LTS Romania

Trebuie să râd, altfel o să plâng!
Râsul este un fenomen uman natural, ceva cu care ne naștem cu toții și care ne permite să exprimăm și să trăim bucuria, conexiunea și chiar înțelegerea. Însă, uneori, el poate fi folosit și ca o modalitate de a evita emoțiile dificile sau de a gestiona tristețea ori durerea din interiorul nostru. Atunci când credem că suferința noastră ar putea fi prea greu de dus pentru ceilalți, sau că tristețea ori lacrimile noastre i-ar putea face pe cei din jur să se simtă stânjeniți, incomodați sau tulburați, ajungem adesea să ascundem adevărul stării noastre interioare sub o „energie pozitivă” sau sub o personalitate „veselă, efervescentă”. Facem acest lucru pentru că ne este teamă de izolarea socială. Lacrimile noastre sunt adesea însoțite de un profund sentiment de rușine. Ne acoperim fața, ne cerem scuze.

Râsul și plânsul sunt două fețe ale aceleiași monede și merg alături pe același drum. Râsul poate aduce lacrimi, iar lacrimile pot aduce râsul.

Și aici se află cheia. Această apropiere dintre exprimarea bucuriei și exprimarea durerii este ceea ce face râsul atât de uimitor. Atunci când este autentic, când izbucnește spontan din noi, el are puterea de a ne conduce chiar către durerea care trăiește în interiorul nostru. Râsul poate acționa ca o poartă către tărâmul subconștientului, unde o viață întreagă de durere reprimată și traumă stau ascunse sub praful anilor de neglijare și evitare.

Într-un retreat LTS Romania, ne adunăm ca grup cu o dorință și un angajament comun: acela de a nu face nimic altceva decât să invităm atât râsul nostru autentic să fie auzit, cât și lacrimile noastre să fie eliberate.

Atunci când râdem împreună timp de trei ore pe zi, timp de trei zile, ne permitem să fim văzuți în inocența noastră, în ludicul nostru și în absurditatea noastră. Începem să ne lăsăm armura jos și să renunțăm la inhibiții, iar acest lucru construiește un nivel unic și foarte profund de încredere între participanți.

Apoi, și numai atunci, ne simțim suficient de în siguranță și suficient de curajoși pentru a ne invita lacrimile. Timp de trei ore, timp de trei zile, plângem împreună. Oameni de toate vârstele, culturile, religiile și genurile, oferindu-ne permisiunea, prin lacrimile noastre, ca și ceilalți să își dezvăluie și să își elibereze durerea. Creăm un spațiu prețios în care cea mai profundă tristețe a noastră poate fi exprimată și eliberată pentru totdeauna, fără a fi liniștită, fără a fi „rezolvată” și fără a fi judecată.

Plânsul devine o experiență profund spirituală. Este aproape ca și cm ne-am afla într-o rugăciune colectivă, în timp ce ne abandonăm într-un ceva mai înalt, mai mare decât fricile noastre și decât comportamentele noastre condiționate.

Apoi, stăm împreună în tăcere pentru încă trei zile, pentru a ne așeza, pentru a fi martori, pentru a integra tot ceea ce am trăit împreună.

Râs. Lacrimi. Tăcere.

LTS este un proces foarte simplu, dar provocator. Orice lucru care ne transformă este. Toată ghidarea și instrucțiunile sunt oferite înainte de a începe, iar apoi, fără cuvinte, fără niciun input cognitiv, în grup se naște o dinamică puternică și, împreună, ne reconectăm cu sinele nostru autentic și ne eliberăm de povara tristeții, scăldându-ne în strălucirea bucuriei și a eliberării împărtășite.

Aceasta este o invitație pentru tine de a face parte din această experiență. O oportunitate de a-ți oferi un dar. Permisiunea de a te reconecta cu cine ești cu adevărat, dincolo de personalitate, dincolo de toate măștile, comportamentele și rolurile jucate.

Timp de nouă seri consecutive, între 20 și 28 februarie, la Brașov, ne vom aduna din nou pentru a râde, a plânge și a sta în tăcere, ca martori.

Dacă dorești să experimentezi un mic gust din puterea acestui proces, Florența și cu mine te invităm la un atelier introductiv de trei ore, duminică, 1 februarie, la Brașov, România.

Mai întâi vom descrie procesul în detaliu, apoi vom experimenta invitarea râsului ca exercițiu meditativ și terapeutic, iar la final vom încheia cu întrebări și răspunsuri și cu împărtășirea experienței fiecăruia.
Așteptăm cu drag să te vedem. Link în comments ❤️

Scris de Marc Itzler

Ne-am pregătit să râdem fără motiv încă o dată.
Anticipez că nu va fi ușor pentru mine să invit râsul astăzi, să găsesc acel firicel mic de bucurie. Și de va fi așa, I'll just allow it. That's the work 🙂

Vă aștept!
Florența ♥️🙏

”Am participat anul trecut în februarie la programul de 9 zile LTS Romania și a fost o experiență cu adevărat bogată pentru mine. O pauză de la rutina zilnică în care am avut timp de conectare cu mine și multe părți ținute în umbră până atunci. Timp de râs, timp de plâns, timp de stat în tăcere, mult timp de reflecție, de simțire și de așezare cu tot ce am putut să văd la acel moment în procesul meu. Pot sincer să mă uit înapoi și să văd cm acele 9 zile au declanșat câteva conștientizări și schimbări în energia mea pe care nu le-am atins în felul acela în terapia vorbită 1 la 1, pentru că energia grupului și etapele parcurse împreună acolo au deschis uși semnificative în interiorul meu cu care am avut timp și spațiu să mă confrunt în liniște și siguranță.
Dacă aveți ocazia să participați, vă recomand cu toată încrederea să mergeți măcar o dată, e o experiență care merită să facă parte din procesul nostru de dezvoltare. Mulțumesc Florența și Marc că mi-ați oferit ocazia să simt asta și că ați conținut atât de frumos tot ce a ieșit la suprafață. Sunt recunoscătoare pentru experiența mea în cele 9 zile de Lts 🤍” - Adriana Prundaru, psiholog și psihoterapeut

„LTS România, cu programul Râs/Plâns/Tăcere, mi-a „salvat” viața emoțională. Eram obișnuită, aproape ca un bărbat, să îmi ignor emoțiile, iar terapia mă ajutase, dar nu ajunsesem la stadiul în care să îmi recunosc, numesc și mai ales să îmi manifest emoțiile cu adevărat.
Cel mai mare blocaj îl aveam cu plânsul - nici la înmormântarea fratelui meu nu am plâns, deși știam toată teoria, că este sănătos.

Am descoperit la LTS nu doar plânsul, ci și partea jucăușă din mine. Am descoperit o Andreea care poate râde ore întregi ca un copil, din nimicuri, o Andreea care se joacă - nici când eram mică nu îmi amintesc să mă fi jucat prea mult.
Parcă aș fi înviat 🙂. M-a prins atât de tare treaba asta, încât am mers la toate edițiile și de fiecare dată este și mai mișto - atât programul, cât și viața mea de după.

Râsul și plânsul sunt primele emoții pe care noi le manifestăm. Sunt înnăscute și absolut minunate. Și blamate în egală măsură.
Nu am cuvinte suficiente ca să recomand programul și este minunat că este anunțat din timp.

Se face seara, așa că nu e necesar concediu dacă poți negocia cu angajatorul să te lase să lucrezi de acasă.
Și este o experiență care îți schimbă viața pentru totdeauna, chiar și dacă participi o singură dată.

Ne vedem în februarie să ne râdem împreună.” - AndreeaHrab, participant LTS

Râsul este adesea văzut ca o lipsă de capacitate de a înțelege gravitatea unei situații. Este lipsit de seriozitate, egoist și un semn că nu înțelegi! Dar atunci când încercăm cu adevărat să înțelegem râsul, când întrebăm „Ce înseamnă să ai 'simț' al umorului?” descoperim că râsul este, de fapt, cea mai puternică expresie a înțelegerii. Este reacția corpului nostru la un moment de claritate supremă. Este felul cm exprimăm recunoașterea adevărului în sine. Aceasta se datorează faptului că umorul necesită, în primul rând, inteligență; abilitatea de a gândi independent, și în al doilea rând, necesită o capacitate de rebeliune! O rebeliune împotriva vinovăției, rușinii și îndoielii de sine. O rebeliune împotriva seriozității și disperării. O persoană rebelă este periculoasă pentru sistem și pentru status quo. Nu va fi ușor de controlat și nu va fi ușor de făcut să tacă. Neobstrucționată de teama de condamnare și judecată, un rebel poate râde în fața propriei sale frici, dar persoana inteligentă, rebelă și bucuroasă este întotdeauna, întotdeauna sinceră! Este condusă de o perspectivă mai amplă, care aduce o viziune superioară. Rebelul care râde trăiește o viață de curaj și adevăr. Râsul ne relaxează, ne unește, ne conectează și ne întărește.
Putem descoperi împreună cm putem trece de la seriozitate la sinceritate, de la sclavie emoțională la putere personală, unde putem avea grijă unii de alții și de lume, mai mult ca niciodată. Sunteți invitați să veniți și să experimentați superputerea ascunsă a râsului vostru la evenimentul nostru din Londra, duminică, 23 martie.
Vă garantez că nu veți mai privi râsul în același mod. Pentru a afla mai multe și a vă rezerva locul, clic pe linkul din comentarii. Ne vedem acolo!

Râdem și la Londra În curând!

Detalii aici https://facebook.com/events/s/london-workshop-laughing-for-n/595239040001082/

”Atunci când râzi nu gândești. Doar ești.
Am fost fascinată încă de când mi-a povestit Florența pentru prima dată despre atelierele de râs. Nu eram încă pregătită pentru asta atunci, însă intenția a fost setată.

Am mers cu mari emoții când a venit vremea. Cum să râd fără motiv? Mi-era atât de frică de penibil!

Am râs. Am râs o oră întreagă fără motiv. Am râs cu lacrimi și dureri de burtă. Am râs fără motiv. Singurele momente în care m-am simțit penibil erau alea în care mintea prelua controlul. Cele în care începeam să mă judec. A fost atât de evident în acele momente cm mă deconectez de corp și implicit de râs. Cum îl blochez și nu-i dau voie să se manifeste. Foarte repede conștientizam și mă întorceam în aici și acum. În secunda următoare râsul revenea. A fost absolut fascinant.

Sigur că a ajutat prima parte a atelierului în care Florența și Marc ne-au explicat, cu foarte multă căldură și profesionalism, filozofia din spatele acestui atelier, dar și a LTS Romania. Am fost absolut uimită să aflu ceva care are atât de mult sens: atunci când râzi nu gândești. V-ați gândit vreodată la asta? Sau la faptul că suntem îndemnați de mici să luăm lucrurile cât mai în serios? Și ajungem să tragem concluzia că dacă râdem prea mult înseamnă că nu ne mai pasă de suferința din lume, că nu o mai vedem, că nu suntem empatici sau că nu putem fi alături de cei în suferință. Iar asta e o mare prostie. Una e să fii serios și alta e să fii sincer, ne-a spus Marc. Iar râsul nu-ți ia sinceritatea, empatia, grija față de oameni.
Râsul este o reacție primară. ne naștem cu el, e în noi și e foarte la îndemână. Este un mijloc de transcendere a ego-ului, o formă de meditație, un moment în care mintea se oprește, iar ființa experimentează pura prezență.

Osho spune că râsul autentic este sacru deoarece este lipsit de gândire și judecată. Unde mai pui că activează și circuitele plăcerii, iar creierul eliberează endorfine, dopamină și oxitocină, astfel fiind un mijloc extraordinar de conectare și consolidare a relațiilor. De care avem nevoie ca de aer.

Ce mi-am luat din acest atelier? Pe lângă aceste informații și conștientizări, simt că râd autentic cu mult mai multă ușurință. Uneori fără motiv evident. Pentru că mi-e mult mai la îndemână. Și nu mă mai judec pentru asta. Nici nu mai caut motive extraordinare pentru a râde și nici nu mai aștept zilele alea perfecte în care totul merge brici, iar hormonii sunt în perfect echilibru și planetele aliniate. Dacă până acum îmi era plânsul foarte la îndemână, acum simt că și râsul e. Și e mare realizare asta. Pentru că serioși, triști, anxioși, nemulțumiți suntem cu ușurință. Ne ajută și fiziologia, dar și mediul în care am crescut și trăim. Conectarea cu bucuria din noi, însă, dar și sentimentul că merităm să o trăim, asta necesită multă muncă interioară.

Mulțumesc, Florența și Marc, faceți o treabă extraordinară și sper ca tot mai mulți oameni să vină la atelierele voastre!
PS. Poză făcută de Daniela care ne face să râdem în hohote și apoi ne întreabă, serioasă, când mai facem și noi ceva fun. Acasă la Oana, unde se râde cu ușurință pentru că așa e ea, easy to love and laugh with.” - Alexandra Vasu, participant atelier de râs

Mulțumim mult 🙏!