Explore ALPIN

Se spune că micul weekend este la mijlocul săptămânii, adică miercuri.

Dacă faci parte din categoria celor care muncesc și vara, chiar dacă este sezonul concediilor, atunci postul acesta este clar pentru tine. Dacă la mijlocul săptămânii simți nevoia să lași biroul în urmă și să evadezi pentru o zi, să ieși din oraș și să ajungi la munte pentru o tură mai ușoară sau mai solicitantă, atunci MICUL WEEKEND este pentru tine.

Ce înseamnă, de fapt, micul weekend?

Înseamnă ieșiri de o zi în munții Ciucaș, Baiului, Bucegi sau Piatra Craiului. Înseamnă ture de hiking sau mountain biking într-un format restrâns, de maximum două persoane plus ghidul — pentru că tocmai de aceea evadezi în mijlocul săptămânii: ca să lași aglomerația departe.

Acest format începe miercuri, 17 iunie 2026, și se încheie pe 28 octombrie 2026. Pentru informații despre tarife și rezervări, vă rugăm să sunați la numărul de telefon 0725915711 sau să scrieți un e-mail la adresa [email protected].

Deși luna mai și o parte din iunie sunt dedicate reorganizării activității noastre — un pas necesar pentru ceea ce urmează — gândul ne este deja la schimbarea de sezon.

Și sincer… încă nu știm dacă să scoatem din depozit schiurile sau bicicletele 😄 Jos, în vale, sezonul de bike a început deja, iar sus, pe munte, zăpada încă se simte ca acasă.

Așa că ne luăm o pauză în decursul lunii mai dar începând cu 1 iunie dăm startul activităților de vară:
🏔️ ghidaj montan
🚵 ghidaj mountain bike
🎒 închirieri de echipament

Din acest sezon, toate activitățile noastre vor fi reunite într-un singur loc, aici, sub numele EXPLORE ALPIN.

Detalii în curând.
Până atunci, bucurați-vă de natură 🌿

Ultima noastră ieșire organizată împreună cu partenerii de la Ride Now pentru acest sezon de iarnă a fost în Făgăraș, la Bâlea, în weekendul care tocmai a trecut.

Știam că vremea este capricioasă, că este cald și că ziua de sâmbătă urma să fie una foarte ploioasă, însă zilele de vineri și duminică au permis accesul pe munte în condiții bune.

Vineri am făcut o tură scurtă, de la prânz până în momentul în care a venit ploaia, iar duminică ne-am bucurat de o zi lungă, plină de schi și brândușe, pe Valea Doamnei, care ne-a arătat fața ei de primăvară. În condițiile meteo întâlnite în weekend, aceasta a fost cea mai bună și sigură opțiune, oferindu-ne o coborâre lungă pe schiuri, pe zăpadă de primăvară. Coborârea s-a încheiat în jurul altitudinii de 1500 m, acolo unde limbile de zăpadă au dispărut, făcând loc brândușelor de primăvară.

25/26 a fost un sezon de iarnă lung, început pe 23 octombrie 2025 în Bucegi și încheiat (oficial) pe 10 mai 2026 în Făgăraș. Am atins zăpada în Rodnei, Igniș/Gutâi, Postăvaru, Făgăraș, Bucegi, Latoriței, Parâng, masivul Silvretta, Lyngen Alps, Ötztaler Alpen, Ararat și Alpii Cotici.

Câte zile de schi s-au strâns… nu prea contează. Ceea ce contează sunt oamenii alături de care am ajuns în toate aceste locuri și faptul că, de fiecare dată, ne-am întors acasă în siguranță.

Urmează o perioadă firească de reorganizare și dezvoltare a acestei activități, activitate care, după 6 ani de creștere, va evolua mai departe.

Dacă primim review-uri precum:
„A fost foarte, foarte frumos în tura de ieri. Am avut de toate: și zăpadă, și ploaie, și schi, și brândușe 😊. Mulțumesc mult pentru toate turele din sezonul ăsta. În toate m-am simțit foarte bine și în siguranță.” … înseamnă că facem ceva bine și că merită să dezvoltăm mai departe ceea ce am construit.

Ne revedem în luna iunie, când pentru noi începe sezonul de primăvară. Până atunci, vom anunța programul sezonului de iarnă 26/27.

Mulțumim pentru un sezon fain împreună.

Înainte să punem oficial schiurile în cui, mai ieșim o dată sus în Făgăraș.

Între 8–10 mai urcăm la Bâlea Lac împreună cu prietenii de la Ride Now. Ne încărcăm cu vibe bun la Cabana Paltinu - Bâlea Lac și ne bucurăm de firnul ăla perfect de primăvară.

Așa că dacă încă n-ai zis „gata” sezonului, să știi că mai avem două locuri disponibile.

📸 Cătă G.

Să mergi pentru schi pe Ararat, cu unicul base camp deschis la 3000 m, implică condiții alpine serioase și necesită o aclimatizare mult mai bună decât am avut noi ca timp în această poveste.
N-o să vă streseăm cu informații despre altitudine, care influențează direct performanța fizică a unui amator, sau despre faptul că progresia se face, de regulă, în ritm constant, pe pante largi de 25–35°.

O să spunem că linia de urcare este relativ deschisă, dar expusă la vânt și variații bruste de temperatură, ceea ce afectează rapid calitatea și stabilitatea stratului de zăpadă. De asemenea, pentru o bună omogenitate a unei echipe, alegerea traseului este esențială și riscul de avalanșă este real. Coborârea oferă fețe foarte lungi, uniforme, pe pante între 30°–40°, favorabile virajelor ample, însă controlul vitezei și citirea terenului rămân critice din cauza schimbărilor de consistență a zăpezii, apărute ca urmare a variațiilor de altitudine pe partea de coborâre.

Per ansamblu, este un teren potrivit pentru schi de tură avansat, unde managementul efortului și analiza condițiilor contează mai mult decât dificultatea tehnică pură. Conform catalogării franceze a schiului de tură, în zilele cât am stat pe Ararat am traversat zone catalogate ca PD//AD//D – S2//S3//S4. Noi am ajuns la 4000 m alt.

Am mai întâlnit sus acolo două echipe. Una din Georgia, care a vrut să facă vârful, dar, cu tot startul de la 3 dimineața, au ajuns doar undeva la 4400 m altitudine, de unde au coborât din cauza condițiilor oferite de munte. O alta, cu o componentă mixtă (un român stabilit în Germania, un neamț și un italian), a avut ca suport un ghid local care nu avea experiență în schi. Băieții aceștia au depus eforturi colosale să ajungă la 4200 m în base camp însă în ziua în care au vrut să urce pe vârf, condițiile meteo au fost atât de proaste încât au abandonat complet planul.

Să iei cele mai bune decizii în mediul acela, la altitudini de 3000–4000 m, nu este deloc simplu și uneori deciziile tale nu sunt cele dorite de toți membrii echipei. Totuși, acestea trebuie să îi aducă pe toți acasă „alive and kicking”.

Jos clopu în fața celor cinci care au făcut deplasarea asta. Se știu ei cine sunt.

Next. Bâlea între 8-10 mai.

În 2019, pe vremea când aveam încă Austria ca bază, am început să visez. Visam la continuarea școlii de ghidaj montan, începută în 2015, și la o reprofilare profesională. O schimbare majoră care a dus, în cele din urmă, la apariția conceptului exploreSKI.

Astăzi, la 7 ani distanță, sunt într-o cursă SAS care mă duce de la Tromsø la Oslo și apoi spre București. Tocmai am încheiat Lyngen Ski Camp – o ieșire de 9 zile, la 400 km nord de Cercul Polar, în Norvegia. Planul acesta a fost unul inopinat, conceput împreună cu prietenul meu, Cosmin Andron (ghid UIAGM), care, într-o zi, m-a sunat și mi-a spus: „Sunt liber de Paști. Hai, mergem?”. Toate s-au legat, iar la două luni de la acel telefon ne-am întâlnit, pe 6 aprilie, în aeroportul din Tromsø. Incredibil.

Lyngen este departe, dar are atât de multe de oferit din punct de vedere al schiului, încât devine o destinație fascinantă pentru oricine practică ski touringul sau schi mountaineeringul. Am avut ca bază nordul acestei regiuni și, în fiecare zi, am plecat de pe malul fiordului spre vârfuri situate între 800 și 1200 m altitudine. Să pornești de la nivelul mării, să urci pe schiuri și să revii tot acolo este greu de descris în cuvinte.
Atunci când deciziile de ghidaj sunt bine luate, calitatea urcărilor și a coborârilor este peste medie. Asta pentru că, la urcare, sunt alese liniile cele mai bune, care te aduc în vârf la momentul potrivit pentru a prinde cea mai bună calitate a zăpezii la coborâre.
Zona este foarte permisivă și oferă trasee pentru aproape orice nivel de pregătire tehnică și fizică, precum și o varietate de opțiuni pentru deplasarea către punctele de start (mașină sau velier). Având în vedere că nivelul grupului a fost unul mediu, am ales trasee între 10 și 18 km lungime, cu diferențe de nivel pozitive între 800 și 1200 m.

Am urcat „la focă” pe următoarele vârfuri: Rundfjellet (768 m), Russelvfjellet (818 m), Storgalten (1200 m), Rørnestinden (1043 m) și Stetinden (906 m). Fără grabă și cu o bună planificare, am reușit să ajungem în fiecare zi pe vârf exact la momentul potrivit, când zăpada era perfectă pentru schi. Astfel, toată lumea s-a putut bucura pe deplin de coborâri, după efortul susținut al urcărilor. Ca sa vorbim si in termeni tehnici am traversat zone PD//AD – E1//E2 raportat la sistemul francez de catalogare.

Sunt multe de spus despre această zonă din nordul îndepărtat. Anul acesta, primăvara a venit acolo cu aproape o lună mai devreme: la prânz erau chiar și 10°C în vale, iar unele zile au avut până la 15 ore de soare. Cele cinci zile petrecute acolo au fost doar o picătură într-un ocean de posibilități, așa că anul viitor, la început de aprilie, ne întoarcem în Lyngen pentru a descoperi noi linii de urcare și coborâre. Ca și anul acesta, grupul va rămâne unul mic și compact, pentru că atenția acordată clienților și siguranța lor sunt prioritare.

Big thanks lui Cosmin Andron pentru efortul depus și pentru deciziile luate – decizii care au fost cele mai înțelepte, deși nu mereu cele mai ușoare.

Ultimele săptămâni au fost o perioadă aglomerată pentru noi.
Pentru prima dată de când există conceptul ExploreSki, am avut două evenimente care s-au desfășurat suprapus o perioadă de timp.

Adică ieșirea de la Bâlea (cea sub denumirea de Spring Powder) și startul evenimentului din Lyngen, Norvegia. A fost o experiență intensă să fim și la Bâlea, pe de o parte, și apoi, într-un timp foarte scurt, la aeroport, în miez de noapte, pentru lunga deplasare până în Lyngen – la 400 km mai la nord de Cercul Polar. Dar, când lucrezi cu cei mai buni, lucrurile se aranjează și totul, până la urmă, iese cm trebuie.

Bâlea e deja o clasică în ceea ce înseamnă ieșirile ExploreSki și tot ce se întâmplă aici se desfășoară în parteneriat cu Ride Now, care este coordonat de prietenul nostru Catalin Grigoriu.
Pentru noi, Bâlea a început joi seara, în data de 2 aprilie, cu deplasarea spre Cabana Paltinu - Bâlea Lac pentru recunoașterea din teren din data de 3 aprilie. Pentru că la fața locului a fost doar un ghid pe perioada desfășurării evenimentului, numărul de clienți a fost limitat la șase, asta pentru că atenția și siguranța clienților pe care îi deplasăm pe munte sunt prioritare. Mai concret despre ce am făcut tehnic acolo spune Cata, care a fost la fața locului în toate zilele evenimentului:
“Vineri am început cu o recunoaștere în Valea Bâlii pe vizibilitate redusă, temperaturi ridicate și ninsoare care alterna cu lapoviță. Sâmbătă dimineață au fost 10 - 15 cm de fresh dar am schiat preponderent prin ceață, cu ferestre scurte de vizibilitate în care am dat o coborâre de la balconul de sub Paltinu către Valea Bâlii și apoi una până la Lacul Doamnei, pe pow alternând cu zăpadă de primăvară. Highlight-ul zilei a fost apusul din Curmătura Bâlii.
Duminică dimineața am găsit crustă înghețată pe versanții nordici, așa că am ales să mergem prin tunel pe sud unde am prins zăpadă bună, tablă puțin înmuiată, sub refugiul Bâlea Tunel. Am încheiat ziua cu o coborâre pe schiuri până aproape de Bâlea Cascadă pe o vreme excelentă de primăvară.”

Despre ce și cm am făcut în Norvegia urmează un alt post, dar până atunci nu uitați că Mircea Mociran și Cata urcă iar la Bâlea între 8–10 mai pentru ultimul eveniment din sezonul de iarnă 2026, ieșire pentru care încă mai avem niște locuri disponibile.

We work with the best guides and we have the best clients.

În weekend am traversat o parte din creasta Munților Latoriței. Am nimerit exact ziua din săptămână în care condițiile meteo au fost ideale: soare, aproape fără vânt și zăpadă într-o stare decentă.

Trupă faină, șase oameni puși pe treabă, și la deal, și la vale, în condițiile în care spre seară vremea a început să se strice și să dea semne că a doua zi urma o ninsoare serioasă. Muntele – ca de fiecare dată – primitor și cu multă zăpadă anul acesta.

Urmează: The North Mountains în Maramureș, Last Dance la Bålea Lac și cele trei deplasări în afara țării. Detalii despre ieșirile viitoare la numărul de telefon 0725 915 711