.

În 1964, luptătorii de box thailandez îi provoacă pe japonezi la o întâlnire cu cinci dintre ei, iar Oyama acceptă. Trei dintre elevii lui câştigă în faţa thailandezilor şi astfel Oyama dovedeşte încă o dată supremaţia Kyokushin-ului. În acelaşi an se pun bazele cartierului general al Kyokushinkai Kan. Ideea lui Oyama de a aduna într-un singur campionat cei mai puternici luptători ai lumii a generat un fenomen extraordinar. Primul campionat mondial ţinut în 1975 în Tokio a repurtat un succes extraordinar. Practicanţii altor stiluri veniţi la competiţie au fost aproape toţi eliminaţi în primele tururi. De atunci, din patru în patru ani, japonezii organizează în Ţara Soarelui Răsare un campionat mondial la care sunt invitaţi cei mai buni luptători din fiecare ţară unde se practică Kyokushin-ul. Şi simpla participare la un astfel de eveniment este o onoare pentru orice luptător din oricare parte a lumii.

În 26 aprilie 1994 Masutatsu Oyama moare de cancer la plămâni. Ca urmare a decesului, Organizaţia Internaţională de Kyokushin se divide în mai multe fracţiuni.

15/05/2025

https://www.facebook.com/share/1AZ8G1gvw3/?mibextid=wwXIfr

06/05/2025

🟥 În sportul juvenil, rolul părintelui este adesea trecut cu vederea sau tratat superficial. Însă adevărul este că niciun campion nu se formează doar în sală. Campionul se formează acasă, în mașină, în serile cu lacrimi după eșec și în diminețile în care copilul nu mai vrea, dar părintele îi dă încredere.

➡️De ce este bine ca un copil să practice sport !

Sportul este o școală a vieții. Copilul învață ce înseamnă disciplina, efortul constant, bucuria reușitei și, poate mai important, înfrângerea. În sport, copilul învață să piardă cu fruntea sus și să lupte din nou. Se dezvoltă fizic armonios, dar și psihic: dobândește reziliență, încredere, capacitate de concentrare, autocontrol.

➡️Victoriile și înfrângerile: cm se leagă emoțional părintele de copil ?

Fiecare medalie e un moment de bucurie împărtășit. Fiecare eșec e o rană care se cere pansată cu empatie. Părintele nu este doar martor la aceste momente, ci este parte din ele. Felul în care reacționează după o înfrângere – cu înțelegere, încurajare sau cu reproș – poate modela profund încrederea copilului în sine. Este important ca părintele să nu se identifice cu rezultatul, ci cu procesul: e mai valoros un copil care învață să se ridice, decât unul care câștigă fără să înțeleagă de ce.

➡️ Copilul nu se abandoneaza “în grija” antrenorului. Părintele rămâne un reper !

Mulți părinți, din respect față de autoritatea antrenorului, se retrag complet. Dar sportul nu este un serviciu externalizat. Antrenorul e ghidul sportiv, dar părintele rămâne principalul sprijin emoțional și moral. Copilul are nevoie să știe că părintele este prezent, că îi pasă, că îi înțelege drumul – cu tot cu dificultățile lui.

➡️Autodidact în sport? Da, părintele are nevoie să învețe.

Sportul modern e complex. Un părinte informat înțelege ce înseamnă perioadele de efort, suprasolicitarea, nevoia de recuperare, impactul nutriției sau importanța echilibrului între antrenament și viața socială. Nu e nevoie de studii în sport, ci de deschidere, interes și dialog constant cu antrenorii și alți părinți. Un părinte educat sportiv știe cm să evite greșeli precum presiunea inutilă sau comparațiile dăunătoare.

➡️Deplasările: când părinții devin pilonii nevăzuți ai performanței ?

Fiecare deplasare sportivă înseamnă timp, bani, oboseală. Dar înseamnă și sprijin direct, prezență reală. Copiii simt când părintele îi este aproape. În mașină, la hotel, în sală, părinții sunt cei care oferă siguranță, mângâiere, calm. Și tot ei sunt cei care, în tăcere, învață să fie maseuri, psihologi, sponsori și șoferi.

➡️De ce sunt părinții deseori tratați cu indiferenta de antrenori ?

Uneori, antrenorii consideră că părintele interferează cu procesul sportiv, că “încurcă”. Alteori, e vorba de o lipsă de comunicare, de frustrarea sistemului sau de temeri neexprimate. Însă generalizarea și disprețul nu ajută pe nimeni. Dacă părintele este educat și bine-intenționat, el poate fi cel mai bun aliat al antrenorului. Lipsa colaborării duce la tensiuni inutile și, mai grav, la suferințe pentru copil.

➡️Antrenorul nu cunoaște copilul mai bine decât părintele. Grea lecție.

Un antrenor vede copilul în efort, într-un cadru specific. Părintele îl cunoaște din viața de zi cu zi – cu visele, fricile și sensibilitățile lui. Nu este vorba despre “cine știe mai bine”, ci despre cm putem colabora mai bine. Când antrenorul și părintele lucrează împreună, copilul are de câștigat. Când intră în conflict sau concurență, copilul devine un pion între două lumi care ar fi trebuit să-l sprijine.

☑️Părintele nu este un simplu însoțitor. Este o piesă centrală în formarea sportivă și umană a copilului.

Sportul nu se face doar cu mușchi și tehnică, ci cu suflet, echilibru și comunitate. Iar cea mai importantă comunitate începe acasă !

Parinti si copii- sunteti bineveniti la kyokushin karate sa ne dezvoltam si sa ne bucuram impreuna !

Preluat

16/04/2025

De citi pentru toti parintii !!!
“IMPORTANȚA CONCURSULUI ÎN EDUCAȚIA COPIILOR

Competițiile nu sunt doar despre a câștiga sau a pierde, sunt despre a învăța să trăiești.

Când un copil calcă pe un tatami, un ring sau un podium - nu se luptă doar cu cineva. Este confruntarea cu propria persoană.

Copilul este speriat, anxietate, curajos, frustrat…
Și toate acestea într-un mediu sigur, înconjurat de oameni care îl încurajează.

Fiecare campionat este o șansă reală de maturizare.

Acolo, copilul invata sa-si controleze sentimentele, sa ramana concentrat sub presiune, sa se ridice d**a cadere si sa inteleaga ca efortul nu este o garantie a victoriei, ci o cale spre crestere.

Este o pregătire pentru maturitate - unde provocările sunt zilnice, „adversarii” sunt interiori, iar cea mai mare realizare este să nu renunți.

Concurența într-un mod sănătos învață empatia, disciplina și conștiința de sine.
Copilul care concurează astăzi, se întărește pentru lumea de mâine.

Pentru că medaliile vor rugini într-o zi.
Dar prin ce a trecut... Rămâne pentru totdeauna.”

TEXT PRELUAT.

06/04/2025

This is Shobu Constanta!
Osu! 🙏

07/03/2025

Shobu Constanța deschide un nou dojo de Karate Kyokushin!
Te invităm să descoperi spiritul adevăratului Kyokushin! Înscrierile sunt deschise pentru toate vârstele și nivelurile de experiență. Vino să te antrenezi, să îți depășești limitele și să faci parte dintr-o comunitate de luptători adevărați!
Vârsta minimă 5 ani!

📞 Contact: Andrei Stroe / 0727922939

Osu! Te așteptăm pe tatami!

18/01/2025

LA MULTI ANI cu SĂNĂTATE Shihan GRUIA!

11/09/2024

ACS Shobu Constanța - Lumina, peste 60 de medalii la cele două competiții de la Ovidiu. „Niciun obstacol nu ne poate opri!“ (GALERIE FOTO + DOCUMENT) Doua evenimente importante organizate de ACS Shobu Constanta, sub auspiciile Federatiei Romane de Karate Kyokushin, Turneul National de Kata al FRKK si International Black Sea Warriors Cup Constanta, au ...

16/04/2024

🥋 🌊🌊🌊🌊OSU🌊🌊🌊🌊🥋

Suntem încântați să vă informăm că vom face valuri 🌊 la Constanța, găzduind concursul de Karate Kyokushin "International Black Sea Warriors Cup" Editia 1 !

Evenimentul va fi organizat de ACS Shobu Constanța sub auspiciile
Federației Române de Karate Kyokushin.
Este deschis tuturor practicanților de Karate Kyokushin indiferent de apartenență dar si altor stiluri de arte marțiale ce vor dori sa lupte pe regulile Kyokushin Karate.

Detalii despre concurs:
🗓 Data: 7 septembrie
📍 Locație: Sala Sporturilor din Constanța "Simona Amânar"
🥇 Probe: kata și kumite
💻 Pentru înscrieri și informații suplimentare, vă rugăm să ne contactați la
📧[email protected]
[email protected]
☎️Sempai Mitea Alexandru, 2Dan Kyokushin-0743342749

Mulțumim Federatia Română de Karate Kyokushin pentru încrederea acordată si suntem dedicați să facem din acest concurs o experiență frumoasă pentru toți participanții.

OSU!

20/12/2022

Claim ownership or report listing

Contact the business

Click here to send a message to the business

Telephone

+40 (721) 348 497

Website

http://shobudojoconstanta.ro/

SHOBU Constanta

Share

Contact the business

Telephone

Website