pastorLuc

Moise a început slujba sa la 80 ani!

Nu este niciodată prea târziu să îți intri în chemare!

Harul a devenit Om

“Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărții este scris despre mine”
‭‭Psalmii‬ ‭40:7‬ ‭‬‬
‭

„După aceasta vor cunoaște toți că sunteți credincioși: dacă veți avea doctrine sofisticate, veți predica încontinuu și vă veți evita reciproc.”

Epistola către Cărnureni 2:4

(Scrisoarea către cei care știu tot, dar trăiesc nimic.😀)

Aceasta nu este doar o promisiune viitoare, ci o realitate prezentă.

Harul ne schimbă nu prin presiune, ci prin revelația frumuseții Lui în noi.

Oglinda Evangheliei arată cine suntem în Hristos:
iubiți,
desăvârșiți
și fără vină.

Aceasta reflectă harul care ne dă puterea să trăim victorios în El!

Ce este Crucea.

Crucea nu este o povară ci Aceasta este puterea creștinului.
Matei 10:38 și Galateni 6:14.
“În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!”

Crucea e deasemnea lepadarea de sine dar totodata și autoritatea crestinului.
Luarea crucii in fiecare zi este încrederea în Har și nu în propriile fapte. Gal 2:21

Evrei 12:2 spune cu privire la cruce că nu este ceva ce am castigat eu ci e ceea ce Isus a castigat prin moartea si invierea Lui pentru mine.
Acum nu mă mai relaționez la Dumnezeu prin faptele mele ci mă relaționez prin crucea lui Iisus.

Tu nu menții puterea crucii în tine prin "sfințenia" ta ci puterea crucii te-a transformat și regenerat. Astfel tu ești sfânt și sfințit datorită Crucii.

Credința în cultura simplității a Împărăției lui Dumnezeu.

Credința nu este un efort continuu de a obține aprobarea divină, ci un răspuns firesc supranatural la lucrarea deja împlinită a lui Hristos. Apostolul Pavel le scrie corintenilor:
„O, de ați fi fost voi împărați…” (1 Corinteni 4:8)

Această afirmație subliniază un adevăr profund: credincioșii trăiesc adesea ca și cm ar fi săraci spiritual, în timp ce realitatea lor în Hristos este una de regalitate. Nu trebuie să ne luptăm pentru a primi ceea ce Dumnezeu ne-a oferit deja în mod gratuit.

Autoritatea si credinta!

Ucenicii vin la Isus tulburați.

Un copil chinuit, o încercare eșuată de a-l elibera, și o întrebare care și astăzi o ridicăm: „
De ce n-am putut?”
Aveau experiență, aveau un istoric de succes, aveau puterea, dar n-au reușit.
Ce s-a întâmplat?

Isus nu le răspunde cm am fi sperat.
Nu-i consolează.
Nu le dă o scuză teologică.
Le spune direct: din pricina necredinței voastre.

Adevărul rostit acolo nu e doar pentru ei, ci pentru fiecare dintre noi care am încercat, am strigat, am așteptat, dar n-am văzut nimic.
Poate ai avut un moment în care ai simțit că ai tot ce îți trebuie, dar nu ai vazut niciun raspuns. Ai avut revelație. Ai avut autoritate. Ai avut curaj. Dar ceva n-a funcționat.

Și dacă problema nu e lipsa de putere, ci lipsa de încredere?

Noi, creștinii, cei care credem in miracole, am fost obsedați de „putere”.
Ne rugăm pentru ungeri noi, nivele noi, așteptăm manifestarea, si ne mirăm de lipsa rezultatelor.

Scriptura spune ca: puterea fără credință e inertă.
Credința nu e o opțiune.
Nu e doar o emoție.
Nu e o speranță vagă.
Este degetul care apasă întrerupătorul.

Credința nu este strigătul disperat al celui care nu a primit răspunsuri, ci acțiunea celui care știe ce are in Hristos.

Dacă știi că Dumnezeu a pus în tine Duhul Său, că ți-a dat autoritate, atunci nu întrebi dacă se poate.
Spui munților să se miște. Și nu pentru că ești tu mare, ci pentru că El este credincios.

Isus n-a spus „aveți nevoie de mai multă putere”, ci „dacă aveți credință cât un grăunte de muștar…”. Cu alte cuvinte, nu cantitatea contează, ci calitatea. O credință mică, dar vie, face ce nu pot face ritualurile cele mai elaborate.

Am întâlnit oameni care au căutat puterea toată viața lor. Au alergat din conferință în conferință. Au postit, au vegheat, au strigat. Dar fără credință, toate acestea sunt doar zgomot religios. Nu spun asta cu judecată, ci cu durere. Am fost și eu acolo.

Dar într-o zi, mi-a vorbit Domnul: „Luc, tu nu ai o problemă de echipare. Ai o problemă de încredere.” A fost ca și cm m-ar fi dezbrăcat de toată poleiala spirituală și m-ar fi întrebat simplu: mă crezi?

Adevărul este că fiecare eșec în viața noastră de credință nu e un eșec de putere, ci un eșec de încredere. Nu am avut curajul să luăm ce ne-a fost deja dat. Nu am spus munților să plece. Ne-am rugat să plece. Și apoi ne-am mirat că nu s-au urnit.

Dumnezeu nu îți va da mai multă putere. Ți-a dat tot ce ai nevoie. Întrebarea este: vei acționa pe baza acestui adevăr?

Nu aștepta o revelație nouă. Trăiește ce ți s-a spus deja. Nu-L mai implora pe Dumnezeu să facă ce te-a trimis pe tine să faci. Vorbește cu autoritate. Crede. Și vei vedea.

Pentru că puterea nu se manifestă în strigăte. Ci cu credință.

Isus n-a venit să fie slujit, ci să slujească.
Și-a dat viața nu pentru aplauze, ci pentru oameni.

„Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”
– Marcu 10:45

Adevărata măreție începe cu o inimă gata să slujească.

Eu predic Harul.
Nu sunt un predicator al Harului ci predic Harul.
Nu predic despre Har. Ci predic ce trăiesc si traiesc ce predic.

Cu metehne, cu lupte biruite, cu victorii, cu etape.

Autentic! Real!

Creștiniul nu traieste intr-o lume imaginară unde sa evadeze atunci când îi este greu, ci se refugiază in Hristos. Acolo unde aparține.