FC Bihor Oradea

4, 1975-1976. Culorile clubului orădean sunt roșu și albastru, iar pe emblemă este inscripționat anul în care s-a organizat primul meci de fotbal cu public din Oradea, 1902. FC Bihor s-a înființat în anul 1958, numindu-se atunci Crișul. A activat în campionatul regional până în 1960 când, a fuzionat cu echipa fabricii de încălțăminte Solidaritatea și a promovat în Divizia B. În sezonul 1961-1962 echipa își schimbă numele în A.S.A. Crișul și termină campionatul pe locul 12. Anul următor ocupă locul 1 și promovează în Divizia A. După trei ani în prima divizie retrogradează, iar în 1968, în urma unui turneu de baraj organizat la Timișoara, se întoarce în primul eșalon. Joacă doi ani în Divizia A și apoi retrogradează, dar revine în sezonul următor, 1970-1971. În 1972 orădenii se întorc în Divizia B și își schimbă numele în FC Bihor. După două locuri 2, obținute în edițiile de campionat 1972-1973 și 1973-1974, la sfârșitul anului competițional 1974-1975, promovează din nou. Echipa reușește să se mențină în Divizia A timp de cinci ani după care, în 1979, retrogradează. Sub conducerea antrenorului Gheorghe Staicu, FC Bihor se întoarce în primul eșalon, unde ocupă un loc 7 la finele sezonului 1983-1984. În 1986 echipa retrogradează iar în 1988 se întoarce în prima ligă. În turul sezonului 1989-1990, FC Bihor a avut un parcurs bun, încheind prima parte a campionatului pe un onorant loc 5, după Dinamo, Steaua, U Craiova și Victoria București, având speranțe la o participare în Cupa UEFA. După un retur foarte slab, echipa orădeană a terminat camionatul pe locul 10, iar în sezonul următor a retrogradat. Joacă în Divizia B până în 1996 când retrogradează din nou, de data aceasta în Divizia C. Sezonul 1997-1998 a consființit revenirea FC Bihor în Divizia B, după un campionat câștigat clar, la 13 puncte distanță de IS Câmpia Turzii. În sezonul 2000-2001 clubul a fost preluat de omul de afaceri bihorean Marius Vizer iar echipa condusă de antrenorul Ioan Andone a terminat campionatul pe locul 4. În sezonul 2002-2003 FC Oradea a ocupat locul 2, obținând dreptul de a juca un meci de baraj pentru promovare, cu Oțelul Galați. Sub conducerea antrenorului Ionuț Popa, orădenii pierd prmul meci disputat la Galați cu 1-2 însă îl câștigă pe cel de la Oradea cu 3-1 și promovează in Divizia A. După numai un sezon, echipa se întoarce în Divizia B. În 2006 FC Bihor joacă un baraj pentru promovare împotriva echipelor Forex Brașov și Unirea Urziceni pe care îl pierde. În 2007 FC Bihor reușiește să se salveze de la retrogradare în ultima etapă, după o victorie, scor 3-1, în deplasare la Auxerre Lugoj. Sezonul 2007-2008 îl termină pe locul 8, departe de promovare dar și de grijile retrogradării.

„Pionierii” de la Club Atletic Oradea
CAO a fost înființat în anul 1910. În perioada dinaintea primului război mondial a activat în plan regional și local. După 1920 participă, de asemenea, în campionatul regiunii pe care îl câstigă în anul competițional 1923- 1924 calificându-se (după ce a eliminat pe Universitatea Cluj și Jahn Cernăuți) în finala campionatului național, în care a întâlnit pe Chinezul Timisoara, pierzând în fața acestora cu 1-4. În sezonul 1924- 1925 câștigă din nou campionatul regiunii, se califică în turneul final al campionatului, dar nu mai reușește să repete performanța anterioara, fiind eliminata de echipa Brașovia, în “sferturi”. În continuare, până în anul 1932 echipa nu se mai impune nici pe plan regional, deși în acesta perioada activau la CAO mulți jucători de valoare. În 1932 conducerea clubului este asigurată de dr. Bernad Graunstein- președinte de onoare, Stefan Covaci- președinte executiv, Alexandru Klein- secretar general și Iuliu Grunstein- șef al secției fotbal. Între anii 1932- 1938 CAO a fost una dintre echipele cele mai valoroase ale Diviziei A, eșalon în care a realizat urmatoarele performanțe: locul II în serie (1932- 1933 si 1933- 1934), locul II in clasamentul general al Diviziei A, organizat într-o serie unica (1934-1935), locul IV (1935- 1936), locul VI (1936- 1937), locul VII (1937- 1938) în seria I. Din lot a facut parte in aceasta perioada: Czinczer, Miko, Stettner, Stemberg, Kadar, Weichelt, Glanczmann, Mosko, N. Covaci, Ronnay, Bodola, Cociș, Chendrean, M. David, Bartha, Chiroiu, Kraus, Iuhasz, Szarkadi, Siko, Halatay, Borgea, Covaci II, Szanislo I, Orza, Spielmann, Pop, Varzan. În 1938 - 1939 și 1939 – 1940, CAO a activat în Divizia B, ocupând în serii locurile II și, respectiv, VI. Campioni în Ungaria și România
A urmat perioada celui de-al doilea război mondial. Evoluând în campionatul Ungariei sub numele de Nagyvaradi Atletikai Club (NAC), clubul orădean reușește să câștige titlul de campioană (ediția 1942- 1943), utilizând următoarea formație de bază: Vecsei (Toth) - Meszaros, Onodi (Lorand) - Demetrovici (Simatoc), Iuhasz, Petschovschi - Covaci II, Stibinger, Spielmann, Bodola, Toth III (Fernback- Ferenczi). După război, vechiul CAO se va regăsi, în 1945, în formația Libertatea Oradea (Toth - Melan, Samu - Băcuț I, Iuhasz, Sarovetzci - Hallasz, Covaci II, Bartha, Spielman, Bodo) care, după reluarea activității divizionare, participă în Divizia A, ocupând locul VIII în 1946 - 1947 și locul VI în ediția 1947 - 1948. În sezonul 1948 - 1949 Libertatea devine ICO și aceasta cu formația standard: Vecsei - Ion Vasile, Melan - Bodo, Zilahi, Serfozo - Covaci II, Stielman, Vaczi, Tudose, Turcuș, câstigă titlul de campioană națională.
În continuare, ICO ocupă locul VII (1950), apoi își schimbă denumirea în Progresul (1951 ) și ocupă locul III, după care începe declinul: locul VI (1952), locul XI (1953), locul XIV (1954) și retrogradarea în Divizia B. În anul următor, 1955, reușește sa-și recapete locul în primul eșalon, calificându-se în finala Cupei României (antrenor L. Zilahi). În 1956 se clasează pe locul VIII în Divizia A și câștigă Cupa României. Antrenor a fost C. Schertz, iar echipa de bază era alcătuită din: Gebner- Kromely, Barcu- Bartha, Îiriac, Cuc- Toth, Koszegi, Caricas, Vlad, Meszaros. După doi ani de satisfacție, urmează altul de decepție, 1957- 1958 când echipa cade iar în Divizia B. Aceasta aduce o nouă schimbare de nume, Progresul devenind CS Oradea, locul XIV (1958- 1959), locul III (1959- 1960), locul V (1960- 1961) în eșalonul secund. În 1961 se adopta denumirea Crișana Oradea. Schimbarea se dovedește de bun augur, care coincide cu o nouă promovare (1961- 1962) a echipei în Divzia A, avându-l la conducerea tehnica pe reputatul antrenor Francisc Ronnay. Lotul care a reusit aceasta performanță: Szilagy, Bodo, Szekeli, Koszegi, Iacob, Neșu, Szakacs II, Toth II, Szucs, Harșani, Szakacs I, Petrică, Nemeth I, Hauler II, Vald, Arnotzchi, Balogh, Fandli, Pugna. Bucurie de scurtă durată, deoarece în anul următor (1962- 1963), Crișana ocupă locul XIII și retrogradează, cedând cu acest prilej locul în eșalonul secund formației Flamura Roșie Oradea. Orașul de pe Criș nu rămâne însă fără o reprezentantă în Divizia A. În sezonul 1963-1964 Crișul Oradea, formație nou-promovată din eșalonul secund, reprezintă Oradea pe prima scenă a fotbalului românesc cu un lot în care se regăsesc o parte dintre jucătorii echipei Crișana, sub comanda antrenorului L. Lotul: Weichelt, Bucur, Pojoni, Boros, Șchiopu, Donciu, Al. Georgescu, Kun, Kuti, Curtu, Oșan , Stanciu, Podaru, I. Pop, Bokos, I. Sandu, Mănescu, Al. Iacob, Sovoiala, Lenalt, Fr. Stilgerlbauer, R. Petschovschi. A urmat trei ani in prima divizie: 1963 - 1964 (locul VII), 1964 - 1965 locul (IX) și 1965 - 1966 (locul XIII), sinonim cu retrogradarea în “B”, unde nu sta decât doua campionate, 1966- 1967 (locul VII), și 1967- 1968 (locul II). În vara anului 1968 participa la un turneu de , la Timișoara, pentru promovarea în A și reușește să-și asigure un loc în primul eșalon. Antrenorul A. Fernbach - Ferenczi a obținut această performanță cu următorul lot de jucători: Buiuc, Catona, Balogh, Sărac, Serfozo, E. Naghi, Popovici, Dăraban, Sudi, Szucs, Tomeș, A. Naghi, A. Kun II, I. Kun I, Harșani, Kocis, Ujlaki, Levai. Promovări și retrogradări
După alți doi ani în Divizia A (1968- 1969, locul X și 1969- 1970, XV) retrogradează, dar revine în sezonul următor, 1970- 1971, de această dată sub conducerea antrenorului L. Echipa de bază: Catona (Bologan) - Popovici (Sărac), Lucaci, Bulc, Balogh, Dăraban, Neșu, Szucs, Al. Naghi, Arnotzchi, Șchiopu. Rezerve: Baumgartner, Cocoș, Ceaușu, Kocis, Ungur, Moț. Dar iarăsi, după numai un campionat (1971- 1972, locul XVI) vine retrogradarea in “B”. Comportarea foarte oscilantă a echipei a impus o serie de măsuri organizatorice. Printre acestea și adoptarea formulei clubului de fotbal. Astfel, sub denumirea FC Bihor. din 1972, se începe lupta pentru revenirea ăn primul esalon. După două locuri II, obținute în edițiile de campionat 1972- 1973 și 1973- 1974, la sfarșitul anului competițional 1974- 1975, antrenorii L. Vlad (tur), R. Cosmoc și Gh. Staicu (în retur) au condus la promovare următorul unsprezece de bază: Albu - E. Naghi, Lucaci, Sărac, Popovici - Dărăban, Kun II, Florescu - Szucs, Agud, C. Vlad. În continuare, echipa s-a menținut la un nivel mediu de comportare în “A”, obținând locul IX (1975 - 1976 și 1976 - 1977) locul XIV- (1977- 1978) și locul XVIII (1978 - 1979). Conducerea clubului, în această perioadă a fost asigurată de inginerul Horia Cosma, în calitate de președinte de onoare. Antrenorii au fost V. Blujdea, până la jumătatea turului campionatului 1977 - 1978, fiind înlocuit de I. Reinhardt și Alexandru Muta. Lotul de jucatori: era alcătuit din Vidac, Albu – portari; Z. Naghi, Gh. Dumitrescu., Lucaci, Popovici, M. Marian, Bigan, Dragoș, Naom, C. Georgescu, Gergely, Petrovici, Schwartzman, Lupău, V. Stoica, Kun II, Florescu și Fildan. În vara anului 1979 FC Bihor a retrogradat din nou în B, unde a rămas trei ediții de campionat (1979 - 1982), fiind de fiecare data la un pas de promovare, pe care o va realiza la finele anului competițional 1981- 1982, la conducerea tehnică a echipei fiind Gheorghe Staicu. Revenind în eșalonul de elită al fotbalului nostru, echipa orădeană reușește să ocupe un loc XI în ediția 1982 - 1983 și locul VII în 1983 – 1984. În acest din urmă an cu următoarea formulă organizatorică: președinte de onoare- ing. H. Cosma; președinte executiv - Ioan Naom; organizator de competiții - Romeo Pașcu; antrenori Gheorghe Dărăban și Attila Kun (în turul campionatului), Attila Kun și Alexandru Muta (în retur). Lotul de jucători era format din: Liliac, Balasz – portari; V. Dianu, Zare, Gh. Dumitrescu, Nițu, Tămaș, Biszok, Mureșan, Filip, Doru Nicolae, Grosu, Georgescu, Ile, Ion Gheorghe, Szucs, Nedelcu, Rosza, Kiss, Ov. Lazăr, Roateș. În perioada 1983 - 1984 până în 2003 – 2004, FC Bihor a făcut naveta între Divizia A și B. O altă clasare bună în anii ’80 a avut-o în campionatul 1988/1989, când a ocupat locul 7. Echipa a fost pregătită atunci de Viorel Mateianu și Paul Popovici.

„Norma” bihoreană
În turul sezonului următor (1989/1990), FC Bihor (antrenor Robert Cosmoc) a avut un parcurs bun, încheind prima parte a campionatului pe un onorant loc 5, după Dinamo, Steaua, U Craiova și Victoria București, având speranțe la o participare în Cupa UEFA. Atunci se vorbea la Oradea de „norma bihoreană”, căzând victime pe Municipal, echipe precum Corvinul (4-0), SC Bacău (5-3), FC Brașov (6-0) sau Sportul Studențesc (4-1). Dar, după evenimentele din decembrie 1989, a urmat dezastrul pentru FC Bihor. A terminat campionatul pe locul 10, după un retur foarte slab. În sezonul următor, echipa bihoreană a retrogradat în Divizia B, clasându-se pe locul 17, ediția în care pe banca tehnică au stat Paul Popovici, Alexandru Muta și Viorel Abrudan. Din echipa de atunci au făcut parte: Pap Deac – Ciocan, Brukental, Bereczki, Weissenbacher, Borza, Tămaș, Sălăjan, Rădulescu, Kulcsar, Muresan, Ov. Lazăr, Pavel, Biszok, Cigan, Todea, Anania, Negrău și Baba. Decăderea clubului a continuat, majoritatea jucătorilor de valoare fiind vânduți în anii care au urmat. În 1991/1992, FC Bihor a ocupat locul 5 în seria a II-a, în sezonul următor a ratat la mustață promovarea în Divizia A, clasându-se pe locul doi, la un singur punct de UTA. Tot pe locul 5 a încheiat și sezonul 1993/1994, pentru ca în anul următor să încheie campionatul în a doua jumătate a clasamentului (locul 12). Fără susținere financiară și fără jucători de valoare, dezastrul s-a produs în ediția 1995/1996 când FC Bihor a retrogradat pentru prima dată în Divizia C, eșalonul trei al fotbalului românesc. În seria a IV-a a Diviziei C, FC Bihor a jucat cu alte echipe bihorene precum Viitorul Oradea sau Minerul Ștei, terminând campionatul doar pe locul 7. Sezonul 1997/1998 a consființit revenirea FC Bihor în Divizia B, după un campionat câștigat clar, la 13 puncte distanță de IS Câmpia Turzii. Un merit important l-au avut frații Borși, Attila și Armand, care au susținut financiar clubul, care apoi l-au cedat unui alt om de afaceri bihorean, Viorel Știube. La reapariția în B, echipa orădeană a avut un sezon destul de bun, încheiat pe locul 6. În sezonul următor, Divizia C le-a făcut serios cu ochiul orădenilor, care s-au salvat in extremis de la retrogradare, după un retur în care au remontat din pasivul de -14 avut la adevăr. Un merit important l-a avut președintele Marcel Iancu, adus de Mihai Bar, președintele Consiliului Județean Bihor, împreună cu un contingent de jucători veniți pe filiera Dinamo. Promovare după 12 ani
În sezonul 2000/2001 clubul a fost preluat de omul de afaceri bihorean Marius Vizer, care a demarat un proiect menit să readucă în trei ani fotbalul bihorean în elită. În primul sezon cu Vizer patron, FC Bihor a terminat pe locul 4, după un retur extraordinar reușit de echipa pregătită atunci de Ioan Andone. În 2001/2002 echipa a prins ultima poziție a podiumului, după UTA și FC Baia Mare, iar în 2002/2003 a mai făcut un pas înainte, fiind pe poziția a doua, după Unirea Alba Iulia. În aceste condiții, FC Oradea (denumirea de atunci), echipa antrenată atunci de Ionuț Popa și prezidată de Ioan Lucian, a avut dreptul să susțină barajul pentru promovarea în Divizia A împotriva echipei Oțelul Galați. După o primă manșă pierdută, scor 1-2, la Galați, orădenii și-au luat revanșa pe un Stadion Municipal cu 20.000 de suporteri în tribune, învingând Oțelul cu 3-1, prin „golul de aur” reușit de Bogdan Vrăjitoarea în prelungirile partidei. Toate cele patru goluri din dubla confruntare cu gălățenii au fost marcate de atacantul Bogdan Vrăjitoarea. Echipa care a reușit victoria cu Oțelul: Rotaru – Fl. Lazăr, Zaha, Cr. Munteanu – Gado (’62), Naidin (’63 Fele), Dumitra (căpitan), Fl. Călin (’67 Lungan), Sfârlea – Csehi, Vrăjitoarea. Pe bancă au mai luat loc Mârne – Dianu, Măuță și Siminic. Nu au putut juca fiind accidentați Coțan și Keșeru. Partida cu Oțelul Galați reprezintă pentru suporterii bihoreni poate cel mai important și frumos joc susținut de roș-albaștrii pe teren propriu în istoria post-decembristă. De asemenea, a fost ultimul meci la care accesul spectatorilor a fost permis la tribuna a II-a. La barajul cu Oțelul Galați, observatorul meciului a fost la un pas să nu permită disputarea jocului deoarece în stadion efectiv nu se mai putea arunca un ac. Crainicul jocului a făcut chiar un apel la spectatori care acum poate fi considerat destul de ciudat. În special suporterii prezenți la tribuna a II-a a pe atunci Stadionului Municipal au fost rugați să se manifeste fără să sară de pe locurile pe care le ocupă, deoarece exista pericolul ca tribune să cedeze din cauza greutății. Aventura clubului bihorean în Divizia A a fost însă de scurtă durată. După un tur ezitant, presărat cu rezultate extraordinare, precum acel 1-1 din prima etapă de la Oradea cu Rapid (campioana en-titre la acea vreme), dar și înfrângeri neașteptate (FC Brașov – FC Bihor din ultima etapă a turului), unul dintre artizanii promovării, antrenorul Ionuț Popa a fost demis. A fost începutul sfârșitului pentru gruparea roș-albastră. Conducerea clubului a decis să-l pună în funcție pe fostul antrenor al Stelei, Țiți Dumitriu, o mișcare care s-a dovedit în cele din urmă fatală. În primele jocuri ale returului, FC Bihor nu a adunat prea multe puncte și Dumitriu a fost demis. Până la sfârșitul sezonului, echipa bihoreană nu a reușit să obțină punctele necesare menținerii în Divizia A și a retrogradat după doar un an petrecut în fotbalul mare. Baraj ratat în 2006
Reveniți în Divizia B, orădenii orădenii au încheiat sezonul 2004/2005 pe locul trei, după Jiul și Gaz Metan. În ediția următoare, Bihorul a avut două echipe pe primele două locuri: CF Liberty a cedat locul echipei UTA, iar FC Bihor (președinte Alexandru Sătmăreanu, director tehnic Emeric Jenei, antrenor Kiss Alexandru) a dezamăgit la turneul de baraj disputat pe Stadionul Național din București. În primul meci FC Bihor a pierdut cu 0-2 (0-1) meciul cu Forex Brașov, iar în ultimul joc s-a înclinat, scor 2-4 (1-4) cu Unirea Urziceni, formația care a promovat în prima ligă. Golurile FC Bihor au fost marcate de Fl. Neaga și Foro. În cele două jocuri, pentru FC Bihor au evoluat Mijanovic - Oros, Lupuț, D. Muscă, Lungan - Foro, Gr. Tudor, Strapak (’66 Szeleș), Fl. Neaga - Ad. Voiculeț (’46 Lupașcu), V. Miculescu (’61 V. Grigore), cu Forex Brașov, respectiv Mijanovic - Oros, Lupuț (’36 Pătrașcu), D. Tudor, Strapak (’71 Ad. Voiculeț), Fl. Neaga – V. Miculescu (’46 V. Grigore), Szeleș. După baraj, președintelui Alexandru Sătmăreanu și directorului tehnic Emeric Jenei nu li s-a mai prelungit contractul, iar FC Bihor și-a propus ca obiectiv reconstrucția echipei. Președinte a fost numit Alexandru Toth Ardelean, iar antrenori în sezonul 2006/2007 au fost Kiss Alexandru și Florin Farcaș. A fost un campionat extrem de greu, FC Bihor reușind să se salveze de la retrogradare în ultima etapă, după o victorie, scor 3-1, în deplasare la Auxerre Lugoj. Dacă seniorii au avut probleme, nu același lucru se poate spune despre juniorii republicani A (antrenor Horia Rădulescu) și B (antrenor Gheorghe Silaghi), care au reușit să obțină medaliile de bronz la turneul final ai Campionatului Național. De remarcat și performanța echipei satelit, FC Bihor II (antrenor Mircea Fodor), care a reușit să promoveze în Liga a III-a, după meciul de baraj câștigat la Cluj cu Armătura Zalău, scor 3-2. În sezonul 2007/2008, FC Bihor pornește la drum cu un nou staff tehnic, format din Gheorghe Silaghi (principal), Vig Zoltan (secund), Mircea Fodor (secund) și Dorin Mudura (antrenor cu portarii), iar echipa satelit a fost preluată de Horia Rădulescu, ajutat de Gergely Alexandru. Clubul este susținut financiar de Consiliul Local Oradea și Consiliul Județean Bihor. Antrenorii care au pregătit FC Bihor în Divizia A sunt: Ladislau Zilahi, Ștefan Hittner, Constantin Woronk, Iosif Brata, Anton Ferencz, Ion Reinhardt, Anton Fernbach, Ladislau Vlad, Virgil Blujdea, Iosif Buda, Gheorghe Dărăban, Emeric Jenei, Gheorghe Staicu, Victor Stănculescu, Ștefan Coidum, Constantin Teașcă, Paul Popovici, Viorel Kraus, Kun Attila, Viorel Abrudan, Alexandru Muta, Viorel Mateianu, Robert Cosmoc, Ionuț Popa, Dumitru Dumitriu și Muzsnay Zsolt.

2010 - 2011
FC Bihor a reușit la finalul sezonului 2010-2011 să termine pe locul secund în seria Vest a Ligii a II-a loc ce duce la promovarea în Liga I. Clubul orădean se afla de mai mult timp în insolvență, având datorii către stat, furnizori și foști jucători. Comisia de Licențiere a dat undă verde pentru promovarea orădenilor, dar președintele Viorel Duru a făcut recurs, așa cm s-a întâmplat și în cazurile lui Poli Timișoara sau Gloria Bistrița.
În urma ședinței Comitetului Executiv al Federației Române de Fotbal de luni 20 iunie 2011, de la Casa Fotbalului, din Capitală, clubul FC Bihor a decis să acționeze la TAS, Tribunalul de Arbitraj Sportiv, de la Lausanne, decizia de neacordare a licenței pentru prima ligă, remisă de Comisia de Apel din cadrul FRF în urma recursului inițiat de domnul Viorel Duru. Astfel, pentru orădeni, ca și pentru echipele din Timișoara și Bistrița, speranțele se leagă acum de o decizie favorabilă din partea tribunalului din Elveția. Potrivit TAS, cluburile din România au făcut apel la 14 și 22 iunie, toate părțile fiind de acord ca procedura să fie una de urgență: apelurile au fost judecate de aceeași comisie de arbitraj a TAS, fiind stabilit un calendar procedural cu acordul părților, care a inclus schimburi de corespondență până la 11 iulie 2011 și audieri la 13 și 14 iulie, la sediul TAS. Ca urmare a verdictului primit luni 18 iulie 2011 de la Tribunalul de Arbitraj Sportiv, prin care se respinge memoriul depus de oficialii FC Bihor pentru neprimirea licenței de Liga I, echipa orădeană a aflat faptul că și-n ediția de campionat 2011-2012 va evolua tot în eșalonul secund. Delegația orădeană care s-a dus la Laussane a fost formată din președintele FC Bihor, Șerban Ovidiu Morcan, Dumitru Voloșeniuc, membru AGA și Cătălin Sărmășan, președintele CF Liberty care asigură managementul sportiv al clubului.
„Am făcut tot ce am putut ca să ne fie anulată decizia Comisiei de Apel, de neacordare a licenței, dar, din păcate, cei de la TAS nu ne-au dat dreptate. Aceasta este situația, nu avem ce face. Trebuie să ne conformăm și s-o luăm de la capăt din liga a II-a", a declarat președintele clubului Șerban Morcan, imediat după aflarea veștii.[3] Suporteri oradeni s-au alaturat, la protestul sustinut de fanii timisoreni, în Timișoara ca urmare a evenimentelor ce au dus la retrogradarea echipei FC Politehnica Timișoara și nepromovarea echipei FC Bihor. Din Comitetul Executiv au facut parte 14 persoane: Mircea Sandu – președinte, Dumitru Dragomir – prim-vicepreședinte, Octavian Goga – vicepreședinte, reprezentant al fotbalului amator, Cristian Borcea – reprezentant al cluburilor de Liga I, Marius Stan – reprezentant al cluburilor de Liga I, Cornel Șfaițer – reprezentant al cluburilor de Liga a II-a, Marian Rusen – reprezentant al cluburilor de Liga a II-a, Ștefan Stana – reprezentant al cluburilor de Liga a III-a, Cristian Bobar – reprezentant al cluburilor de Liga a III-a, Paul Costaș – reprezentantul cluburilor cu activitate exclusivă de copii și juniori, Sorin Țerbea – reprezentantul cluburilor de fotbal în sală, Marian Pălărie – reprezentantul cluburilor de fotbal feminin, Vasile Avram – președintele Comisiei Centrale a Arbitrilor și Dumitru Costin, președintele sindicatului fotbaliștilor recunoscut de FIFPRO. Președintele Șerban Morcan a precizat că planul de reorganizare judiciară a clubului a fost aprobat, iar FC Bihor trebuie să plătească rate lunare de 80.000 lei noi timp de trei ani. Bugetul clubului a fost deja suplimentat în acest an pentru plata datoriilor acumulate din septembrie 2009 și în 2010, practic mandatul lui Ioan Lucian, când s-au achitat 1,5 milioane de lei noi (15 miliarde lei vechi).

2011 - 2012
FC Bihor a aflat faptul că va evolua și-n următoarea ediție de campionat în Liga a II-a. Poli Timișoara, FC Bihor și Gloria Bistrița au semnat cu Digi TV pentru cedarea drepturilor TV. La finele sezonului 2011 - 2012 echipa a ocupat un rușinos loc 8, după a doua echipă a orașului, Luceafărul Oradea, care s-a clasat pe 6. Până la sfârșitul anului 2014 se plătesc rate de câte 80000 lei, eșalonate, reprezentând datoriile istorice făcute de foști conducători cu interese de devalizare a clubului precum Gavrilă Ghilea, Constantin Bigan, Alexandru Sătmăreanu și Alexandru Toth, ultimul nici măcar conducând el clubul în acte, ci societatea sa comercială, o brutărie...


2012 - 2013
După disponibilizarea de-a lungul unui an unor jucători valoroși precum Cătălin Chiș, Dumitru Muscă, Șerban Moraru, Mihai Deaconescu, Cristian Danci, Călin Fildan, la echipă au fost aduse nume precum Adrian Voiculeț, Andrei Tînc (ambii evoluând câte un sezon și anterior pentru FC Bihor), Georgi Korudjiev, Ionuț Tîrnăcop și Ognjen Sinik. Ultimul, alături de Voiculeț și Abdoulaye Diarra au fost excluși din lot și disponibilizați de managementul sportiv asigurat de Liberty Salonta, pentru comportament neadecvat (viață extrasportivă tumultuoasă). Gheorghe Ghiț, antrenorul cu care s-a reușit promovarea din 2011, a fost înlocuit de Claudiu Niculescu după câteva rezultate foarte contradictorii. Din acest sezon s-a reînființat și echipa a II-a (tineret-speranțe), FC Bihor II, care are ca obiectiv promovarea într-un eșalon imediat inferior primei echipe, condusă de Gheorghe Silaghi. Juniorii A sunt conduși de Călin Cheregi, având de asemenea rezultate remarcabile la nivel de campionat zonal republican A.