Alexandra Baltag

Mi-am lăsat o parte din suflet la rădăcina unui nuc bătrân

Dacă doare despărțirea de un prieten care mi-a fost alături zi de zi, timp de paisprezece ani? Aș putea să mă lovesc de zece ori cu degetul mic de la picior de marginea patului și tot aș îndura mai ușor.
Am făcut tot, am sperat și am regretat că nu am putut să fac mai mult. Micuțul acesta mi-a fost alături în cele mai frumoase, dar și în cele mai triste momente ale vieții. Nu m-a judecat, nu s-a supărat pe mine, nu m-a invidiat și nici nu m-a blamat pentru nimic. Iubire necondiționată.
În ultimele zile, când mergeam cu el la doctor, medicul mi-a zis: „Cum stă cățelul ăsta lipit de dumneavoastră... Eu cred că, dacă vreodată l-ați fi alungat pe ușă, s-ar fi întors pe geam.”
Astăzi, să zicem, este prima zi în care nu am plâns. Voi mai plânge, știu sigur. E imposibil să îmi uit cel mai bun prieten.

Mi-am lăsat o parte din suflet, sus, pe deal, la bunicii mei, acolo unde copilăria încă îmi este muză. La rădăcina unui nuc care mă cunoaște și despre care știu sigur că va avea grijă de el.

Iubirea perfectă nu există! 💋

Am scris ghiduri pe care aș fi vrut și eu să le citesc acum ceva timp.
Acum e mai ușor pentru tine să te regăsești, să te iubești! ➡️ https://stan.store/alexandrabaltag

Mă pricep foarte bine să păcălesc viața. Ea insistă că am o vârstă, eu insist că am 25. 🤭