Diana Punga

Proiectul de lege privind transparentizarea finanțării ONG-urilor a stârnit, oarecum firesc, reacții puternice. Și cred că tocmai intensitatea acestor reacții arată de ce este nevoie de mai mult dialog, și nu de mai multă polarizare.

În activitatea mea, mă întâlnesc constant cu organizații ale societății civile: mai mari sau mai mici, cu resurse solide sau cu echipe foarte restrânse, active în domenii extrem de diferite. Unele au mecanisme de transparență bine puse la punct. Altele au nevoie de sprijin, claritate și reguli mai ușor de aplicat. Dar un lucru pot spune fără ezitare: orice lege care privește societatea civilă trebuie discutată cu societatea civilă la masă.

Transparența este necesară. Încrederea publică se construiește și prin reguli clare, prin responsabilitate și prin raportare corectă. Dar transparența nu trebuie transformată într-un instrument de suspiciune generalizată, iar sancțiunile trebuie să fie proporționale, rezonabile și aplicabile.

ONG-urile sunt și trebuie să rămână parteneri ai instituțiilor publice, nu adversari ai statului. De foarte multe ori, aceleași organizații pe care astăzi unii se grăbesc să le pună sub semnul întrebării sunt cele cărora le mulțumim când ajung acolo unde statul ajunge greu sau prea târziu: lângă copii vulnerabili, lângă victime, lângă persoane cu dizabilități, în comunități izolate, în situații de criză.

De aceea, cred că dezbaterea din Camera Deputaților trebuie să fie una serioasă, tehnică și așezată, cu organizații reprezentative invitate să își prezinte punctele de vedere. Nu este suficient să strigăm de pe margine. Este nevoie de implicare acolo unde se discută, se corectează și se decide forma finală a legii.

Societatea civilă are nevoie, la rândul ei, de mai multă unitate și de o voce comună, articulată și responsabilă. Nu doar reacții fragmentate, nu doar îngrijorări exprimate în spații separate, ci participare directă, argumentată și asumată.

O lege bună nu se construiește împotriva celor pe care îi reglementează. Se construiește prin consultare, cu bună-credință și cu respect pentru rolul pe care societatea civilă îl are într-o democrație funcțională.

Pentru că o democrație sănătoasă nu se teme de societatea civilă, ci construiește împreună cu ea.

La Muzeul Național Cotroceni, moștenirea istorică și creativitatea contemporană se întâlnesc într-un dialog firesc despre identitatea României de astăzi.

Am participat la deschiderea oficială a primei ediții a Bucharest Design Festival, un eveniment care aduce împreună creativitatea, orașul, patrimoniul și energia unei comunități profesionale care contribuie tot mai vizibil la felul în care România se exprimă și este văzută în lume.

Festivalul se desfășoară sub Înaltul Patronaj al Președintelui României, iar în numele Administrației Prezidențiale am avut onoarea de a înmâna diploma care marchează această recunoaștere instituțională domnului Andrei Borțun, CEO al Fundației The Institute.

Bucharest Design Festival vorbește despre identitatea contemporană a României, despre capacitatea industriilor creative de a conecta oameni, orașe și idei, dar și despre felul în care creativitatea poate deveni o forță reală de dezvoltare și reprezentare publică.

Expoziția de deschidere, BDF Highlights: Branding Romania Through Creativity, găzduită de Muzeul Național Cotroceni, pune în lumină creatori, proiecte și organizații care vorbesc despre România creativă inteligentă, vie și curajoasă.

Mi s-a părut important acest dialog delicat dintre patrimoniu și ce construim azi pentru mâine. Pentru că identitatea unei țări nu se păstrează doar prin ceea ce moștenește, ci și prin ceea ce are curajul să creeze astăzi și să ducă mai departe.

Festivalul continuă până pe 21 iunie, în mai multe spații din București, prin patru secțiuni tematice: BDF Highlights, BDF Young by DIPLOMA Show, BDF Communities by Cartierul Creativ și RDW Professionals by Romanian Design Week.

Felicitări Fundației The Institute, domnului Andrei Borțun, echipei Bucharest Design Festival și tuturor celor care contribuie la consolidarea acestei comunități de creatori și artiști.

Creativitatea românească merită văzută, susținută și apreciată.

Răzvan Nedu – bronz🥉 la B2 masculin și Daniel-Bebe-Vasilică Andrei – argint 🥈 la B3 masculin, la competiția World Climbing Para Series Salt Lake City 2026, care a avut loc pe 15 și 16 mai.

I-am cunoscut anul trecut la Climb Again, asociația fondată de Claudiu Miu, fost campion balcanic la escaladă. O comunitate care, de peste 10 ani, transformă pasiunea pentru escaladă într-o misiune: sprijin pentru copii și tineri cu dizabilități, mai multă independență, mai multă încredere și mai mult curaj de a trăi pe cont propriu.

Unii dintre ei ajung campioni și reprezintă cu onoare România.

De data aceasta, veștile extraordinare vin din Statele Unite: două medalii 🥈🥉valoroase pentru sportivii români la Para Climbing.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest sport, categoriile B2 și B3 indică gradul de afectare în cazul deficienței de vedere. Altfel spus, acești sportivi urcă trasee pe care nu le pot vedea. Performanța lor înseamnă forță, tehnică, memorie, orientare, curaj și o încredere extraordinară în ghidul care le descrie traseul.

Felicitări, Răzvan! 👏 Felicitări, Daniel! 👏 Felicitări întregului lot de Para Climbing și tuturor celor care îi susțin, îi antrenează și le sunt aproape.

Urmează Campionatul European din Franța, la Laval, la final de august. Le ținem pumnii și sperăm să se întoarcă acasă cu noi reușite, bucurie și încredere.

Ei știu deja cât de mult înseamnă aceste rezultate. Dar e bine să știe toată lumea: performanța merită cunoscută și respectată.

Sportivii paralimpici nu au nevoie de priviri îngăduitoare. Au nevoie de condiții bune de pregătire, de competiții, de vizibilitate, de sprijin și de respectul pe care îl datorăm oricărui sportiv care muncește enorm pentru România.

Cu atât mai important este că, începând din acest an, România are o zi dedicată Sportului Paralimpic. Președintele României, Nicușor Dan a promulgat legea prin care data de 1 septembrie devine Ziua Sportului Paralimpic, o zi dedicată recunoașterii contribuției sportivilor paralimpici români și promovării incluziunii prin sport și performanță.

Este un gest simbolic necesar. Pentru că așa se deschid drumuri: către vizibilitate, sprijin și recunoaștere.

Sportul paralimpic nu înseamnă doar depășirea unor limite. Înseamnă muncă, disciplină, talent, demnitate și confirmarea că oamenii nu trebuie priviți prin prisma obstacolelor pe care le au în față, ci prin forța cu care merg mai departe.

Bravo, Răzvan Nedu!
Bravo, Daniel-Bebe-Vasilică Andrei!

Astăzi am avut privilegiul de a o însoți pe Prima Doamnă Mirabela Grădinaru la întâlnirea cu Prima Doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska, la Palatul Cotroceni.

S-a discutat despre copii și adolescenți, despre sănătatea lor mintală și despre felul în care societățile noastre pot construi forme de sprijin mai bune pentru ei și familiile lor, mai ales atunci când aceștia se află în situații de vulnerabilitate: boală, anxietate, traumă, izolare, adicții, pierdere sau război.

Prima Doamnă Mirabela Grădinaru a prezentat inițiativa „România în Lumină”, dezvoltată la nivelul Administrației Prezidențiale și pe care o susține ca spațiu de dialog între instituții, specialiști și organizații ale societății civile. Discuția s-a legat firesc de proiectele dezvoltate de Olena Zelenska în Ucraina, inclusiv de programul național de sănătate mintală „How are you?” / „Ти як?” și de inițiativele Fundației Olena Zelenska dedicate educației, sprijinului psihosocial și copiilor vulnerabili.

În forme diferite și în contexte foarte diferite, aceste demersuri pornesc de la aceeași convingere: problemele care afectează copiii, tinerii și familiile nu pot fi rezolvate izolat sau fragmentat. Au nevoie de colaborare, prevenție, intervenție timpurie și de o legătură reală între cei care văd copilul din unghiuri diferite: medicul, profesorul, familia, comunitatea și instituțiile publice.

Programul a inclus și vizitarea expoziției „Culorile minții”, realizată în cadrul proiectului „Madrigal pentru Spitale”, un parteneriat strategic al Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” și ASSMB.

A fost unul dintre acele momente în care nu e loc de multe cuvinte, pentru că lucrările copiilor transmit foarte mult prin ele însele. Expoziția reunește picturi, desene și lucrări de grafică realizate de copii și adolescenți care s-au aflat în grija Clinicii de Psihiatrie Pediatrică a Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”.

Prin desen, culoare sau formă, copiii exprimă trăiri greu de formulat în cuvinte. Iar pe noi, adulții, ne obligă să privim dincolo de comportamente, etichete sau statistici.

Gazdă și ghid al vizitei ne-a fost Silvana Dulamă-Popa, istoric de artă și curator al expoziției, iar dr. Florina Rad, medic primar psihiatru pentru copii și adolescenți și șefa Clinicii de Psihiatrie Pediatrică de la Obregia, ne-a oferit context despre lucrul cu copiii și adolescenții ale căror creații erau expuse.

A fost o experiență emoționantă, care m-a atins.

Întâlnirea de astăzi mi-a reconfirmat cât de important este ca sănătatea mintală a copiilor să fie prezentă pe agenda publică și asumată ca responsabilitate comună. Nu doar a medicilor. Nu doar a familiilor. Ci și a școlii, a comunității, a instituțiilor publice și a tuturor celor care pot observa la timp când un copil are nevoie de sprijin.

România și Ucraina au experiențe diferite, dar împărtășesc aceeași dorință de a pune copiii în centrul preocupărilor publice și de a construi în jurul lor spații de siguranță, demnitate și speranță.

Poate că acesta este, până la urmă, unul dintre testele importante ale unei societăți: nu doar cât de repede reacționează în criză, ci cât de atent știe să vadă și să aline suferința înainte ca ea să devină strigăt.

Europa nu este doar o hartă, o instituție sau un discurs. Este un organism viu, construit zi de zi de oameni care cred că democrația, solidaritatea, libertatea și demnitatea nu sunt cuvinte mari, ci realități care trebuie apărate în fiecare comunitate.

Europa suntem noi.

Este profesorul care îi învață pe copii să gândească liber și să pună întrebări.
Este medicul care rămâne aproape de oameni acolo unde sistemul obosește.
Este voluntarul care ajunge acolo unde sprijinul nu mai poate aștepta.
Este comunitatea care se strânge în jurul celor vulnerabili.
Sunt organizațiile societății civile care apără drepturi, construiesc servicii, aduc expertiză și pun pe masa decidenților probleme care altfel ar rămâne invizibile: copii fără sprijin, femei aflate în situații de risc, persoane vulnerabile, comunități uitate, inegalități care trebuie corectate.

Pentru că democrația nu se întreține singură. Ea trăiește prin oameni care văd, întreabă, propun, repară și insistă. Prin cei care transformă nevoile comunităților în soluții concrete și care ne reamintesc, constant, că instituțiile trebuie să asculte înainte de a decide.

De Ziua Europei, poate merită să vorbim mai puțin despre Europa ca mecanism și mai mult despre Europa ca responsabilitate comună. Apartenența noastră la spațiul european nu se măsoară doar în tratate, fonduri sau instituții, ci și în grija pe care o avem unii față de alții, în curajul de a spune ce nu funcționează și în capacitatea de a construi împreună.

Europa se vede, până la urmă, în felul în care alegem să nu întoarcem privirea și în curajul de a asculta vocile care ajung cel mai greu la masa deciziilor.

La mulți ani, Europa!
La mulți ani, România!
La mulți ani celor care o construiesc zi de zi prin implicare!

Una dintre marile întrebări ale Europei de astăzi este după ce reguli va fi modelată relația dintre tehnologie, societate și democrație în anii care urmează.

Despre această transformare am discutat ieri, în cadrul mesei rotunde „Noile arhitecturi ale democrației digitale”, eveniment pe care l-am organizat în cadrul inițiativei „Săptămâna Europeană”.

Mi-am dorit ca această întâlnire să nu fie doar încă o conversație despre tehnologie, ci o discuție serioasă, cu oameni care studiază, analizează și înțeleg în profunzime transformările prin care trec astăzi democrațiile europene.

Am căutat relevanța și, tocmai de aceea, ne-am dorit să aducem la aceeași masă oameni foarte buni din societatea civilă, mediul academic și comunitatea tech — cercetători, experți în politici publice, drepturi fundamentale, AI, combaterea dezinformării, guvernanță digitală și reziliență democratică. Oameni care privesc aceste teme din unghiuri diferite, dar care au în comun expertiza, seriozitatea și preocuparea reală pentru impactul tehnologiei asupra societății.

Discuțiile au fost consistente, uneori inconfortabile, dar cred că exact acesta este rolul unor astfel de întâlniri.

S-a vorbit despre cercetări recente care arată capacitatea modelelor lingvistice de a influența preferințe și decizii electorale, despre felul în care algoritmii pot accentua polarizarea și discursul urii, despre dificultatea moderării conținutului online și despre tensiunea tot mai prezentă dintre eficiența tehnologică și dimensiunea umană a deciziei publice.

Dar poate una dintre cele mai importante concluzii a fost că provocarea nu este doar tehnologică. Este una profund civică și democratică. Pentru că democrația nu poate fi tratată ca o infrastructură stabilă și garantată, ci trebuie înțeleasă ca un proces viu, care are nevoie permanent de adaptare, reflecție critică și reconstrucție instituțională și civică.

În același timp, cred că a devenit foarte clar că răspunsul la aceste provocări nu poate veni dintr-o singură zonă. Avem nevoie de administrație, cercetare, societate civilă și comunitatea tech în aceeași conversație.

Personal, această întâlnire mi-a reconfirmat că există în România oameni foarte bine pregătiți și, în același timp, experți internaționali deschiși să împărtășească experiențe, perspective și bune practici. Oameni lucizi, conectați la marile dezbateri europene și internaționale pe aceste teme. Cred că avem nevoie mai des de astfel de spații în care expertiza reală, dialogul și ideile bune să poată sta la aceeași masă.

Le mulțumesc tuturor celor care au contribuit prin idei, întrebări și perspective valoroase la o conversație care, cred eu, abia începe.

Ne pregătim pentru „Săptămâna Europeană la Palatul Cotroceni” (5–9 mai) și punem la punct ultimele detalii pentru masa rotundă de pe 6 mai: „Noile arhitecturi ale democrației digitale”.

Până la dezbaterea oficială, m-am gândit să vă propun un scurt exercițiu de reflecție pentru modul în care interacționăm cu lumea digitală în fiecare zi. Ecranul telefonului a devenit, pentru mulți dintre noi, una dintre principalele ferestre prin care privim societatea.

Vă las 3 perspective care ne pot ajuta să ne dezvoltăm gândirea critică și să navigăm cu mai multă încredere în spațiul online:

1. Dincolo de „ecoul” preferințelor noastre
Algoritmii sunt concepuți să ne ofere conținut care să ne placă, personalizându-ne feed-ul în funcție de interesele noastre. Acest lucru ne poate face, uneori, să pierdem din vedere diversitatea de opinii din jurul nostru.

• Sfat practic: Căutați, din când în când, perspective diferite față de cele cu care sunteți obișnuiți. Nu pentru a vă schimba convingerile, ci pentru a înțelege mai bine complexitatea lumii în care trăim și pentru a o descoperi din mai multe unghiuri.

2. Echilibrul între emoție și informație
Spațiul digital tinde să scoată în evidență mesajele care generează reacții rapide. Însă deciziile bune și dialogul constructiv au nevoie de timp și așezare.

• Ghid rapid: Dacă o informație vă provoacă o reacție emoțională puternică, acordați-vă un moment de liniște înainte de a reacționa. Democrația digitală crește atunci când alegem luciditatea în locul impulsului de moment.

3. Valorizarea surselor credibile
Într-o epocă în care tehnologia poate genera conținut extrem de convingător, devine esențial să ne întrebăm care este originea mesajelor pe care le primim.

• Recomandarea experților: Verificați contextul și sursa informațiilor. Un simplu gest de prudență ne ajută să construim o comunitate online bazată pe încredere și respect reciproc.

Pe 6 mai, la Cotroceni, vom discuta exact despre aceste echilibre: cm putem folosi tehnologia ca pe o ancoră pentru libertate și cm putem asigura un spațiu public sigur și deschis pentru toți.

Democrația digitală nu este un proces finit, ci un sistem care evoluează odată cu noi. Are nevoie de „update-ul” nostru constant, de discernământ și atenție.

Vă aștept live, în luna mai, să explorăm împreună viitorul Europei noastre digitale.