WRS

„Trenul” e o piesă foarte personală pentru mine. Cumva, trenul a fost mereu parte din povestea familiei mele. Bunicul meu a fost controlor, iar părinții mei amândoi făcând liceul de căi ferate. Toată copilăria mea e plină de amintiri din tren: drumuri spre mare, am traversat țara spre Timișoara la unchiul meu, ore petrecute privind pe geam, cu senzația că, odată ce plecam din gară, grijile rămâneau undeva în urmă.

În compartiment, timpul curgea altfel. Era un spațiu mic, dar devenea locul nostru sigur: unde vorbeam, râdeam, ne apropiam ca familie. Cred că de acolo mi-a rămas și azi sentimentul ăsta: de fiecare dată când urc într-un tren, simt liniște, siguranță, familiaritate.

Când am scris Trenul, am vrut să transform sentimentul ăsta într-o metaforă despre iubire. Despre acea relație sănătoasă pe care o aștepți, uneori mult timp, pe peronul vieții. Iar când în sfârșit ajunge, poate cel mai frumos lucru pe care îl poți face e să urci fără frică și să te lași purtat, împreună, prin tot ce urmează.

Sper să o ascultați cu plăcere❤️