Romani Buni

🔴Ministra Diana Buzoianu a anunţat că a fost făcută plângere penală cu privire la camerele vandalizate din sistemul de monitorizare a drumurilor forestiere

Există ceva mai românesc decât să montezi camere în pădure ca să vezi cine fură lemnul, iar primul lucru surprins de sistem să fie cineva care întoarce camera ca să nu vadă camionul?

Diana Buzoianu spune că un camion încărcat cu lemne a stat cuminte și a așteptat până când camera a fost întoarsă. După aceea, camionul a plecat mai departe. Asta nu mai este transport forestier. Este politețe. „Nu trecem până nu vă uitați în altă parte.”

Au fost vandalizate nouă puncte de monitorizare în Suceava, Neamț, Prahova și Maramureș. Unele camere au fost mișcate, altele vopsite, iar la câteva au fost tăiate cablurile. Pentru că atunci când vezi o cameră într-o pădure, evident că prima grijă este intimitatea copacilor.

Ministrul spune: „Am avut inclusiv un caz cu o cameră care a fost întoarsă, în timp ce camionul aştepta încărcat cu lemne.” Nu știu cine conducea camionul, dar omul are mai multă răbdare decât mine la semafor. El nu claxonează. El așteaptă ca infrastructura statului să fie orientată în direcția corectă. Adică în direcția opusă.

Sistemul va avea aproximativ 350 de puncte de monitorizare, dintre care peste 330 sunt deja instalate. Camerele vor verifica prin inteligență artificială toate camioanele încărcate cu lemn. În sfârșit, inteligența artificială intră în pădurile României. Inteligența naturală aparent nu a avut semnal.

Proiectul costă aproximativ 200 de milioane de lei și include camere, imagini din satelit și senzori LiDAR. Practic, pădurea va fi urmărită din toate unghiurile posibile. De jos, de sus și în format tridimensional. Mai lipsește doar un vecin pensionar la geam care să spună: „La 03:17 a trecut iar camionul alb.”

Cei care au vandalizat camerele probabil au crezut că, dacă nu mai funcționează aparatul, dispare și suspiciunea. Este logica omului care sparge cântarul și consideră că a slăbit.

Diana Buzoianu a transmis plângerea penală către Parchetul de pe lângă Înalta Curte și a anunțat controale mai dure exact în zonele în care camerele au fost atacate. Ceea ce este corect. Când cineva întoarce camera de pe drum, nu presupui că îl deranja peisajul. Presupui că pe drum se întâmplă ceva ce nu trebuie filmat.

Ministra spune clar: „Acolo unde există un interes direct de a opri aceste camere, există un interes direct pentru că se şi întâmplă activităţi ilegale.” Traducere: dacă intri în pădure cu vopsea, clește și scară ca să neutralizezi o cameră, probabil nu ai venit să culegi afine.

România vrea să treacă de la controale făcute după sesizări la monitorizarea continuă a pădurilor. Este un progres enorm. Până acum aflam că pădurea a fost tăiată când rămânea doar indicatorul pe care scria „Pădure”.

Acum vor exista camere, sateliți, modele digitale și alarme automate. Hoții de lemne nu se mai luptă doar cu pădurarul. Se luptă cu inteligența artificială. Iar prima lor strategie tehnologică a fost să întoarcă obiectivul cu mâna.

Este, într-un fel, confruntarea perfectă dintre viitor și trecut: statul vine cu sateliți și LiDAR, iar băieții vin cu o găleată de vopsea și un clește. Singura întrebare este cine ajunge primul la camion.

🔴 Gata prietenia Nicușor–Grindeanu -AUR? Călin Georgescu cere suspendarea președintelui Nicușor Dan pentru ”forma abuzivă și sfidătoare a propunerii de Guvern”.

Călin Georgescu a venit la Judecătoria Sectorului 1, unde este judecat în dosarul de propagandă legionară. La ieșire, Georgescu a cerut suspendarea lui Nicușor Dan pentru „forma abuzivă și sfidătoare a propunerii de Guvern”. Da, numirea lui Eugen Tomac este aparent „ultimul cui în sicriul democrației”.

Și George Simion a venit imediat cu refrenul: „Nicușor Dan – suspendat! Pentru anularea voinței românilor. Soluția ieșirii din criză nu e Tomac, ci Anticipatele.” Mesaj scurt, clar și cu majuscule suficiente cât să înlocuiască argumentele.

Anticipatele îi pot conveni lui Simion. Îi pot conveni lui Georgescu. PNL se uită la Bolojan ca la singurul produs politic care încă mai are garanția valabilă. USR poate merge în campanie spunând că a avut miniștri care au încercat reforme.

Cine rămâne cu transpirații reci? PSD.
PSD privește anticipatele precum privește un baron local declarația de avere: știe că există, dar preferă să nu fie deschisă acum.

Nicușor Dan și PSD au ajuns astfel în aceeași situație, ca doi prieteni buni ce sunt.

Iar Georgescu și Simion le oferă o alegere simplă: anticipatele. Adică exact varianta despre care PSD va spune că este „iresponsabilă”, „instabilă” și „periculoasă pentru țară”. Traducerea din pesedeză: „S-ar putea să pierdem niște locuri.” Multe locuri

Așa că PSD trebuie să aleagă. Face guvern cu AUR, majoritatea despre care USR spune că funcționează deja în Parlament? Sau acceptă un guvern cu Bolojan și reformele pe care le-a atacat luni întregi?

Cu AUR, PSD poate păstra puterea, dar trebuie să explice de ce „extremiștii” au devenit brusc parteneri responsabili. Cu Bolojan, poate păstra stabilitatea, dar riscă să apară cineva la minister care chiar întreabă unde s-au dus banii.

O alegere îngrozitoare.

Într-o parte, Simion cere premier AUR. În cealaltă, Bolojan cere reforme. Cu Simion trebuie să împarți puterea. Cu Bolojan trebuie să arăți facturile.

Normal că PSD și președintele Nicușor Dan sunt triști. Pare că în triunghiul amoros al noului guvern au fost trădați de AUR. Cei de la AUR trebuiau să ofere, indirect, voturile pentru instalarea noului guvern. Pare că nu mai este cazul.

🔴 Bolojan este acuzat de cel care se ascunde după Tomac că încearcă „să blocheze tot, ca el să rămână acolo”
Fascinant. Grindeanu a fugit de funcția de premier, s-a ascuns politic în spatele lui Eugen Tomac și acum strigă că Bolojan ocupă abuziv locul .

Dar de când a ajuns Bolojan făcătorul și desfăcătorul de guverne? Guvernul Bolojan a fost dărâmat în Parlament de PSD și AUR. Acum PSD și AUR au voturile. Să formeze guvernul. Bolojan chiar le-a spus asta. Ce anume blochează? Ușa Palatului Victoria? Pixul lui Grindeanu? Curajul PSD?

Grindeanu ar vrea ca PNL să voteze guvernul-paravan al PSD, pentru ca PSD să fie simultan și la putere, și în opoziție. Să controleze ministerele, să împartă banii publici și apoi să apară seara la televizor plângând pentru oamenii cu venituri mici. Oamenii cărora tot PSD le explică de treizeci de ani că mai trebuie să aștepte puțin. Probabil până la următorii treizeci.

„PSD a picat într-o capcană pe care a întins-o Ilie Bolojan anul trecut, austeritatea”, spune Grindeanu. Ce capcană teribilă! Responsabilitatea. Au intrat în ea fără să se uite, deși era semnalizată cu becuri mari: DEFICIT, REFORME, CHELTUIELI NESUSTENABILE.

Anul trecut, Nicușor Dan, PNL, PSD, USR și UDMR căutau un premier pentru că finanțele țării arătau ca după o petrecere organizată pe cardul altcuiva. S-au rugat de Bolojan să accepte. Bolojan le-a spus clar: vin, dar fac reforme și am nevoie de sprijin. Toți au răspuns „da”. În politica românească, „da” este cuvântul oficial pentru „până începe să ne coste”.

Primul care a fugit din înțelegere a fost Nicușor Dan apoi cei de la PSD. Deci, cine pe cine a păcălit? Bolojan le-a spus dinainte ce va face. PSD a acceptat, apoi s-a speriat când a descoperit că reforma nu înseamnă să schimbi numele programului și să păstrezi toate sinecurile.

Grindeanu mai spune că Bolojan „a guvernat prost” și că austeritatea a fost un „model prost”. Perfect. Atunci soluția este simplă: Sorin Grindeanu să preia funcția de premier. Are PSD, are sprijinul AUR pentru dărâmarea reformelor, are experiență, are discurs și, conform propriei propagande, are toate soluțiile economice pe care Bolojan nu le-ar avea.

De ce nu o face?

Pentru că este mult mai ușor să repari România din fața microfonului. Acolo nu există deficit, Comisie Europeană, dobânzi, jaloane sau facturi. Există doar propoziții. Iar PSD este extraordinar la investițiile în propoziții: costă puțin, sună bine și nu trebuie finalizate niciodată.

PSD nu a căzut în capcana lui Bolojan. PSD a căzut în propria metodă de guvernare: promite tuturor, cheltuie fără reforme, abandonează când apare nota de plată și apoi caută un om pe care să dea vina. De data aceasta l-au ales pe Bolojan, probabil pentru că deficitul nu poate fi chemat la televizor să se apere.

Grindeanu spune că este „lipsă de responsabilitate” să blochezi formarea guvernului. Corect. Dar responsabilitatea începe cu partidul care a dărâmat guvernul precedent. Ai votat căderea lui Bolojan? Excelent. Acum fă guvernul următor. Nu poți incendia bucătăria, refuza stingătorul și apoi acuza bucătarul că întârzie cina.

Sorin Grindeanu poate demonstra chiar mâine că Bolojan a greșit. Să accepte funcția de premier, să formeze majoritatea PSD-AUR și să arate țării cm se reduc deficitul și taxele, cm cresc veniturile, cm continuă investițiile și cm rămâne toată clientela politică neatinsă. Ar fi un miracol economic. Sau, cm îi spune PSD înainte de alegeri, „program de guvernare”.

Până atunci, realitatea rămâne simplă: Bolojan și-a asumat reformele. Grindeanu și-a asumat microfonul. Unul a încercat să repare ce nu mai putea continua. Celălalt explică de ce reparația este adevărata problemă.

🔴 Ciucu, atac dur la Tomac: „Nu ne luați de proști/ați avut întâlniri prealabile cu PSD”
Ciucu i-a transmis lui Tomac ceea ce oamenii spun de obicei când descoperă că au fost invitați la o negociere după ce contractul fusese deja semnat: „Vă rog, aveți decența și nu ne luați de proști.”

Tomac s-a dus mai întâi la PNL. Cel puțin oficial. Le-a spus liberalilor că Bolojan „a început reforme importante” și că el este pregătit să le continue. Frumos. Emoționant. Aproape că te așteptai să scoată o fotografie cu Bolojan din portofel și să spună: „Așa vreau să ajung când mă fac mare.”

După aceea, Tomac a mers la PSD și reformele au dispărut. Probabil au rămas în garderobă, lângă palton. În fața lui Grindeanu nu mai vorbești despre reforme.

Problema este că Tomac le-a spus liberalilor că ei sunt primii cu care discută. Numai că, în lista guvernului „independent”, apăruseră deja trei propuneri asociate PSD. Adică PNL a fost primul la întâlnire, dar PSD venise mai devreme și își lăsase prosopul pe șezlong.

Ciucu spune că lista miniștrilor este „cusută cu ață alb-fosforescentă”. Nu doar că se vede cusătura. Se vede și noaptea, de pe Stația Spațială Internațională.

„Eu cred că ați avut întâlniri prealabile, ascunse și neasumate cu PSD”, afirmă Ciucu. Traducere: Tomac le-a prezentat liberalilor un guvern-surpriză, dar PSD știa deja.

Istudor la Agricultură. Masala la Transporturi. Ionaș la Dezvoltare. Trei nume care, potrivit lui Ciucu, reflectă exact propunerile PSD. Dar ni se spune că Tomac a ales independent. Sigur. La fel cm un copil alege independent legumele după ce părintele îi spune: „Mănânci broccoli sau dormi în balcon.”

Cea mai sensibilă poziție este Ministerul Dezvoltării. Ministerul care împarte bani către administrațiile locale. Ciucu spune direct despre Vladimir Ionaș: „Nu aveți cm să-mi explicați prin ce proces decizional ați ajuns la dl. Ionaș, altul decât că vi l-a dat PSD. N-ai cum!”

Procesul decizional probabil a fost foarte complex. A sunat telefonul, Tomac a răspuns și a notat numele.

Dar adevărata performanță politică urmează. În guvern sunt introduse și câteva persoane cu istorie în PNL, fără acordul conducerii liberale. Apoi PSD poate ieși public și poate spune: „Priviți guvernul PNL-USR!”

Este trucul perfect. PSD pune miniștrii importanți, PNL primește factura, iar Tomac primește fotografia de grup. Un fel de nuntă la care PSD alege meniul, PNL plătește restaurantul, iar Tomac pleacă acasă cu mireasa instituțională.

Ciucu avertizează: „PSD vă va ataca, iar noi, mai cu bun simț, nu vă vom ataca. Am mai văzut filmul acesta.”

Da, filmul Cioloș. PSD construiește decorul, stinge lumina, pune piedica și apoi apare la televizor să explice cât de prost merge spectacolul. Au văzut că metoda funcționează și au comandat continuarea. În România, filmele politice nu primesc Oscaruri. Primesc ministere.

Mai există și planul de rezervă. Dacă Tomac nu trece de Parlament, Nicușor Dan ar nominaliza un alt premier „tehnic”. Și poate încă unul. Și încă unul. Până când parlamentarii, speriați de anticipate, votează orice candidat care respiră și are cazierul politic ambiguu.

Nu este negociere. Este un aparat de premieri tehnocrați: bagi frica de anticipate, apeși butonul și iese următorul candidat cu o mapă, un program general și trei miniștri deja aprobați de PSD.

Ciucu spune că strategia este „concepută special pentru a exonera PSD de orice răspundere”. Exact. PSD ar controla majoritatea, ar primi ministerele dorite și ar păstra dreptul de a critica guvernul. Putere fără răspundere. Este modelul lor preferat de guvernare: să conducă mașina de pe bancheta din spate și, după accident, să întrebe cine i-a dat permis șoferului.

Tomac le-a vorbit liberalilor despre continuarea reformelor lui Bolojan. Dar reformele nu se fac cu discursuri adaptate pentru fiecare sediu de partid. Nu poți spune „reforme” la PNL, „relansare” la PSD și „guvern apolitic” la USR, apoi să pretinzi că ai un program. Ai doar trei prezentări PowerPoint și foarte multă flexibilitate vertebrală.

Ciucu îi cere lui Tomac să vorbească „pe cinstite”. Pare o solicitare modestă. În politica românească însă, sinceritatea este tratată ca energia nucleară: toată lumea spune că este utilă, dar nimeni nu vrea să o țină prea aproape.

„Nu vom accepta tehnicieni roșii”, conchide Ciucu. Și aici este miza reală. Un tehnocrat propus de PSD nu devine independent doar pentru că nu are carnetul de partid în buzunar. Nici un lup nu devine vegetarian dacă îi pui ecuson de consultant.

Tomac trebuie să aleagă. Ori continuă reformele lui Bolojan și spune clar cine îl susține, ori construiește un guvern în care PSD primește ministerele, dar lasă pe altcineva să suporte costurile.

Pentru că un guvern „independent” cu miniștri livrați de PSD este independent în același sens în care telecomanda este independentă de televizor: pare separată, dar știm cu toții cine schimbă programul.

🔴 Atitudine de învingători. Tomac, ce le-ai făcut celor de la PSD? Păi nu era totul rezolvat? Nicușor îl propunea pe Tomac, iar PSD trebuia doar să strângă voturile. O operațiune simplă. Aproape la fel de simplă ca reformarea statului cu oamenii care l-au umplut de rude.

PNL spune că nu votează. USR spune că nu votează. AUR spune că nu votează. UDMR a tăcut puțin, ceea ce în politica românească înseamnă că încă se calculează prețul tăcerii.

Și atunci rămâne PSD. Partidul care, atunci când nu găsește voturi la suprafață, începe să sape. Pentru că subteranul politic este singurul loc în care PSD se simte cu adevărat la lumină.

Așa a apărut Ponta, trimis spre grupul parlamentar format din foștii și actualii oameni ai lui Călin Georgescu. O întâlnire între trecutul PSD și viitorul pe care PSD pretinde că îl combate. Politica românească este minunată: dimineața denunți extremismul, seara îi numeri parlamentarii.

Planul ar fi fost ca aproximativ 35 de parlamentari AUR să plece spre grupul lui Ponta, apoi să voteze alături de PSD Guvernul Tomac. Adică un guvern „independent” susținut de PSD, transfugi AUR și oamenii lui Ponta. Mai independent de atât era doar Ponta când îl consulta pe Dragnea.

Problema este că trebuiau luați cam 30-35 de parlamentari dintr-un grup de aproximativ 90. Nu mai vorbim despre o fisură. Vorbim despre mutarea peretelui cu totul.

Iar AUR este deja afectat de votul dat alături de PSD la moțiune, indiferent cât încearcă să explice că a fost o strategie genială.

Acum pare că și acest plan a eșuat. Dovada este chiar fotografia: Grindeanu, Manda și Neacșu au acea expresie specifică învingătorilor care tocmai au aflat că nu mai au cu cine să câștige. S-au plictisit de atâtea victorii.

Grindeanu privește înainte ca un om care a promis majoritatea și acum speră ca nimeni să nu ceară bonul. Manda pare că tocmai a numărat voturile de trei ori și de fiecare dată i-a ieșit opoziția. Neacșu are chipul unui om care știe exact ce s-a întâmplat, dar ar prefera să se ocupe altcineva de explicații.

PSD a vrut să arate că poate construi o majoritate din orice: Tomac, Ponta, foști AUR, actuali georgiști și ce se mai găsește prin sertarele Parlamentului.

Așa arată victoria la PSD: trei lideri serioși, un premier fără voturi și un plan al lui Nicușor Dan care a murit înainte să ajungă în Parlament.
Dar stați liniștiți. Vor spune că totul merge conform planului.
Nu vor preciza al cui.

PS: parlamentari PSD pro-europeni, Bolojan vă așteaptă. Curaj, rupeți-vă de PSD!

🔴Planul „genial” al lui Nicușor Dan, dacă pică varianta Tomac, este să propună ... un alt tehnocrat. Extraordinar. Când cheia nu intră în broască, președintele nu schimbă cheia. Mai scoate una identică din buzunar și încearcă din nou, dar cu mai multă solemnitate.

Dominic Fritz a declarat azi: „Așa am înțeles că ăsta este planul. Dacă pică guvernul Tomac, atunci a doua propunere ar fi tot un tehnocrat.” A doua propunere tot tehnocrat. Iar dacă pică și aceea, probabil vine al treilea. România nu mai caută premier. Face preselecție la „Tehnocratul României”, sezonul 14.

Problema nu este că un tehnocrat ar fi neapărat rău. Problema este că planul politic pare scris de cineva care a văzut Parlamentul doar pe Google Maps. Un guvern nu trăiește din reputația profesională a premierului. Trăiește din voturi. Iar voturile nu se obțin prin telepatie administrativă.

Nicușor Dan pare să creadă că poate speria PNL-ul cu alegeri anticipate., dar doar vrea să protejeze PSD.
Dacă PSD ar fi avut 50%, anticipatele ar fi fost prezentate drept „vocea poporului”. Când PSD se prăbușește, devin brusc „un risc pentru stabilitate”. În România, stabilitatea înseamnă ca partidul care pierde sprijinul oamenilor să nu piardă și accesul la butoane. Altfel s-ar crea un precedent periculos: alegătorii ar putea conta.

Și aici apare întrebarea simplă: cât timp mai construiești toate soluțiile în jurul PSD-ului? Cât timp mai încerci să protejezi un partid aflat în cădere accelerată spre 10%, ignorând electoratul care cere reforme?

În cifrele invocate public, reformele asociate lui Bolojan au o susținere foarte mare, spre 65%, iar PSD se apropie de zona în care procentele sale arată mai degrabă ca dobânda unui depozit bancar, spre 10%. Și totuși, planurile se fac pentru PSD. Este fascinant. Publicul cere reforme, dar Nicușor Dan răspunde: „Am înțeles. Încă un tehnocrat fără majoritate.”

Ai un lider politic în creștere, cu un mesaj clar despre reforme. Ai un partid vechi în scădere, care încearcă să rămână indispensabil. Iar Cotroceniul pare să se întrebe: „Cum putem folosi această situație pentru a nu deranja partidul aflat în scădere?”

Realitatea politică nu poate fi ignorată la infinit. Poți numi un tehnocrat. Poți numi doi. Poți face chiar abonament lunar la tehnocrați. Dar fără o majoritate care vrea reforme, nu ai guvern. Ai doar un domn foarte competent care află, în direct, că Parlamentul nu este un concurs de CV-uri.

România nu duce lipsă de tehnocrați. Duce lipsă de politicieni care să accepte mesajul alegătorilor când mesajul nu convine PSD-ului. Iar când ți se cere schimbare și tu răspunzi cu încă o formulă fără susținere, nu mai este strategie. Este încăpățânare îmbrăcată în costum constituțional.

🔴 Tomac i-a luat la mișto pe Bolojan, Grindeanu și Dominic.
Tomac n-a mers astăzi la negocieri. A mers cu trei discursuri în trei buzunare. Unul pentru Bolojan, unul pentru Grindeanu și unul pentru Dominic Fritz. Nu discutăm despre program de guvernare. Discutăm despre meniul zilei: fiecare primește exact ce comandă, iar nota de plată vine la contribuabili.

Lui Bolojan i-a servit reforme. Lui Grindeanu i-a servit relansare economică fără poveri. Lui Dominic i-a servit guvern apolitic. Practic, Tomac este primul candidat la funcția de premier care promite simultan chirurgie, prăjituri și o operație fără medici.

În fața lui Bolojan, Tomac a fost reformist până în măduva declarației: „Bolojan a început reforme importante și eu sunt pregătit să le duc mai departe. Este vital să ne punem ordine în bugetul național, astfel încât să avem mai mulți bani pentru salarii și pensii”.

Perfect. Bolojan a început reforme importante, iar Tomac le continuă. Atât de importante, încât Tomac a avut grijă să nu le pomenească la întâlnirea cu Grindeanu. Reformele sunt ca dieta: vorbești despre ele cu oamenii slabi, nu când intri în sediul PSD și masa este deja pusă.

Și apare întrebarea pe care nimeni din decorul prezidențial nu pare grăbit să o explice: dacă Bolojan a început reforme atât de importante, de ce Nicușor Dan a acceptat ca Bolojan să fie dat jos cu voturile PSD și AUR? Ca Tomac să vină după aceea și să promită că va continua exact ce tocmai a fost oprit?

După întâlnirea cu PSD, tonul s-a schimbat elegant. Din reformator, Tomac a devenit terapeut economic. A vorbit despre „nevoia de a continua mai departe programele importante și eficiente care țin de repornirea economiei”.

Apoi a venit fraza care probabil a făcut să răsufle ușurate toate instituțiile care se temeau că ar putea fi reformate: „Nu este momentul să ne hazardăm sub nicio formă pe această direcție”.

Minunat. Bolojan îi spune că trebuie pusă ordine în buget, Tomac răspunde că va continua reformele. Grindeanu îi spune probabil că reformele dor, Tomac descoperă imediat că nu este momentul să ne hazardăm. România are nevoie de un premier hotărât. Dar nu atât de hotărât încât să deranjeze oamenii de ale căror voturi depinde.

Tomac a mai asigurat PSD că guvernul său va fi „extrem de prudent și atent astfel încât românii să nu mai simtă noi poveri sau biruri”. Sună excelent. Mai ales pentru PSD, care a descoperit de mult metoda prin care românii nu simt imediat povara: o ascunzi în deficit, o împingi în anul următor și o numești măsură de relansare economică.

Nimic despre reformele bune începute de Bolojan. Nimic despre reducerea risipei. Nimic despre restructurarea administrației. În sediul PSD, reformele au fost scoase din discurs ca usturoiul din meniul unei întâlniri romantice. Știi că ar fi sănătos, dar riști să strici atmosfera.

Tomac a vorbit exact în limba pe care PSD o folosea la moțiunea susținută alături de AUR: relansare economică, prudență, echilibru, dialog, fără poveri. Adică tot ce sună plăcut și nu explică cine taie cheltuielile, cine pleacă din instituții și cine pierde accesul la banii publici.

„Îmi doresc ca, în acest moment tensionat pentru societate, să rămânem echilibrați, deschiși spre dialog și soluții”, a spus Tomac. În politica românească, „dialog” înseamnă că vorbește toată lumea, „echilibru” înseamnă că nu cade nimeni din funcție, iar „soluții” înseamnă că problema rămâne, dar primește un secretar de stat.

La USR, Tomac a schimbat iar decorul: „Nu voi lua în cabinet niciun membru cu carnet de partid din actualul Parlament”.

Bravo. Guvern apolitic. Fără parlamentari cu carnet de partid. Doar că statul nu se termină la ușa cabinetului. Mai există secretari de stat, prefecți, subprefecți, șefi de agenții, consilii de administrație și toate acele funcții în care carnetul de partid nu se vede, fiindcă este ținut în buzunarul în care intră indemnizația.

Poți avea miniștri fără carnet și un guvern controlat politic până la ultima direcție județeană. Este un guvern apolitic în același sens în care o mașină cu geamuri fumurii este fără pasageri: nu-i vezi, dar ei sunt acolo și aleg traseul.

Tomac le-a spus tuturor ce voiau să audă. Bolojan a auzit „reforme”. PSD a auzit „fără poveri”. USR a auzit „fără politicieni în cabinet”. Românii au auzit trei versiuni ale aceluiași guvern și încă nu știu care dintre ele va ajunge în Monitorul Oficial.

Un premier nu trebuie să fie oglinda fiecărui partid în care intră. Trebuie să vină cu un program și să riște să supere pe cineva. Dacă îi mulțumești simultan pe Bolojan, Grindeanu și Dominic, nu înseamnă neapărat că ești un negociator genial. Poate însemna doar că încă n-ai spus adevărul complet nimănui.

Tomac nu a prezentat astăzi un guvern. A prezentat trei trailere diferite pentru același film. În varianta pentru PNL este dramă despre reforme. În varianta pentru PSD este comedie economică fără taxe și fără concedieri. În varianta pentru USR este science-fiction: un guvern apolitic susținut de partide.

Iar când filmul va începe, există riscul să descoperim că actorii independenți sunt în prim-plan, dar producătorii executivi sunt aceiași oameni pe care îi vedem de treizeci de ani.

🔴 Bolojan nu este impresionat de Tomac: „Ne-am spus lucrurile direct, fără ocolișuri”
Bolojan s-a întâlnit astăzi cu Eugen Tomac și a ieșit fără să pară impresionat. „Ne-am spus lucrurile direct, fără ocolișuri.” Traducere din limba politică: Tomac a venit cu un guvern, iar Bolojan l-a întrebat unde sunt voturile. Probabil erau parcate afară, lângă programul de guvernare imaginar.

Problema este foarte simplă. România trebuie să adopte urgent nouă legi în Parlament pentru a nu pierde bani europeni. Nouă legi. Nu nouă comunicate, nu nouă fotografii de la Cotroceni și nici nouă discursuri despre stabilitate. Legi. Votate de parlamentari. Detaliul acesta strică puțin frumusețea guvernului „independent”: pentru a guverna ai nevoie, în mod scandalos, de oameni care să-ți voteze guvernarea. Ai nevoie de parlamentari.

Bolojan a spus clar: „Un astfel de guvern care nu se bazează pe o susținere politică explicită nu este o soluție pentru România.” E o frază politicoasă pentru: nu poți conduce țara cu Nicușor Dan ținând harta, Tomac la volan și PSD strigând din portbagaj pe unde să mergi.

„Un guvern fără o susținere explicită nu poate duce la capăt astfel de reforme.” Exact. Poate organiza ședințe, poate numi consilieri, poate produce strategii și poate explica solemn de ce reformele vor începe imediat după ce realitatea încetează să le mai încurce. Dar nu poate trece legi dificile.

Nicușor Dan poate, probabil, să adune o majoritate. Cu PSD, cu foști parlamentari AUR, cu oamenii lui Călin Georgescu și cu orice ales care simte mirosul unei funcții de la trei județe distanță. Dar aceasta nu ar fi o majoritate pentru reforme. Ar fi o majoritate pentru conservarea sistemului, servită într-un ambalaj pe care scrie „Guvern independent”. Ca iaurtul expirat peste care lipești o etichetă nouă și speri că populația nu citește data.

Bolojan a pus degetul exact unde doare: „Principala problemă ține de absorbția fondurilor UE, de accesarea granturilor din PNRR.” Adică nu discutăm despre orgolii între politicieni. Discutăm despre bani pe care România îi poate pierde pentru că noua construcție politică are premier, miniștri și fotograf oficial, dar nu are majoritate pentru cele nouă legi.

PNL urmează să-și convoace conducerea pentru decizia oficială. Dar mesajul transmis de Bolojan este deja greu de confundat: fără susținere parlamentară clară și fără garanția continuării reformelor, Guvernul Tomac nu este soluția. Este doar o fotografie de grup în care PSD nu stă în primul rând, dar ține aparatul foto.

Nicușor Dan pare să creadă că poate construi un guvern reformist cu voturile celor care au blocat reformele. Este ca și cm ai angaja vulpea să modernizeze cotețul găinilor. Sigur că va accepta. Probabil va cere și Ministerul Dezvoltării.

Bolojan nu cere magie. Cere voturi asumate, reforme clare și o majoritate care să nu dispară când trebuie tăiate privilegii. Pentru că reforma fără susținere parlamentară este doar o poză de arhivă. Iar România are deja destule eșecuri de reforme. Ce-i lipsește sunt oamenii dispuși să apese pe butonul „pentru reforme”.

🟢(Video) Surpriză pentru Mirabela Grădinaru, partenera lui Nicuşor Dan, la Curtea de Apel Bucureşti, unde luptă în continuare cu un proiect imobiliar.
A stat câteva minute în sală și n-a făcut declarații la ieșire.
La ieșire, Marian Ceaușescu a întrebat-o: „Vreți să-i transmiteți un mesaj domnului președinte? Nu suntem alături de PSD!” În România, mesajele către președinte au ajuns ca pachetele pierdute: nu mai merg direct la destinatar, trebuie înmânate Primei Doamne pe hol.

Pentru că Nicușor Dan nu mai aude ce spun oamenii care l-au votat, mesajul a fost redirecționat către partenera sa. Este probabil noul sistem de comunicare al Cotroceniului: populația vorbește, președintele tace, iar Prima Doamnă primește notificarea.

„Nu suntem alături de PSD!” este o propoziție simplă. Cinci cuvinte. Nici măcar nu necesită un raport de 400 de pagini, o comisie prezidențială sau o consultare care se termină după instalarea Guvernului.

Ironia este splendidă: partenera președintelui continuă lupta cu un proiect imobiliar, în timp ce președintele pare tot mai dispus să construiască politic împreună cu PSD. Autorizația pentru bloc poate fi atacată. Autorizația pentru restaurarea sistemului vechi pare deja semnată.

Reformatorii cer instituții mai curate, cheltuieli controlate și responsabilitate. PSD cere să rămână aproape de robinet. Iar Cotroceniul ne explică probabil că robinetul nu este politic, ci doar „o soluție tehnică pentru asigurarea stabilității debitului”.

Nicușor Dan a fost votat de mulți oameni tocmai pentru că nu părea omul PSD. Acum riscă să descopere regula de aur a politicii românești: poți intra în cameră spunând că vei reforma sistemul și poți ieși explicând de ce sistemul trebuie păstrat până la următoarea reformă.

PSD nu trebuie neapărat să conducă oficial. Îi ajunge să fie indispensabil. Este ca mucegaiul dintr-un apartament: proprietarul îți spune că nu face parte din mobilier, dar îl găsești în fiecare cameră.

Iar mesajul strigat pe treptele Curții de Apel rămâne foarte clar: oamenii care au votat pentru schimbare nu vor să primească PSD împachetat în hârtie prezidențială și prezentat drept „echilibru”.

Reforma nu înseamnă să schimbi numele de pe ușă și să păstrezi înăuntru aceiași administratori ai eșecului. Înseamnă să le iei cheia.
(Video în comentarii)