Autorekrut

Postarea asta nu este despre: „haha, ce mesaj am primit”.
Ci despre fenomenul: mulți oameni confundă disponibilitatea unei firme cu lipsa limitelor profesionale.

Mai ales în recrutare și transport, unde:
• oamenii sunt singuri pe cabină;
• intră în conversații personale;
• testează limite;
• caută atenție;
• sau pur și simplu nu mai fac diferența între „support” și „prieteni de conversație”.

În recrutare ajungi să vezi multe.

Dar uneori… oamenii uită că vorbesc cu o companie, nu cu un coleg de parcare la 2 dimineața.

Și nu, nu spun asta cu răutate.
Spun asta pentru că în transport există foarte multă singurătate, rutină și nevoie de conversație.

Doar că există o diferență între:
„Am nevoie de ajutor”
și,
„Scriu orice îmi trece prin cap unei firme de transport/recrutare.”

În ultimii ani am primit:
• mesaje despre salarii;
• despre probleme personale;
• poze din cabine;
• frustrări;
• certuri cu dispeceri;
• și… ultima….conversații despre temperatura ideală a vinului la lună plină în Verona. 🤦🏼‍♀️

Uneori ne amuză.
Alteori ne pun pe gânduri.

Aceste mesaje pot proveni din faptul că, mulți șoferi petrec enorm de mult timp singuri.

Dar profesionalismul rămâne profesionalism.
Respectul pentru timpul și rolul oamenilor contează, indiferent de domeniu.