Monica Maria Sava

Românii nu știu nici acum care a fost rolul inițial al Cazinoului din Constanța - nu era un loc de jocuri de noroc, ci cel mai elegant salon de societate din Europa de Est.

Pe 15 august 1910, când s-a inaugurat Cazinoul din Constanța, nimeni nu bănuia că asistă la nașterea celui mai luxos centru de divertisment din estul Europei. Construită din inițiativa Regelui Carol I la prețul uriaș de 1,3 milioane de lei (echivalentul a 6,8 milioane de euro astăzi), clădirea avea să devină simbolul luxului și al petrecerilor de pe litoralul românesc.

Arhitectul Daniel Renard, elvețiano-român format la École des Beaux-Arts din Paris, a adus în România stilul Art Nouveau care făcea senzație în Occident. Criticii au fost nemiloși de la început - ziarul "Conservatorul" îl numea "o matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane", spunând că seamănă cu un dric.

Cazinoul nu era doar un loc de jocuri de noroc. Era un adevărat palat al divertismentului cu sală de dans, două săli de lectură pentru ziare și reviste, două săli de jocuri, restaurant luxos și celebra terasă pe malul mării. Pereții erau căptușiți cu scânduri vopsite în ulei, candelabre impresionante și mobilier din esențe alese. Subsolul, realizat de Anghel Saligny, avea un sistem ingenios de ventilație.

Pentru a intra în această lume grandioasă trebuia să fii înstărit și elegant îmbrăcat. Aristocrații din întreaga Europa veneau nerăbdători să petreacă pe litoralul românesc. Orchestra I. Paschill cânta în fiecare seară, iar atmosfera era de "belle époque".

Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să vezi România transformată în destinația de lux a aristocrației europene. În perioada interbelică, pe faleza Constanței se organizau baluri fastuoase, se jucau sume uriașe la cărți și ruleta, iar poveștile de dragoste și tragedie se țeseau în fiecare noapte.

Farmecul locului crea o aură de mister. Mulți se lăsau pradă patimii jocului, iar poveștile tragice nu întârziază să apară. Oamenii ruinați sfârșeau noaptea în valurile mării sau cu un glonț în tâmplă într-o cameră de hotel. Legendele spun că sufletele lor neliniștite agită și astăzi marea în furtuni.

În 1916, Cazinoul a devenit spital de campanie, fiind lovit de bombardamente. Din 1941 a găzduit trupele germane. După război și-a pierdut farmecul original, transformându-se în Casă de Cultură.

Te-ai întrebat vreodată cm era să fii român și să vezi țara ta rivalizând cu Monte Carlo ca destinație a aristocrației? Pentru că în anii de glorie, Cazinoul din Constanța era cu adevărat Riviera Mării Negre.

După decenii de degradare și o restaurare de 24 de milioane de euro, Cazinoul renaște astăzi ca centru cultural. Nu va mai fi salon de dans și jocuri, ci spațiu pentru spectacole și expoziții.

Astăzi, când privim clădirea restaurată, e greu să ne imaginăm că acum un secol România avea cel mai elegant salon de divertisment din Europa de Est.

Totul în armonie cu zâmbetul și marea.

Păstrez în gând și suflet această amintire dragă sufletului meu, ca o fereastră deschisă spre prietenie curată și admirație.